Vaccin pentru un sistem beteag

Alina BĂDĂLAN
Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Vaccin pentru un sistem beteag jpeg

Este ora nouă seara, iar la ușa Ministrului Sănătății robotește un furnicar de oameni. Unii dau telefoane, stabilesc întîlniri pentru a doua zi ori citesc referate și hîrtii, între un sandviș și o cafea – cina lor din seara asta. Alții sînt încă în ședințe, unde dezbat strategii și HG-uri. Dintr-un birou aflat lîngă ministru răsună răpăiala unor taste de laptop, izbite nervos de două mame cu copiii lîngă ele. Dintre jucării de pluș, desene și carioci, una dintre ele lucrează la primul proiect de screening auditiv în maternități.

Acești oameni sînt cîțiva dintre consilierii ministrului Vlad Voiculescu, într-o zi obișnuită de lucru. Medici, profesori, specialiști în politici farmaceutice, foști jurnaliști, oengiști sau voluntari. Majoritatea au fost angajați cu jumătate de normă, dar de multe ori muncesc și cîte 12 ore pe zi. La angajare, au primit în sarcină cîte un proiect care ar trebui să salveze vieți ori doar să întărească sistemul medical. Acum se luptă să termine cu bine tot ce au început, musai pînă la alegeri. După asta, Guvernul tehnocrat ar putea pleca acasă și, odată cu el, și ei.

Biroul meu este o masă pe hol, la cabinetul lui Vlad Voiculescu. Fac parte din ultimii consilieri angajați la Sănătate, iar pentru noi n-au mai fost locuri în încăperi. Nu ne-au dat nici laptop-uri, nici telefoane de serviciu, lucrăm cu marfa de acasă. Astfel de achiziții pot dura luni întregi, or, noi n-avem atîta timp la dispoziție. Nici de schimbat instalația electrică de pe hol nu-i timp. Seara, consilierii cu „biroul“ pe hol lucrează în semiîntuneric, sub niște lămpi chioare, vechi de ani de zile. E frig pe holul ăsta, trei-patru oameni ne încălzim pe rînd la un calorifer electric. A durat trei luni să-l obținem fiindcă „aici hîrtiile circulă mai greu“.

Pe acest hol s-a copt campania „Vaccinurile salvează vieți“. În 30 de zile am reușit cu toții să punem pe picioare un întreg concept de informare publică, site-ul desprevaccin.ro, o pagină de Facebook și două spoturi video. Toate astea, doar cu voluntari, căutați minut de minut și, printr-un uimitor noroc, găsiți de la o zi la alta. Campania nu a primit nici un leu. După sute de e-mail-uri, telefoane și adrese oficiale, după nenumărate în­tîlniri cu specialiști și după alte nesfîrșite zile cînd mulți dintre noi ne hrăniserăm cu covrigi pentru că nu ne îndurasem să rupem din muncă o jumătate de oră pentru masa de prînz, am ajuns, astăzi, la ultima zi de pregătire a campaniei. Mîine o lansăm public. La ora 7 dimineața, televiziunile încep să difuzeze spotul principal, iar Lucian, specialistul nostru în IT, are deja o frică ascunsă. Pe bucata finală a spotului apare scris numele site-ului… dar dacă la 7 dimineața pagina nu va fi perfect funcțională? Așa că, pe lîngă multele lui nopți albe petrecute cu site-ul de campanie în brațe, decide să o mai adauge și pe asta. „Ultima și gata“, rîde. Peste cîteva ore, adică la 5 dimineața, el vrea să fie din nou la serviciu, la butoanele site-ului. Dar soția lui nu se supără? „Cum să se supere, uiți că și ea, și frate-meu au făcut voluntariat pentru site?“ Da, uitasem.

Cu o oră înainte de miezul nopții plec, în sfîrșit, acasă. Pe Lucian îl las tot acolo, robotind printre click-uri și taste, sub lampa chioară de pe hol. Nu e chiar ultimul rămas la muncă în minister. La ora asta, încă mai muncesc ministrul și un secretar de stat. Jos, pot să jur că văd în ochii portarului o scînteie de milă. De la o vreme, nici nu ne mai zice „seară bună“, ne zice „odihnă plăcută“.

