Vara indiană
Creatorul de vreme bună Două canapele. Jaluzele verticale, portocalii. Pereţii, aşijderea. Un televizor cu un ecran enorm. Un covor moale şi un dulap plin cu poţiuni magice. Adică alifii şi loţiuni. "Instant shine", "Instant glamour of the skin"... O lumină dulce şi armonioasă. Pe un perete, o grămadă de diplome. Pe altul, măşti dintr-un carnaval veneţian. O veioză elegantă, din cuburi de sare. Portocalie. Cîteva coşuri pline cu trandafiri, aranjamente florale autumnale, lumînări parfumate. Portocaliu peste tot şi o imagine autentică de nesfîrşită vară indiană. O senzaţie atît de puternică, încît, pentru cîteva ore, chiar îţi iese cu totul din minte că adevărata vară indiană, ce tocmai se petrece pe afară, este de fapt pe sfîrşite. Din salonul de aşteptare se deschid două camere. În aşteptarea doctorului, din tocul uşii, arunc o privire. Mese de masaj, tot felul de aparate şi sticluţe, alte măşti, alt carnaval. "Femeile, cînd nu sînt mulţumite de felul în care arată, tind să-şi mascheze defectele. Dacă au acnee... îşi pun straturi peste straturi de fond de ten, şi pudră, şi fard. Dacă sînt grase, se îmbracă în haine largi... La noi vin să se redescopere pe sine şi să-şi lase măştile deoparte." Mirela Miertoiu este doctor în medicină generală. După terminarea facultăţii, a făcut cursuri de specializare în medicina estetică, în Italia (Facultatea de Medicină din România nu are încă specializări pe domeniu). În urmă cu doi ani şi-a înfiinţat cabinetul unde "facem... de toate... de la electro-stimulare, drenaje limfatice, la gimnastică terapeutică, terapie prin culoare... cromoterapia (aflu că portocaliul scade pofta de mîncare...), lifting-uri... ". La o depărtare de 15 ani de laptele demachiant Doina şi de întreaga gamă Farmec (singurele produse de înfrumuseţare, de dinainte de Revoluţie), cît de cunoscuţi au ajuns să fie termenii de "cromo-terapie" sau "drenaj limfatic" şi ce români, în afară de specialişti, îi folosesc? Aflu că asemenea cabinete nu sînt deloc exclusiviste. Că nu doar vedetele şi persoanele publice le trec pragurile. Că nu doar femeile, ci şi bărbaţii (dar într-un număr mai redus... pentru că "le e ruşine") au acces. Cît despre femei, "deja începem să fim mai educate şi mai pretenţioase cu noi". Dr. Mirela Miertoiu este de acord că, "româncele sînt cele mai frumoase", dar şi că frumuseţea naturală nu durează. Cum în special femeile de la oraş sînt supuse unei alimentaţii deficiente, din lipsă de timp, stres, poluare etc., tenul le îmbătrîneşte înainte de vreme. Din ce în ce mai multe femei apelează la tratamente faciale şi corporale de întreţinere şi întinerire. "Ceea ce fac eu îţi redă forma pe care ai avut-o odată. Te reîntorc în timp cu 6-7 ani." Întreb dacă o transformare estetică radicală nu influenţează cumva şi modul de comportament al pacienţilor (personal, dacă aş căpăta formula standard de frumuseţe, m-aş cam purta cu nasul pe sus). "Doamnele care vin la mine se regăsesc pe ele. Îşi regăsesc dorinţa de viaţă. Încearcă să fie din nou pe placul soţilor, să se intereseze de felul în care arată şi cum se comportă. În general, multe dintre pacientele mele, care sînt supra-ponderale, după ce slăbesc, îşi schimbă, într-adevăr, atitudinea; devin mai optimiste, capătă încredere în ele... am avut, de exemplu, acum 6-7 ani, o pacientă care, după ce a născut, a rămas cu 20 kg în plus. Relaţia lor a avut de suferit... dar după ce a slăbit - abdomen