Valeriu STOICA: <i>Absenţa intelectualilor înseamnă absenţa proiectului</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 182 din 5 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- interviu cu Valeriu Stoica, fost ministru şi lider PNL, fondator PLD - Ideea acestui interviu a plecat de la dezbatarea pe care aţi organizat-o pentru modificarea Constituţiei, unde v-aţi exprimat extrem de favorabil la adresa implicării intelectualilor în acest proces. Spuneaţi acolo că nu se poate concepe o dezbatere care să reformeze statul român fără participarea intelectualilor. Vorbiţi serios sau era doar un mod de a capta bunăvoinţa? Nu, vorbesc foarte serios pentru că, în istoria oricărei naţiuni, în momentele importante, ori de cîte ori s-a pus problema unei schimbări radicale, intelectualii au fost prezenţi. În momentele de reîntemeiere a unei naţiuni este nevoie de un proiect fondator. Cine elaborează proiectele, dacă nu intelectualii? Istoria naţiunii române nu face excepţie de la această regulă. În momentele de răscruce, intelectualii au fost prezenţi şi aş zice că cea mai importantă dintre toate aceste etape în istoria naţiunii române moderne este perioada paşoptistă. România aşa cum a arătat ea la sfîrşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea a fost un proiect al paşoptiştilor. Cine erau paşoptiştii? Erau intelectuali. Cînd spun că intelectualii trebuie să fie prezenţi în acest moment vorbesc de o necesitate. Absenţa intelectualilor ar avea o consecinţă foarte gravă: absenţa intelectualilor înseamnă absenţa proiectului. Şi absenţa proiectului se traduce apoi într-o carenţă instituţională. Absenţa intelectualilor la elaborarea contractului social din ’91 este principala explicaţie a carenţelor instituţionale în România de astăzi. Avem acum ocazia să nu mai repetăm greşeala din ’91. Este deci nevoie de participarea intelectualilor şi am în vedere, pe de o parte, pe intelectualii umanişti care înţeleg în adevărata lor semnificaţie valorile pe care trebuie să fie fondată o naţiune. Mă refer apoi la specialiştii dreptului constituţional şi la politologi, pentru că întocmirea unei Constituţii ţine de ştiinţa politică şi de ştiinţa dreptului constituţional. Aşadar, cel puţin aceste trei categorii de intelectuali trebuie nu doar să fie implicaţi, ei trebuie să fie autorii acestui proiect. Oamenii politici trebuie să valideze politic proiectul. Cum vi s-a părut întîlnirea cu acest grup de intelectuali pe care i-aţi adunat la acea masă. Mie mi s-a părut că erau destul de întărîtaţi şi de grăbiţi în a schimba foarte rapid lucrurile. Dvs. păreaţi în dezbatarea respectivă ceva mai moderat decît ei. Nerăbdarea lor este firească pentru că au trecut 18 ani de la căderea comunismului şi România nu are încă instituţii democratice puternice. Este firească această nerăbdare. Dar, pe de altă parte, cum am precizat în cadrul acestei întîlniri, noi nu sîntem într-un moment de ruptură constituţională. Numai în momentele de ruptură este posibilă ignorarea cadrului existent. Momentul de ruptură a fost însă în 1989. Noi am ratat acel moment, în sensul că atunci nu am avut substanţa intelectuală care să constituie materia noii Constituţii. Acum sîntem supuşi acestei Constituţii şi o negare brutală a ei ar fi o dovadă de neînţelegere a mecanismelor democratice. Cu toate defectele ei, ea este un cadru în care se desfăşoară viaţa democratică a României, bine sau mai puţin bine. A vorbi despre rescrierea integrală a capitolelor din Constituţie privind autorităţile publice înseamnă în acelaşi timp respectarea procedurii de modificare a Constituţiei prevăzută în chiar textul ei. Iar eu am identificat 12 etape instituţionale care sînt necesare pentru a ajunge acolo. Am experienţa primei revizuiri, din 2003. Pentru acea revizuire, care a fost una minimală, a fost nevoie de o perioadă de patru-cinci ani. Am spus că cea mai optimistă evaluare privind perioada de revizuire este de doi ani, dar am mai spus că şi patru ani este un termen rezonabil, dar pentru asta trebuie să începem acum să lucrăm. Altfel, prelungim sistemul actual defectuos. Eu am citit în presă despre dezbaterea dvs. cu intelectualii, şi de acolo reieşea că a fost un fel de conclav suspect, cu ceva aer conspiraţionist. Apoi am citit transcrierea dezbaterii publicată de dvs. în revista 22 şi am văzut că a fost ceva mult mai cuminte, au fost dezbateri complexe şi contradicţii acolo. Dvs. v-aţi aşteptat la aşa o primire în presă? Nu este prima dată cînd prin trunchiere se denaturează sensul unei dezbateri, sîntem obişnuiţi. Dar e mai important ca prin reveniri succesive să reuşim să transmitem sensul acestui proiect. Este motivul pentru care după dezbaterea de