Vechea idee și povestea ultimelor decenii

Laurențiu CÂRCOANĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 1003 din 29 iunie – 5 iulie 2023
image

Visul american (The American Dream) este o idee plină de pozitivism, foarte des vehiculată în presă, literatură și în multe domenii de activitate. Această noțiune a apărut încă de la formarea Statelor Unite ale Americii și a evoluat în fiecare perioadă istorică ce a urmat, îmbogățindu-se cu mai mule definiții, dar păstrîndu-și rolul primar de promisiune că fiecare cetățean american își poate depăși potențialul în societatea democratică a Lumii Noi.

Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii a plantat rădăcinile acestui vis in inimile tuturor cetățenilor țării atunci cînd a menționat că „toți oamenii sînt creați egali, cu dreptul la viață, libertate și la urmărirea fericirii”. În 1776 asta era mare lucru, gîndindu-ne că în Europa și în Asia viitorul oamenilor era îngrădit de statutul social și economic, de familie, religie sau pur și simplu de trecut. Viitorul unui prinț era de a deveni monarh, iar viitorul unui fiu de brutar era de a face pîine. Ca protestant erau nule șansele de a deschide o afacere prosperă în mijlocul unei comunități catolice, sau invers. În acest context mai ales, nașterea politică a Statelor Unite a însemnat și începutul unui experiment istoric: unde ar putea ajunge o țară în care opreliștile și pre-concepțiile sînt spulberate? În următoarele cîteva secole s-a văzut unde a ajuns căruța Americii înhămată la acest vis. 

Noțiunea de vis american a fost bine articulată de către istoricul și scriitorul James Truslow Adams în cartea lui, scrisă în 1931, Istoria Americii (The Epic of America). Truslow a făcut o separare clară între dorința oamenilor de a fi uniți, mîndri de calitățile și priceperile lor, respectuoși unii față de alții și egalitari, și dorința de îmbogățire materială. Prima atitudine este considerată necesară pentru supraviețuirea democrației. Cea de-a doua este antiteza visului și o pantă periculoasă, capabilă să ducă democrația la pierzanie. Este interesant faptul că de-a lungul ultimelor decenii, începînd mai ales cu anii ’80, mulți comentatori americani sînt de părere că America a intrat tocmai pe această pantă, iar definiția visului american a fost distorsionată ajungînd să însemne doar bunăstare, una fără limită (în bună tradiție americana), ceea ce creează multe probleme.

„Pachebotul” cu capota albă și Coca-Cola

Tocmai pe la sfîrșitul anilor ’80 am ajuns și eu în America, proaspăt pretendent la visul acesta american. Președinte era atunci Ronald Reagan, cu ideea lui de economie care se „prelinge în jos” (trickle down). Pe scurt, oamenii trebuiau să fie fericiți dacă bogații, companiile și fabricile lor o duceau bine, pentru că această prosperitate cumva ajungea și la cei mai de jos (muncitorii necalificați, cei cu meserii prost plătite etc.) prin creșterea și diversificarea producției, a serviciilor, a salariilor, a ieftinirilor de produse, și tot așa. Dacă sus e cascadă (de bani), tot va ajunge niște mărunțiș pînă la fund. Teoria părea să funcționeze, la nivel personal. Ieșit din mizeria și cenușiul anilor premergători Revoluției din România, mă simțeam puțin copleșit de ce vedeam pe rafturi în noua mea țară. Lucrurile nu păreau scumpe, chiar pentru primul meu salariu de lucrător la un magazin de pizza. Artur, un coleg de serviciu armean, imigrant și el, era cu gura pînă la urechi arătîndu-mi noua lui mașină luată la mîna a doua. „E cea mai bună mașina din America!”, declarase el, plimbîndu-și mîna peste capota albă a „pachebotului” Buick Le Sabre din 1975. „Cu cît ai luat-o?” „Cu 4.500 de dolari și plătesc numai 150 pe lună.” „Bravo, felicitări!” Ce puteam spune? Artur trăia din plin visul american, ca mii de alți imigranți din toată lumea. Primul meu visuleț american împlinit fusese o cutie de doze de Coca-Cola într-un sertar din camera mea. Gîndul că erau acolo și că puteam oricînd desface una îmi crea o stare de bine.

