Unde tragem linia

Ionel STOICA
19 ianuarie 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cred că nimeni nu se mai îndoieşte că trăim într-o cultură a tinerilor. Afirmaţia poate părea paradoxală în condiţiile în care "tinerii cineaşti" sînt nevoiţi să se (z)bată pentru a face filme. Doar că acolo nu este vorba - atît - de generaţii şi vîrste, cît de energii şi scleroze. De valori şi de non-valori. De talent: se ştie că acesta "nu aşteaptă numărul anilor", dar nici (aş adăuga) nu trage linia după o anumită vîrstă (vezi - ca să rămînem în registrul cinematografic, atît de "fierbinte" - Manoel de Oliveira, cineast entuziasmant la 96 de ani!). Şi apoi, Cristi Puiu împlineşte anul acesta 40 de ani... Şi de fapt, "vîrsta nu contează": nu cred că există actor român (tînăr sau bătrîn) care să nu vrea să joace într-un film de Puiu (sau Porumboiu), după cum ştiu o grămadă care nu joacă la Nicolaescu decît pentru bani... Şi-apoi, nu este oare semnificativ că un regizor "încă tînăr", cum se spune (e vorba tot de Puiu), a făcut cel mai empatic şi mai emoţionant film post-’89 despre un bătrîn care moare? Şi atunci, despre ce este vorba în numărul de faţă? Aş spune că, domeniul artistic şi, nu întîmplător, cel medical puse deoparte, lucrurile stau cu totul altfel în aproape toate celelalte. Aşadar: trăim într-o cultură a tinerilor. Ei dictează modele, limitele, licenţele şi limbajele. De la reclame ("targetate" către aceştia) la industria muzicală, modă, loisir şi sport, totul este făcut pentru a atrage acest public mobil, stabil şi din ce în ce mai solvabil. La televizor, bătrînii nu apar decît în jalnice reportaje de "ora 5", surprinşi zăbăuci prin pieţe sau la cozi - şi ca statistici. Acasă, cînd nu mor de singurătate, se ocupă de nepoţi în calitate de bunici - acest "job" de slugă neplătită. Spre diferenţă de seniorii din ţările civilizate - care-şi toacă pensiile în croaziere de lux -, bătrînii noştri stau la cozi ca să prindă bilet la revelioanele lui Vanghelie. Au început prin a fi - la-nceputul anilor ’90 - masă de manevră electorală pentru PSD şi Iliescu. Acum, nici ei nu ştiu ce mai sînt... Probabil că nu mai sînt nimic: doar statistici, cum spuneam. Desigur, există şi excepţii - precum "seniorii" (cu bani) din cluburile "de fitze", despre care vorbeşte Stela Giurgeanu în reportajul său de la p. 11. Dar ele nu fac decît să confirme regula. Astăzi, parcă un vis de "tinereţe veşnică" a-nceput să bîntuie mai peste tot în lume. Dacă ai bani (mulţi bani!), poţi recurge la operaţii estetice, la "feişiăluri", fitness-uri şi alte finesuri; dacă nu, chiar şi o dietă ruptă de prin reviste e bună... Ideea e că lumea nu se mai suportă îmbătrînind! Acest proces (firesc) este declarat "indezirabil" şi "reversibil". Apar formule gen "60 este noul 50", "50 este noul 40", "40 este noul 30"... Ceasurile sînt date înapoi, într-un heirup general anti-vîrstă. De cine, şi mai ales de ce, fuge toată această lume? Nu neapărat de îmbătrînire, desigur - deşi, s-o recunoaştem, e un atu să fii frumos. Lumea fuge, de fapt, de moarte. Încearcă să se autosugestioneze că, împingînd limitele biologice, îndepărtează şi moartea. Toţi trăim un fel de basm subliminal, în care există "tinereţe fără bătrîneţe" şi - fireşte - "viaţă fără de moarte". Doar că, oricît de "subliminal", e totuşi numai un basm... Şi atunci, care să fie explicaţia discriminării de vîrstă ("age-ismul", cum se spune prin alte părţi)? Disconfortul de a vedea chipuri care desfigurează frumosul basm auto-amăgitor? Protecţia inconştientă împotriva terorii de a îmbătrîni, la rîndul tău? Teama de moarte? Cine ştie... În orice caz, îmi permit o sugestie: uitaţi-vă atent la toate imaginile care ne înconjoară - de la televiziuni la reclame. Sînt oglinzile inocente ale acestei temeri. ( a. l. ş. )

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.