Viaţa în Frumoasa
Ştefan SUSAI Viaţa în Frumoasa Pe la mijlocul anilor â80 se construia în Iaşi un cartier select. Situat lîngă vechea mănăstire Frumoasa, cartierul urma sa îi aibă ca locatari pe ateii secretari şi funcţionari din PCR. Cartierul urma să aibă blocuri atrăgătoare de 3 şi 4 etaje acoperite cu ţiglă. În fiecare zi treceam vrăjit prin cartier în drum spre liceu. Îmi spuneam: "aici voi locui!". Eram sătul de cartierul muncitoresc Mircea, unde distanţa dintre blocuri făcea ca de soare să beneficieze doar locatarii de la ultimele etaje. Deschiderea Combinatului de Utilaj Greu a schimbat destinaţia cartierului Frumoasa. Mii de reprezentanţi ai "clasei muncitoare" au primit locuinţele destinate comuniştilor. Acea repartiţie, dată pe criterii de clasă şi pentru meritul de a fi contribuit cu generozitate la politica demografică a cuplului Nicolae şi Lenuţa, a umplut blocurile. Vremurile s-au schimbat. Locuitorii sînt însă cam aceiaşi: nici ţărani, nici orăşeni. E acea categorie care a fugit de sapă la oraş, dar aici nu a avut nici darul muncii şi nici voinţa de a învăţa. La un moment dat, m-am mutat în cartierul visurilor mele. Imediat am fost luat la ochi. "Vă văd la televizor", îmi zice un "vecin". "Ce faceţi cu atîtea cărţi?", mă întreabă altul. Iritat, răspund: "...pun cărţile sub mobilă, în funcţie de cum se clatină". Chiar m-au crezut. Vecinii au devenit, în scurt timp, coşmarul vieţii mele. Urletele animalice ale copiilor, scuipatul seminţelor pe scară, consumul de alcool lîngă bloc, scrijelitul pereţilor şi bîrfele mi-au otrăvit viaţa. "Sînt copii, şi dacă distrug ceva şi înjură înseamnă că sînt sănătoşi şi au energie. Fă şi tu un copil şi apoi să dai lecţii", îmi aruncă un vecin-proletar. "Cum îţi permiţi să vii şi să ne dai cărţi despre creşterea copiilor?", îmi aruncă altul după ce le-am împăţit volumul Cum să îţi educi copilul. Disperat, am început să pun afişe de genul "În această scară trăiesc şi oameni, nu doar animale". Cum acasă vin des în vizită parlamentari şi oficiali locali, m-am transformat în om de servici. Cu 10 minute înainte mătur scara şi strîng pet-urile. Vizitele politicienilor se reflectă şi la întreţinere. Pe listă figuram cu o persoană în plus. "Am văzut eu că intră mulţi la dvs.", mi-a spus, cu ură, o fostă muncitoare realizată profesional după revoluţie, cînd a devenit şefă de scară. Grădina, odată o adevărată oază de verdeaţă, a fost distrusă de micii derbedei. Cui să te plîngi? Mulţi locuitori din Frumoasa au decis să se înrudească. În treninguri şi capoate înflorate, se merge de la un bloc la altul la "cuscru", "naşă", fini, socri etc. A fi cununat de şefa de scară sau de cine ştie ce băiat "realizat" prin Italia a devenit ceva de invidiat. Rubedeniile stau seara pe la scări şi beau din pet-uri, invitînd şi odraslele să tragă o duşcă. În urmă cu cîţiva ani, Mircea Mihăieş spunea că şi-a reamenajat spaţiul verde de la bloc. Se trezeşte apoi în cutia poştală cu un bilet: "aici nu-i auşviţu, să pui cătuşe la flori". Şi eu am primit un bilet după ce dimineaţa la 6 puneam gard viu. "Dacă nu te linişteşti, vom suna la televiziune cînd ai emisiune în direct". Repet, atunci cînd sînt oprit, că vreau doar linişte şi curăţenie. Mutre tîmpe mă privesc fără să mă înţeleagă. Cum sun des la 112, poliţia îşi face apariţia, iar vecinii comentează: "iar a sunat nebunul, că nu mai poţi asculta muzică în casa ta...". Mă întîlnesc prin cartier cu profesori şi scriitori. Ne plîngem de milă din cauza vecinilor care, recunoscători comuniştilor pentru repartiţia locuinţei, aplică picătură cu picătură politica "moarte intelectualilor". Un cartier frumos şi relativ nou, într-o zonă rezidenţială a Iaşiului, seamănă tot mai mult cu oraşul Pripiat părăsit în urma accidentului de la Cernobîl şi devastat de trecerea timpului. În Frumoasa, accidentul nuclear invocat e doar o adiere de vînt pe lîngă distrugerile provocate de clasa muncitoare şi demnii ei urmaşi.
