„Văd barba, văd mantaua, dar pe filozof nu-l zăresc!“

Valeriu GHERGHEL
Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
„Văd barba, văd mantaua, dar pe filozof nu l zăresc!“ jpeg

Oricît m-am străduit și am cercetat, n-am găsit deocamdată o legătură prea strînsă între istețime și barbă, între barbă și înțelepciune, între profunzimea silogismului și lungimea firului de păr facial. Nici măcar în tratatul abatelui Burchard de Bellevaux, Apologia de barbis, scris pe la anul 1165, în care legătura dintre lungimea/desimea bărbii și adîncimea gîndirii și-ar fi găsit cu siguranță locul. Sigur, înțelepții dintotdeauna și-au mîngîiat bărbile ori s-au tras de ele, în momente de maximă încordare mintală și de iluminare, dar nu au catadicsit să comenteze acest obicei, deși folosul lui e vădit pentru toți. Cum putem observa, realitatea ipotetico-deductivă a gestului n-a lăsat urme în cronici și anale. Iar faptul cel mai bizar e că n-a lăsat urme scriptice nici măcar în elegiile poeților hirsuți.

Singurul gînditor care a ținut la barba lui aproape cît a ținut la adevăr a fost Epictet. Cînd împăratul Domițian și-a pus în gînd să-i alunge pe filozofi din Roma (ca pe niște intriganți și paraziți), mulți și-au tăiat barba definitorie spre a nu-și risca viețile și averea. Epictet a #rezistat. În Diatribe (1, 2, 29), filozoful stoic mărturisește că ar prefera mai degrabă să i se taie capul decît vîrful bărbii. Dar nu pentru motivul că barba și lungimea ei l-ar fi ajutat să gîndească mai lesne și mai adînc (oricum nu dădea două parale pe subtilitățile vane ale gîndirii), ci pentru motivul că barba lui era un semn sigur de acceptare a necesității (și destinului). Pe fața filozofului (dar nu numai a lui), barba crește prin lucrarea neobosită a naturii, de la sine, așa cum cresc ierburile în păduri și calculii renali în matroane. Ea nu reprezintă un simplu decor accidental și frivol, precum cerceii ori inelele la femei. Barba este dovada cea mai grăitoare a determinismului și a acceptării lui fără murmur.

Chiar cînd a devenit o modă în unele secte filozofice din Imperiul Roman, alături de mantia roasă și unghiile necurățate, barba n-a devenit pentru nimeni un semn de înțelepciune ori de gîndire ascuțită.

În Noctes attice (9, 2, 1), mult utilul compilator Aulus Gellius (care și-a redactat lucrarea pe la anul 190-200) povestește o întîmplare al cărei protagonist a fost renumitul Herodes Atticus (patrician din Atena, orator iscusit, fost consul), cel care a construit un amfiteatru superb la poalele Acropolei, existent încă și întru totul funcțional. (Prin martie 2013, am avut norocul să-i verific acustica, am văzut o tragedie cu actori ascunși sub măști.) Deci, la Herodes Atticus, care a fost un binefăcător, s-a prezentat într-o dimineață un individ cu o barbă pînă la brîu și cu părul vîlvoi, acoperit de o manta murdară. Omul l-a somat pe Herodes să-i dea cîțiva ași „pentru pîine“. Curios în fața acestei arătări bizare, Herodes Atticus a vrut să afle cine este și de unde vine. Individul i-a răspuns pe un ton arogant că înfățișarea lui divulgă imediat oricărui ins priceput cu ce se ocupă: „Sînt un filozof, deci urmez întocmai acest ideal“. La care Herodes: „Văd barba, văd mantaua, dar pe filozof nu-l zăresc. Dă-mi și alte dovezi!“ „Filozoful“ a început să bombăne și să-l privească mînios. Cei care se găseau acolo, împreună cu Herodes, i-au explicat că omul cu barba înfoiată și privire impertinentă este, de fapt, un vagabond care-și face veacul prin cîrciumi, trăind din cerșit și acoperindu-i cu ocări pe cei care îi refuză cererile (și statutul social). Herodes Atticus s-a dumirit cu cine avea de-a face și a exclamat surîzînd: „Să-i dăm, totuși, cîțiva bănuți, oricine ar fi el, ca oameni, nu ca unui om“. Și i-a dat „filozofului“ bani de pîine pentru o lună.