plat şi coapse suple - mi-a spus că i-am salvat căsnicia. Atunci am înţeles cît este de important felul în care arăţi." Succesul în viaţă a devenit aşadar aproape condiţionat de înfăţişare. Pentru că, dacă este să lăsăm la o parte vara indiană pe care femeile trecute de 30 de ani vor s-o prelungească înspre 40 sau chiar 50, aflu că pragul cabinetului este trecut şi de tinere... din ce în ce mai tinere. "Îmi vin şi domnişoare de 16 ani, majoritatea cerînd tratamente cosmetice antiacneice. Media de vîrstă a scăzut pentru aceste tratamente." Aflu că pentru o şedinţă de tratament antiacneic scoţi din buzunar de la 50 la 250 de lei, dar că mulţi văd acest lucru ca pe o investiţie în sine: "de exemplu, cazul unei tinere care a terminat facultatea: este bine pregătită şi îşi caută un job cît mai bun. Problema ei este că are acnee. De aici derivă neîncrederea în ea şi complexe de tot felul... la interviu, mai mult ca sigur, nimeni nu o va angaja. Pentru că aspectul fizic este o carte de vizită. Trăim într-o societate în care sîntem judecaţi după felul în care arătăm". "Moarte pocitaniilor" În nuvela sa, Boris Vian pune problema unei societăţi alcătuite numai din oameni frumoşi. Ce s-ar întîmpla dacă, printr-un experiment nebunesc, imperfecţiunile fizice ale oamenilor ar dispărea? Dacă orice defect ar fi exterminat pe altarul perfecţiunii? Dacă ar exista numai oameni frumoşi, am fi oare mai fericiţi? Sau lipsa contrastelor ar duce la o uniformizare şi o apatie generale? Concluzia nuvelei: perfecţiunea saturează. Am ajunge să căutăm cu disperare o malformaţie cît de mică, o acnee, un nas strîmb sau o dantură încălecată. Dar asta există doar într-o nuvelă fantastică. Pentru că, în realitate, oamenii sînt însetaţi de perfecţiune; se simt atraşi de criterii standardizate, trăsături regulate şi tenuri radioase; devin din ce în ce mai preocupaţi de îmbunătăţirea aspectului fizic, intrînd într-o competiţie, nu numai cu cei din jur, dar şi cu sine. A arăta bine nu mai e de ajuns, trebuie să fii perfect. Cum arată însă perfecţiunea? Andreea, elevă, 18 ani. Şatenul natural şi l-a schimbat în clasa a X-a pe blondul platinat al unei vopsele de firmă. Pentru că - nu-i aşa - domnilor le plac blondele. Are sprîncenele pensate foarte mult, ca să pară că are ochii mai mari. Nu, ochii ei nu sînt albaştri, sînt căprui, dar are lentile de contact. Auzise şi de nişte injecţii care cică ţi-ar schimba culoarea ochilor..., dar deocamdată ar vrea să îşi mărească doar numărul de la sutien. Atunci ar fi perfectă. Dana, studentă, 21 de ani. Povestea cu "frumuseţea interioară" nu prea ţine. Degeaba ai o minte brici şi un suflet enorm dacă eşti urît. Ca să faci pe cineva să-ţi cunoască interiorul, trebuie să-l ademeneşti prin exterior. Cristi, chelner, 24 de ani. Toate femeile sînt frumoase. Dar idealul este blond (sau brunet, aici poate încă negocia), cu picioare lungi şi sîni voluminoşi (astea sînt aspectele musai). Magda, 34 de ani, casnică. Nu are nici 1,90 nici "90-60-90". Părul a început să-i încărunţească, iar pe la coada ochilor are deja riduri. A zîmbit mult la viaţa ei - îmi spune senină. Tratamentele cosmetice cu laser sau aparate din alea care îţi zbenguie muşchii i se par un moft. Operaţiile - o tîmpenie. Ea se îngrijeşte "tradiţional" - creme şi sport. Trăieşte o vară indiană autentică. Nu una indusă. Cînd o să vină toamna, n-o să pretindă că nu simte frigul. O să folosească şi umbrelă, şi palton.
