Universitarii despre universitate

VENALITATE, PLAGIAT, CLIENTELISM Zoe Petre (prof. dr., Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti) : Mă deranjează multe lucruri pe care iniţiativa SAR le poate elimina sau măcar limita, şi există multe altele asupra cărora iniţiativa pentru "universităţi curate" nu are cum să aibă efect. Încep cu cele care pot fi ameliorate. Venalitatea, sub toate aspectele ei, e supărătoare oriunde, dar în învăţămînt este criminală, fiindcă minează înseşi bazele educaţiei. Plagiatul este, evident, cea mai periculoasă fraudă în mediile universitare, unde publicaţiile contează - şi contează într-o măsură încă mult prea mare sub aspect cantitativ. Varietatea infinită a acestui tip de furt intelectual, de la copy/paste de pe Internet la cărţi întregi traduse şi însuşite de "traducători" - cazul a devenit celebru la Medicină, dar poate fi oricînd extins -, e agravată de faptul că nu există (încă?) instanţe ale profesiilor, recenziile critice au dispărut de mult din revistele noastre, şi, cînd însăşi Academia Română a patronat cu seninătate atare practici înjositoare, e clar că o "poliţie ştiinţifică" e dureros de absentă. O varietate degradantă de fraudă intelectuală este furtul practicat de profesori în dauna colegilor mai tineri. Atunci cînd, de exemplu, un profesor se adaugă arbitrar în calitate de co-autor al studiului sau cărţii unui elev de-al său, el comite un act spoliator care nu are scuze. Cred că anchetele Coaliţiei pentru Universităţi Curate ar trebui să examineze sistematic publicaţiile cu mulţi autori de grade didactice diferite. Clientelismul are atîtea forme, încît e greu şi de inventariat, ca să nu mai vorbim de eradicare. Clientelismul devine flagrant cînd, de pildă, cariera unui tînăr înzestrat e blocată de faptul că nu aparţine "curţii" unui profesor. La noi, întreaga societate e structurată clientelar, drept care şi universităţile sînt mai vizibil clientelare decît aiurea. Ceea ce mă supără "fără leac" este mediocritatea. Cine investeşte în situaţii de risc, cum sînt, în genere, cercetătorii care au personalitate şi vocaţia de a inova? E atît de uşor să-i evităm, preferîndu-le persoane serioase, conştiincioase, cenuşii... LIPSA DE REACŢIE A STUDENŢILOR Mircea Mihăieş (prof. dr., Catedra de Limba şi Literatura Engleză, Universitatea de Vest, Timişoara) : În primul rînd, faptul că există mult prea multe instituţii de doi bani care necinstesc ideea de universitate. Încropeli de cartier, puseuri paranoice de provincie, asociaţii cu scop pur comercial au confiscat numele şi ideea de universitate. Mă enervează incompetenţa managerială a tot felul de inşi care, în virtutea talentului de a coagula găşti şi grupuri de interese, au pretenţia că pot conduce o instituţie. Mă enervează faptul că în loc să duduie de entuziasm şi energie, singurele lucruri promovate eficient de universităţi sînt conformismul şi bătrîneţea. Mă enervează, desigur, salariile mici ale universitarilor. Dar realitatea e că 90% dintre cei ce se pretind mari scule pe bascule n-ar merita nici măcar aceşti bani. Mă enervează analfabetismul, plagiatul, aroganţa, iresponsabilitatea, clientelismul endemic, neruşinarea. Mă enervează lipsa de reacţie a studenţilor în faţa aberaţiilor sistemului, dar mă enervează şi lenea lor. Prea mulţi se adaptează cu incredibilă uşurinţă: chiulul în masă de la cursuri, furtul la examene, diplomele copiate cu neruşinare sînt tot atîtea semne că - vorba sociologilor - mergem într-o direcţie greşită. Sincer - nu cred că iniţiativa SAR va avea un rezultat. Deşi e păcat. DEGRADAREA ADMINISTRATIVĂ Cornelius Marius Crăciunescu (conf., Facultatea de Mecanică, Universitatea Politehnică Timişoara - aflat în proces cu conducerea universităţii; anul trecut a ales ca formă de protest greva foamei): Eu am trecut printr-o serie de întîmplări care nu pot avea loc decît într-un sistem corupt. Ultimul caz la Universitatea Politehnică din Timişoara este o hotărîre a Senatului conform căreia cei care depun petiţii pot fi sancţionaţi pînă la desfacerea contractului de muncă, în