Vecinele noastre, cele de toate zilele

Rozana MIHALACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 741 din 3-9 mai 2018
Vecinele noastre, cele de toate zilele jpeg

– Pisicaaaaaaaaa! Pisicaaaaaa, am văzut o pisică!

Tușa Leana, care m-a îmbătat cu must cînd aveam cinci ani, s-a uitat mustrător la vecina ei care urla după o pisică imaginară.

Oglinzile erau acoperite. Zeci de lumînări aprinse și o candelă ambientau o cameră care fusese cîndva sufrageria noastră. Acum devenise o capelă prin care se plimbau tot felul de nebune.

Soacra învățătorului meu din I-IV – pe care la un moment dat am speriat-o de moarte (hm, poate n-am ales expresia potrivită…) cînd i-am ieșit în întîmpinare avînd o mască de argilă pe față – stătea într-un colț și se ruga în tăcere.

Încet-încet, au început să vină pe rînd: pufuleți, semințe, mărturii cu zahăr și vin, țuiculiță, frutifreș… și alte vecine sau rude îndepărtate cu care nu mai avusesem de-a face de ani de zile, sau poate niciodată.

Unele săreau direct la mîncare, înainte să se pornească pe bocit. Altele intrau în cameră smulgîndu-și sistematic basmaua, respectiv părul din cap.

Mirosea a tămîie, fum de lumînare, naftalină și multă actorie.

Am aflat de la străini că mama a fost o femeie minunată, o gospodină desăvîrșită și foarte frumoasă pe deasupra. Combinație rară. „Poate d-asta n-a avut noroc în viață.“

Previzibil, bocetele se transformau în plînset mărunt și apoi în hohote de rîs. Pentru că ce altceva ai putea să faci la un priveghi? Să-ți rememorezi și să-ți deplîngi propria existență nefericită și apoi să-ți aduci aminte de momentele amuzante pe care le-ai împărtășit cu moarta – aici intră și o doză serioasă de amintiri false.

Descoperi la un astfel de priveghi mai multe lucruri despre vecinii tăi decît ai fi vrut vreodată să iei la cunoștință. Despre copiii lor, mîncărurile preferate, cui i se taie maioneza, dacă e bine să ornezi coliva cu nuci, cu bomboane colorate sau, simplu, cu cacao, cine ce medicamente ia pentru tensiune, sensibilitatea la carnea de porc, ce răsaduri au pregătit pentru primăvară, cine și-a cumpărat deja miel, cine are și zestrea gata pentru nepoți, dar și despre prosoapele cu margarete și rochia de catifea pentru propria înmormîntare, „pentru că e bine să fii pregătit pentru toate“.

Didina, mătușa mamei, care fusese măritată cu un frate de-al bunicului meu, era cea mai pricepută dintre bocitoare. Avea o voce ascuțită, percutantă, pe care și-o putea controla perfect, în funcție de moment. De exemplu, dacă simțea că atmosfera devenea prea relaxată, ea scotea un strigăt scurt din gîtlej și acest sunet stîrnea sentimentul de vinovăție în celelalte babe, care, coordonîndu-se precum un cor bisericesc, începeau, pe voci, să se smiorcăie și ele. Și iată cum veghea se poate transforma într-o artă.

Pe măsură ce răsărea luna, se întețeau și povești sinistre cu strigoi care nu și puteau găsi liniștea, ba chiar ieșeau noaptea din mormînt și-și săpau grădina (între noi fie vorba, un astfel de strigoi e bun pe lîngă casă). Făpturile de acest soi nu puteau fi stîrpite decît dacă dezgropai mortul – care de cele mai multe ori era intact și avea hainele răvășite – și-i băteai un țăruș în piept. Apoi, neapărat, trebuia săvîrșită o sfeștanie serioasă și costisitoare în casa familiei bîntuite, care desigur, inevitabil, urma să aibă o grădină mult mai puțin îngrijită.

Povestea mea preferată însă era cea cu soțul Didinei, Culae, care în ajun de Sînziene s-a auzit strigat de iele și a răspuns, „ca prostu’“, și atunci a fost luat de creaturile superbe (și dezbrăcate), dus în pădure, la marginea satului, lîngă mlaștină (am căutat mlaștina aia toată copilăria mea – nu e!) și dansat în hora morții. În ultima clipă, Culae s-a deșteptat și s-a închinat cu limba. Și așa, la răsăritul soarelui, bărbatul a scăpat cu viață. Eu aș numi asta orgie nereușită, dar în fine…

Vocile au început să se amestece între ele. Babele își scoteau crucile din sîn, mîngîindu-le languros. Una și-a aprins o țigară la gura sobei, stîrnind un val de critici. Răspunsul ei a fost că și mama fuma și ar aproba. Cîteva s-au închinat în semn de acceptare.

Îmi amintesc că am reușit să evit cu succes îmbrățișări și ștampile pe obraji, iar cînd adunarea a devenit prea greu de suportat, am mers în mijlocul camerei și am anunțat că plec.

În sincron, babele s-au ridicat și au început să înainteze spre mine. Mergeam cu spatele, repejor-repejor către ușă, încercînd să scap de alai care arăta din ce în ce mai amenințător.

Am apucat să o văd pe mama în coșciug făcîndu-mi cu ochiul. Și cînd eram convinsă că n-o să mă salvez, că mă vor prinde și mă vor ține prizonieră toată noaptea și mă vor exorciza și vor încerca să mă convingă că pot și vreau și e necesar să bocesc și eu și să împărtășesc cu ele întîmplări inventate, a apărut pisica. S-a strecurat printre picioarele lor și a intrat în sufragerie.

Chiar atunci, pînza de pe una dintre oglinzi a început să alunece încet. 

Rozana Mihalache este coordonator artistic la Green Hours.

Foto: flickr

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Furie in Rusia FOTO Captura video jpg
Furie în Rusia din cauza mobilizării. Mamă îndurerată: „Nu faceți asta! Nu vreau să omoare!” VIDEO
După decretarea mobilizării parțiale pentru războiul din Ucraina, o femeie de origine rusă le solicita oficialilor să-și trimită ei pe front copiii, nu ea pe al ei.
Programul Rabla
Programele Rabla Clasic și Rabla Plus. Când începe ultima sesiune de înscrieri din acest an
Ultima sesiune de înscriere în cadrul programelor Rabla Clasic și Rabla Plus va începe pe 30 septembrie 2022, anunţă Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM).
Mircea Badea jpg
Antena 3 a devenit Antena 3 CNN: postul și-a schimbat numele și sigla. Ce discurs a ținut Mircea Badea VIDEO
Marți, 26 septembrie, Mihai Gâdea și Rani Raad, președinte CNN Worldwide Commercial, au semnat la București acordul de parteneriat.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.