Nu întrevedeam nimic din toate astea acum o lună și jumătate, cînd m-am angajat la Ministerul Sănătății, după aproape 13 ani de presă. Înapoi în timp, la prima ședință de cabinet la care particip. Este vineri, zi scurtă pentru funcționarii publici din minister. La două fix se termină programul – teancuri de documente care așteaptă avize și semnături se amînă pentru luni, holuri și birouri rămîn pustii. O liniște de mormînt coboară peste întreaga instituție. Din toată clădirea, doar la etajul trei, în sala de consiliu, mai găsești mișcare. Acolo, ministrul conduce ședința de cabinet, ca în fiecare săptămînă. Ia la puricat fiecare proiect de pe listă, consilierii și secretarii de stat spun, pe rînd, în ce stadiu se află. La capitolul „blocaje“, toți se enervează: unora, direcțiile din minister le întorc documente vitale pentru o simplă virgulă ori pentru o ștampilă pusă oblic, altora li se lungesc urechile tot așteptînd niște semnături care nu mai vin. Hîrtii de care depind, poate, vieți de oameni se plimbă și cîte două săptămîni între funcționari aflați la același etaj. Privind cu ochii jurnalistului, sistemul îmi pare, din interior, putred și fără direcție. Și inutilă mîna aceasta de oameni care se chinuie să-l urnească, milimetru cu milimetru.

Deodată, un cuvînt începe să plutească în aer, ca să aprindă discuții lungi. Vaccin. Din vorbe, deocamdată pricep așa: că de ceva vreme se lucrează la o lege a vaccinării, că ministerul vrea să lanseze o campanie de informare pro-vaccin, că de trei ani statul român încă n-a rezolvat criza vaccinurilor și că, în fine, ne așteptăm la reacții puternice din partea antivacciniștilor. Vlad Voiculescu întreabă dacă vreau eu să coordonez întreaga campanie pro-vaccin, tot amînată de predecesorii lui de doi ani. Vreau, cum să nu?

Dacă aș fi știut cît de greu va fi să facem o campanie cap-coadă în 30 de zile, fără nici un ban și fără o echipă închegată, poate că eu, una, l-aș fi rugat chiar atunci pe șeful meu să-mi dea orice altceva de făcut. Fiindcă au urmat, toate strînse în cîteva zile: nesfîrșite discuții și negocieri cu creativii agenției de advertising Friends TBWA, care au schițat întregul concept al campaniei, alte discuții cu maestrul Victor Rebengiuc, cu care am filmat principalul spot, vizionat la Arhiva Națională de Filme din Jilava role întregi de film documentar din care să decupăm scene de război, tone de e-mail-uri, adrese oficiale – cu alergat după fiecare semnătură în parte – și multe alte mărunțișuri la care nu m-aș fi gîndit niciodată. Cum nu m-aș fi gîndit că numai verificarea numărului „600 de milioane“ din cuprinsul spotului va mînca o zi întreagă din viața unor oameni. Ca să fim siguri că nu greșim, un medic din minister și un specialist OMS de la Bruxelles au încrucișat diverse studii și cercetări, pînă s-au convins că 600 de milioane e corect.

După o săptămînă, deja învățasem cîteva lecții valoroase. Prima: răbdarea (nici o zi fără hîrtii oficiale, pentru cel mai mărunt lucru). A doua: acceptă provocarea, oricum ar veni ea (cam tot ceea ce în sistem privat rezolvi în două ore, la stat rezolvi după o zi sau două, cu ceva muncă și noroc). A treia: rămîi pozitiv. Lecția asta era gata să rămînă neînvățată cînd, cu două zile înainte de filmarea spotului în minunata Bibliotecă a Universității de Medicină și Farmacie, era gata să ne pice întreaga filmare, din motive mult prea birocratice ca să le pot înșira aici. Am învățat-o doar în dimineața filmării clipului, cînd domnul Victor Rebengiuc a acceptat să filmeze ore în șir în picioare, cu o teribilă durere de sciatică despre care ne-a spus abia la sfîrșit.