Dar asta a fost la început. Lui Reagan i-a urmat Bush (republican), apoi a venit Clinton (democrat), apoi Bush-fiul (republican), apoi Obama (iar democrat) – pendulul politicii americane s-a mișcat cu regularitate de la dreapta la stînga. Visul american s-a făcut din ce în ce mai materialist, iar pe măsură ce băncile și firmele-mamut au proliferat și s-au umplut de bănet, viața oamenilor de rînd a devenit din ce în ce mai dificilă. Dacă în anii ’50-’60 puterea de cumpărare a dolarului era destul de mare încît doar soțul trebuia să lucreze ca să țină o casă și o familie, în deceniile următoare femeile s-au angajat în forță, pentru a propti prosperitatea clasei de mijloc cu cel de-al doilea salariu. În același timp, decalajul dintre bogați și ceilalți membri ai societății a crescut. Conform unei statistici a Institutului de Politică Economică (Economic Policy Institute), în 2020 salariul unui șef executiv dintr-o corporație a fost de 351 de ori mai mare decît cel al unui angajat obișnuit. Sînt sigur că Reagan nu prevăzuse chiar așa o prelingere economică sau mai degrabă sînt sigur că nici nu-i păsa.

Case și împrumuturi

În orice caz, pe la sfîrșitul mileniului trecut, exact la zece ani după sosirea în America, soția mea și cu mine ne-am cumpărat o casă cu o curte destul de mare. Așa vis american mai ziceam și eu, depășisem de mult faza cu Coca-Cola în sertar. Tatăl meu, cel care ne adusese în America pe toți, era tare mîndru. Și el, și familia mea, și surorile mele cu familiile lor aveam cu toții case – simțea un fel de împlinire, o dovadă că tot ce făcuse în viață fusese cu folos. Visul lui american se împlinise, iar asta ne făcea pe toți fericiți, mai mult decît casele în sine.

Nu e ușor să ții o casă. Ratele la creditul ipotecar se cam simțeau la buzunar, dar mai erau și alte cheltuieli: mașina de tuns iarba, echipamentul de curățat zăpada, aerul condiționat, echipamentul de împrăștiat îngrășăminte pentru gazon, soluția anti-buruieni, un burlan nou, astea fiind doar cele legate de casă. În fiecare lună, făcînd contabilitatea, îmi imaginam toate corporațiile ale căror simboluri le găseai pe echipamente și produse de grădină, ca pe niște țînțari gigantici înconjurîndu-ne și sugîndu-ne portofelele. De fapt, sistemul bancar, mînă în mînă cu corporațiile, asta și făcea – o afacere mare de tot pe spatele clasei de mijloc, beneficiara unor împrumuturi rapide pe baza cărora se făceau mai departe investiții peste investiții în eșaloanele superioare, bănci mari împrumutînd bănci mai mici. Criza economică din 2008 a fost rezultatul direct al acestei afaceri lacome și cînd împrumuturile interbancare care ajunseseră la miliarde de dolari au devenit insolvabile, toți proprietarii de case cu datorii mai mari au avut de suferit. Noi nu am suferit prea tare, dar am învățat o lecție: băncile nu iubesc visul american, deși în reclame spun că da.

Materialismul și inegalitățile

O altă amintire din perioada sosirii în America mă găsește în grădina casei tatei, cu mai multe rude plecate din România înaintea noastră, în jurul unei mese, sărbătorind Ziua Recunoștinței. Un văr îmi spunea: „Vezi tot ce este pe masa asta? Ei bine, în America, aceleași bucate le găsești și la noi, și pe masa președintelui în Casa Albă!”. Politicos, deși puțin neîncrezător, mă minunam. După trei decenii petrecute în această țară, îmi dau seama că vărul meu era, ca mulți alții, prea încrezător în egalitarismul propovăduit de visul american. La Casa Albă și în general în casele oamenilor înstăriți, se mănîncă alte lucruri decît ce găsim noi pe raft la magazinul din colț. Poate doar Bill Clinton se mai „scăpa” la cîte un burger din oraș, sau Bush-fiul se mai îneca cu cîte un covrigel, dar în general, bucătarul Casei Albe prepara un meniu somptuos cu fiecare ocazie. În 2011 am urmărit la PRO TV ce i-a servit Obama oaspetelui său Hu Jintao, predecesorul actualului președinte chinez: salată de pere cu brînză de capră și nuci, homar asezonat cu morcovi și ciuperci stropit cu vin alb, șerbet de lămîie și multe alte bunătăți. Nu chiar ce aveam noi pe masă.