la Bucureşti a urmat o alta la Craiova, în toamnă intenţionez să reluăm această dezbatere şi la Iaşi, Cluj, Timişoara, Constanţa, poate şi în alte oraşe. O idee nu trăieşte numai prin aprinderea unei scîntei. Ca să iasă o vîlvătaie, e nevoie de mai mult. Intelectualii au un rol extraordinar pentru că ei pot furniza combustibilul acestei idei, pot menţine tensiunea acestei dezbateri pînă în momentul în care la nivelul societăţii se va crea masa critică necesară pentru această transformare socială. Totuşi cam care credeţi că este mecanismul logic prin care au ajuns ziariştii şi cei care au comentat atît de vehement negativ întîlnirea, la sintagme de tipul "intelectualii lui Băsescu", care vor să schimbe rapid Constituţia, să ocolească Parlamentul; s-a ajuns rapid să se vorbească chiar de o lovitură de stat. Aceasta este o grilă de interpretare impusă. Cînd spun impusă, am în vedere două aspecte. Fie cei care au făcut această interpretare au fost victima propriilor inerţii de gîndire: unii sînt cu Băsescu, alţii sînt contra lui Băsescu, deci cei care au făcut un asemenea eveniment sînt oamenii lui Băsescu. Este o grilă foarte ieftină, foarte facilă. Alţii au interes să interpreteze în acest fel, pentru că pînă la urmă o asemenea dezbatere nu poate să iasă din sfera controverselor politice. Atunci, cei care doresc să se păstreze sistemul actual, care a permis în tot acest timp crearea oligarhiei, sînt împotriva acestui proiect de refondare instituţională a României. Oligarhii preferă sistemul actual, de aici şi-au retras puterea şi forţa economică. Cea mai uşoară formă de trimitere în derizoriu este aceasta: oamenii lui Băsescu vor să schimbe Constituţia. Dacă cineva citeşte textul acestei dezbateri cu onestitate, poate să înţeleagă că nu este vorba în nici un fel de o arondare la un om politic sau la o tabără politică. Dimpotrivă, este o dezbatere liberă care pune în lumină o chestiune extrem de gravă şi de importantă pentru România. Totuşi, sintagma "intelectualii lui Băsescu" pleacă măcar de la realitatea că preşedintele este popular, în rîndurile acestei categorii, mai mult decît se aştepta şi el probabil. Aşadar aceşti oameni, aceşti intelectuali publici au o calitate pe care nu o întîlnim pe toate drumurile. Au libertate şi spirit critic. Sau mai bine zis, spiritul critic este forma de exercitare a libertăţii lor. Într-un sistem politic cum este România, aceşti oameni care au spirit critic şi care sînt liberi discern şi înţeleg. Şi ei au înţeles că în momentul de faţă este o confruntare foarte dură. De o parte există beneficiarii sistemului tranziţiei, iar exponentul lor din acest moment e Călin Popescu Tăriceanu şi, în general, conducerea PNL împreună cu PSD. Aceasta este acum alianţa politică care exprimă interesele oligarhice. De cealaltă parte, în luptă cu acest sistem, sînt Traian Băsescu, PD şi PLD. Nu este aici vorba doar de o simplă bătălie politică firească în democraţie, ci despre o confruntare cu o miză mult mai mare. Miza este perpetuarea tranziţiei sau trecerea la un sistem democratic de tip european. Intelectualii înţeleg asta şi din acest motiv îl sprijină pe Băsescu, nu pentru că ar încuraja cezarismul, cum spun unii. Este o prostie să-i suspectezi pe Gabriel Liiceanu, pe Vladimir Tismăneanu, pe Horia-Roman Patapievici, pe Traian Ungureanu, pe Andrei Pleşu şi pe mulţi alţii, să-i suspectezi de simpatii pentru un sistem bazat pe cezarism. Dacă faci o asemenea asociere, ori eşti total în afara realităţii româneşti, ori, dimpotrivă, doreşti să manipulezi în mod grosolan lucrurile. a consemnat Cristian Ghinea

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

petrovaprez jpg
De ce se sinucideau femeile în Primul Război Mondial. Studiul făcut de un profesor în Maramureș
O statistică a morților din Primul Război Mondial din satul Petrova din Maramureș indică faptul că un mare număr de femei se sinucideau, în timpul Primului Război Mondial. Cifrele însă nu arată cu precizie câte dintre decese erau sinucideri, fiind notate sintagme mult mai „blânde”
Nemtoaica jpg
Mondialul „păcătoșilor“: Cât costă să savurezi meciurile cu alcool și femei în bikini, la Doha VIDEO REPORTAJ
Totul are un preț pe această lume, inclusiv „driblarea“ restricțiilor religioase într-o țară islamică.
Culori curcubeu FOTO Shutterstock jpg
Pantone a anunțat culoarea anului 2023. Cum arată nuanța „curajoasă și vibrantă”
Viva Magenta, o culoare în care se îmbină rozul fucsia cu roșu închis și albastru a fost desemnată de Institutul Pantone ca fiind culoare anului viitor. Potrivit reprezentanților institutului, culoarea este „curajoasă și vibrantă” și inspiră optimism.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.