Anecdota, consemnată de Aulus Gellius, poate fi pusă sub proverbul curent la vremea aceea (și inutil în contemporaneitate, cînd gînditorii, cu excepția lui Daniel Dennett, își rad fețele cu melancolică răbdare): Barba nu-l face pe filozof, chiar dacă-ți lași barba să crească de-un stînjen, nu vei gîndi mai adînc: „Barba non facit philosophum“. Originea acestei spuse nu a putut fi identificată, deși unii exegeți trimit la Plutarh (care a scris în greacă). Lucian din Samosata a afirmat ceva asemănător: „Dacă ai credința că o barbă lungă te face înțelept, trebuie să accepți, prin însuși acest fapt, că o capră face cît toată opera lui Platon (fără a mai pune la socoteală scrisorile lui apocrife)“.

Prin urmare, agerimea minții nu poate fi atestată material. Mintea poate fi sesizată numai cu mintea, așa cum a arătat Descartes (și chiar sfîntul Augustin înaintea lui). Nu voi pretinde că barba este complet inutilă în practica filozofilor, voi repeta însă că relația dintre cei doi termeni rămîne, cel puțin pentru subsemnatul, obscură.

Dacă există / au existat bărbi și dacă bărbații doresc să scape de ele, e nevoie atunci de un bărbier expert în mînuirea bricelor și în bîrfe de tot felul. Iar dacă există cel puțin un bărbier priceput în bîrfe, este nevoie și de un paradox al bărbierului. Bertrand Russell (dar nu e sigur, Russell însuși spunea că l-a auzit de la altul) a propus cîndva unul: „În orașul Sevilla, bărbierul îi bărbierește pe toți cei care nu se bărbieresc singuri și numai pe ei“. Întrebarea vine firesc și inițiază paradoxul: „Cine îl bărbierește pe bărbierul din Sevilla?“ Mă opresc aici și vă las să rezolvați paradoxul. 

P.S. În treacăt fie spus, bărbat vine de la „barba“, dar termenul „barbar“, în nici un caz. Homer a folosit în Iliada (2.867) adjectivul „barbarophonos“. Și dacă e vorba de rădăcinile cuvintelor, cînd Tipătescu o îndeamnă pe Zoe „să fie bărbată“, unii filozofi fenomenologi (Heidegger, printre ei) s-ar putea gîndi la „femeia cu barbă“ și nu la virtutea bravurii. 

Valeriu Gherghel este scriitor.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Motanul-vedetă de pe Muntele Ceahlău. Portocală cutreieră cabanele la 2.000 metri altitudine. „E mai tare decât caprele negre“ FOTO
Portocală, un motan botezat de turiști cu acest nume după culoarea blănii, pare că-i la el acasă pe Muntele Ceahlău, fiind întâlnit prin preajma cabanelor.
image
Pacostea care a terorizat Parisul și New York-ul „se mută” la București. „A fost un chin până au scăpat de ele”
Piața imobiliară dă semne de declin în București și în marile orașe ale țării. Pe lângă prețurile imense și problemele cauzate de lipsa finanțării bancare, cei care vor să-și cumpere un apartament riscă să se confrunte și cu o nouă problemă, greu de imaginat până de curând
image
Hagi „fierbe“: Ianis, amenințat cu excluderea de la Euro 2024! Declarațiile care nasc o situație explozivă
Selecționerul Edward Iordănescu e „mut“ după calificarea la Campionatul European. În schimb, tatăl său tocmai l-a băgat într-o situație delicată, nominalizând jucătorii care n-ar merita să fie la turneul final, date fiind situațiile lor actuale la echipele de club.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.