În concluzie, după anii petrecuți înconjurat de visul american, îl înțeleg perfect pe Truslow și semnalul de alarmă pe care îl dădea în 1931 cu privire la diferența între o societate bazată pe respect reciproc și pe integrare și una bazată strict pe materialism. Cultivarea valorilor reale înlesnită într-o orînduire democratică este net superioară alergării după avuții, după succes material și după victorii economice. Societatea americană a fost mereu în schimbare, dar parcă acum, după ce lumea întreagă a trecut prin pandemie, schimbarea este mai rapidă, cetățenii s-au cam săturat de inegalitate, de manipulare și de slujbe pe bani puțini. Oare va ieși visul american din faza sa materialistă și va începe să se apropie de adevăratul lui mesaj? 

Laurențiu Cârcoană este arhitect și trăiește în Fargo, Statele Unite.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

back view woman making heart shaped hands sunset jpg
Simți că urmează să ți se întâmple ceva bun? 10 indicii că norocul divin bate la ușa ta
Cele 10 semne spirituale care îți arată că urmează o perioadă norocoasă în viața ta. Ești pe cale să atragi dragostea, abundența și miracolele.
Agresiune sexuala FOTO Shutterstock jpg
Părinții care nu își duc copiii agresori la consiliere psihologică riscă închisoarea. Proiect de lege
Deputatul liberal Florin Roman a depus marți, în Parlament, un proiect de lege privind înăsprirea sancțiunilor pentru minorii care comit acte de violență, dar și pentru părinții acestora.
banner dan negru jpg
Dan Negru, despre povarea prețurilor din piețe: „Ai noștri lucrează la cules de căpșuni în Spania, ca să aibă bani de cireșe în România”. Scumpirile-record, în 2025
Dan Negru, despre povarea prețurilor: „Ai noștri lucrează la cules de căpșuni în Spania, ca să aibă bani de cireșe în România”
Soldați ruși pe front FOTO Profimedia jpg
Peste 20.000 de ruşi recent naturalizaţi luptă în Ucraina. „Nu dobândesc doar drepturi, ci şi obligaţii”
Preşedintele Comitetului de Anchetă al Rusiei (CIR), Aleksandr Bastrîkin, a precizat marți, 20 mai, la Forumul Internaţional Juridic de la Sankt Petersburg, că peste 20.000 de cetăţeni ruşi recent naturalizaţi luptă pe frontul ucrainean.
image png
Cristina Ciobănașu rupe tăcerea despre relația cu dentistul Alexandru Mureșan. Ce temeri a avut actrița la începutul poveștii de dragoste
După despărțirea de Vlad Gherman, actorul cu care și-a împărțit aproape 10 ani din viață, Cristina Ciobănașu și-a refăcut viața în brațele lui Alexandru Mureșan, de profesie medic stomatolog. Deși sunt discreți în ceea ce privește relația lor, actrița a oferit recent un interviu amplu în care a vorb
Proces electoral într-o secție de vot în timpul turului I al alegerilor pentru funcția de președinte al României și pentru referendumul legat de Capitală, București. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
România are un nou președinte. Avem nevoie de la el de înțelepciune și echilibru, iar el are nevoie de o dreaptă politică unită!
Duminică, 18 mai, românii l-au ales pe Nicușor Dan ca președinte al României. A fost o alegere democratică clară, o alegere făcută cu speranță de către cei mai mulți, dar și cu teamă, de către unii. De ce?
pro rusi Bulgaria, captura video jpg
Partidul pro-rus Renașterea din Bulgaria instigă la revoltă armată împotriva adoptării euro. „O perversiune morală și sexuală”
Formațiunea bulgară pro-rusă Renașterea a lansat un apel violent către cetățeni, cerându-le să se înarmeze și să iasă în stradă pentru a opri trecerea Bulgariei la moneda euro, planificată pentru 1 ianuarie 2026.
trump avion prezidential foto x jpg
Avionul „cadou” de la statul Qatar ar fi fost de fapt cerut de Donald Trump
Administrația Trump ar fi fost cea care a inițiat discuțiile cu statul Qatar pentru a achiziționa un avion Boeing 747, care ar putea fi folosit temporar pe post de Air Force One. Asta contrazice declarațiile publice ale președintelui Donald Trump, care a susținut că avionul reprezintă un „cadou”.
INSTANT GRINDEANU PSD INTERIMAR 011INQUAM Photos Malina Norocea jpg
De la ordonanțe controversate la zboruri de lux: parcursul politic al lui Sorin Grindeanu, noul șef al PSD
Sorin Grindeanu, ales să preia conducerea interimară a PSD, a condus în ultimii ani ministerul Transporturilor și s-a afirmat ca lider de bază pentru fostul președinte Marcel Ciolacu.