A patra lecție se cheamă, simplu, muncă. Pe asta aveam să o învăț doar privindu-i pe voluntarii care au pus umărul la desprevaccin.ro. Lucian de la GovItHub, Claudiu (voluntar prin Skype) sau medicii din Grupul de Vaccinologie, care au pierdut șirul nopților și al week-end-urilor lucrate în sprijinul acestei campanii. Pe lîngă ei, mulți alții. Și, lucru mare, au făcut-o cu toții pro bono. Oameni ca ei sînt una dintre nebănuitele resurse ale României, care arată oricui că sistemul ăsta găunos chiar se poate urni. 

Alina Bădălan este consilier personal al ministrului Sănătății, fost jurnalist.

Foto: colecţia Costică Acsinte

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Mersul pe jos face nu doar piciorul frumos ci prelungește și viața potrivit studiilor Colaj DMS
Cum să slăbești 5 kilograme în 3 luni mergând pe jos. Elementele-cheie de care trebuie să ții cont
Mersul pe jos combinat cu o alimentație sănătoasă și antrenament de forță te ajută să slăbești eficient și să-ți accelerezi metabolismul.
florin tanase fb fcsb jpg
Turist african in Romania  Sursa Freepik com jpg
Cheltuielile pentru turismul de agrement se vor tripla până în 2040. Cum este modelat „Călătorul Viitorului”
Turismul de agrement este pe cale să-și tripleze valoarea până în 2040, crescând de la 5 trilioane de dolari în prezent la 15 trilioane, potrivit unui nou raport de specialitate, care indică principalele tendințe în funcție de generație.
Din cărțile de altădată:  Amintiri despre Regele Ferdinand jpeg
20 iulie: Ziua în care s-a născut al doilea rege al României, Ferdinand I
În ziua de 20 iulie, se naște Alexandru cel Mare, rege al Macedoniei, și se stinge din viață regele Ferdinand I al României.
Alexandra vioara jpeg
Povestea fetei cu vioara de la Cazinou: „Am văzut marea doar de pe faleză“
În fiecare seară, pe faleza Constanței, o tânără diafană, parcă desprinsă din orchestra lumii, cântă la vioară vals, tangou sau muzică dance. Trecătorii se opresc vrăjiți și, pentru o clipă, fac parte din povestea ei.
france jpg
De la Generalul Berthelot la Cincu - Rolul Franței în arhitectura de securitate a Flancului de Est al NATO
De un secol, de la generalul Berthelot și până la Brigada Militară de la Cincu, prezența Franței în România consolidează securitatea și oferă oportunități militar/tehnologice. Franța joacă un rol strategic pe Flancul Estic al NATO, este echilibru între autonomia strategică și solidaritatea aliată.
Squidgame Unit 311 N015682 jpeg
Protagoniști din „Squid Game“, despre rolul moralizator al serialului, dincolo de entertainment: „A înțelege suferința altei persoane nu este un lucru ușor“
Protagonist al serialului care a trecut bariera ecranului și cea a divertismentului, Lee Jung-jae spune că datorită rolului său a reușit să înțeleagă dificultățile prin care trec mulți oameni asemenea celor din „Squid Game“.
horoscop noroc logo jpg
Horoscop săptămâna 21–27 iulie. Gemenii și Peștii au parte de schimbări radicale pe plan personal
Această perioadă susține încrederea în sine, curajul de a-ți asuma riscuri și convingerea că meriți o viață care să te împlinească cu adevărat. Fiecare zodie va avea o zi specială în această săptămână în care norocul îi va surâde mai mult decât de obicei.
GettyImages 1042083794 jpeg
Dan Perjovschi, artist: „Acum 15 ani eram mai iacobin, voiam ca arta mea să țină numai de revoluție și libertatea de expresie“
Cunoscut pentru arta sa militantă, Dan Perjovschi a acceptat în premieră colaborarea cu un mare brand din industria modei și recunoaște sincer că, până nu demult, ar fi refuzat categoric o astfel de propunere