cazul în care Comisia de deontologie consideră neîntemeiat obiectul acestei petiţii. Eu am considerat că la Politehnica din Timişoara au loc derapaje grave, motivul fiind dorinţa de acaparare totală a puterii de către cei care se află în conducere. Cred că întreaga atmosferă se degradează în învăţămîntul superior, începînd cu modul de distribuire a resurselor către persoanele agreate, formarea unor sfere de influenţă, manipularea alegerilor, ceea ce conduce la degradare administrativă. Există o mare dorinţă din partea unora să obţină şi să păstreze puterea, să facă asta la nesfîrşit, mai cu seamă prin distribuirea clientelară a fondurilor. Mai mult, am considerat că sînt unele situaţii în care se încalcă pur şi simplu drepturile constituţionale, cum ar fi faptul că nu am acces la informaţii de interes public. O cauză care face posibile astfel de fapte este diferenţa salarială dintre profesori şi restul posturilor, ceea ce reprezintă un spaţiu de manevră uriaş, care creează posibilităţi de control administrativ. Eu îi susţin pe cei de la SAR în acest proiect, dar am oarecare rezerve în ceea ce priveşte rapiditatea cu care se pot implica în situaţii concrete. O piedică serioasă este inerţia din sistemul universitar românesc: mi se pare redusă probabilitatea de a se mişca la fel de repede precum se mişcă în sens opus cei din conducerile universităţilor. Orizontul de speranţă pentru iniţiativa SAR este, în opinia mea, de 3-5 ani. FONDURI INSUFICIENTE PENTRU LABORATOARE Monica Dumitrescu (asist., Facultatea de Energetică, Universitatea Politehnică Bucureşti): Pentru mine, aspectul cel mai deranjant este echiparea laboratoarelor, fondurile insuficiente pentru acestea. Se face prea multă teorie şi prea puţină practică. Sînt echipamente vechi, iar studenţii noştri, cînd termină şi se angajează, au de-a face cu lucruri noi, pe care n-au avut ocazia să le întîlnească în timpul facultăţii. Totuşi, cel puţin în domeniul meu, în ceea ce priveşte cercetarea, cred că lucrurile merg spre bine. Nu am auzit de iniţiativa SAR. Oricum, în domeniul meu, şi anume fizica nucleară, mi se pare mai greu să funcţioneze corupţia sau să se plagieze lucrări. MULTIPLICAREA UNIVERSITĂŢILOR DE STAT Vasile Cristea (prof. dr., Facultatea de Biologie şi Geologie, Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj) : Privitor la cele mai deranjante aspecte ale vieţii universitare de la noi, pentru mine se situează pe primul plan multiplicarea fără nici o logică a numărului de universităţi de stat. Urmează apoi transformarea învăţămîntului superior într-un învăţămînt de masă, menţinut de sistemul de finanţare. Şi, în fine, ajunge-rea în universităţi a unor persoane care nu ştiu ce este o universitate, care nu ştiu să facă cercetare şi să se comporte ca un universitar. Iniţiativa SAR este bună, dar dacă nu antrenează un număr mare de organisme nu va putea lupta cu factorul politic, care se ambiţionează să nu realizeze o reformă reală şi radicală a universităţilor româneşti. Din toate acestea, pierdem noi toţi şi mai cu seamă tinerii, care vor fi obligaţi să lucreze cu licenţiaţi discutabili, căci cei foarte puţini buni se cam duc aiurea. Apoi, îmi este groază de momentul în care foarte tinerii universitari vor ajunge la conducere, căci am constatat că nu cei performanţi se înghesuie la funcţii! CADRE DIDACTICE PESTE LIMITA DE VÎRSTĂ Nicolae Istudor (prof. dr., Facultatea de Economie agroalimentară şi a mediului, Academia de Ştiinţe Economice, Bucureşti) : Cele mai deranjante aspecte din viaţa universitară românească sînt: existenţa unui număr foarte mare de universităţi, mai ales cele private, care nu desfăşoară un învăţămînt de calitate; lipsa de preocupare a studenţilor pentru pregătirea profesională; teoretizarea excesivă a învăţămîntului românesc; păstrarea, în învăţămînt, a unor cadre didactice peste limita de vîrstă. Orice iniţiativă care are ca scop îmbunătăţirea mediului universitar românesc poate participa la rezolvarea problemelor specifice din sector, dacă acestea nu au alte obiective. a consemnat Mădălina ŞCHIOPU