Unde ești?

Ștefania MIHALACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 1024 din 23 noiembrie – 29 noiembrie 2023
image

Era pandemie și fiica mea de zece ani terminase de făcut lecțiile pe Zoom. O văd că-și ia telefonul și începe să butoneze. „Ce faci?”, o întreb, ușor iritată că a schimbat un ecran cu altul. „Vorbesc cu Iustina cînd să ne întîlnim.” „Unde să vă întîlniți?” „Online, mama, să jucăm Roblox, cum adică unde?” „Păi, na, pentru mine unde încă înseamnă un loc din realitate. Auzi, îți dai seama ce chestie, că pentru noi cînd ne sunam la telefon, cînd nu existau mobile, nu avea nici un sens întrebarea „Unde ești”? „Păi, de ce?”, întreabă ridicînd ochii pentru o clipă din ecran. Taci, că i-am atras atenția. „Fiindcă nu puteai să fii decît acasă. Telefoanele erau fixe.” „A, da...” „Și acum e printre primele întrebări pe care i le pui cuiva cînd îl suni.” „Și cum vă întîlneați dacă n-aveați telefoane?” „Cum adică cum ne întîlneam? Ieșeam afară, la bloc.” „Da, dar cum știați la ce oră? Și dacă nu mai puteați să vă jucați, cum vă anunțați dacă nu erați acasă, să sunați la telefonul fix?” „Dar nu conta asta. Tu ieșeai cînd puteai, cînd te lăsau părinții. De găsit, găseai mereu pe cineva în fața scării cu care să te joci. Eram foarte mulți copii la bloc.” „Cîți?” „Păi, seara, cînd ne adunam, eram și vreo douăzeci. De toate vîrstele.” „N-aveați cuuuum... Uite, la noi pe stradă nu e nici un copil.” „Da, dar noi stăteam în blocuri mari, cu cîte cinci-șase, uneori și mai multe, scări. Dacă pe fiecare scară erau patru-cinci copii, dar de obicei erau mai mulți, îți iese la socoteală.” „Și cît te lăsau părinții să stai afară?” „Pînă seara. Și în vacanțe, de dimineața pînă seara. Cu ceva pauză de prînz. Atunci te mai puneau uneori să dormi de prînz, dar cînd ne-am făcut mai mari nu se mai punea problema”. „Oau... Și ce făceați afară?” „Ne jucam în prostie! «Rațele și vînătorii», «Țările», «Scunsea» (noi așa ziceam la v-ați ascunselea), «Flori, fete», «Telefonul fără fir»... Și cînd era vară și ziua foarte lungă – Știi ce lungi erau zilele alea de vară? In-ter-mi-na-bi-le! –, plecam în expediții pe la alte blocuri sau pe la zonele cu case și grădini să furăm flori sau pe șantier.” „Și părinții nu se îngrijorau? Nu vă căutau?” „Cine naiba știa de noi? Cînd ieșeam pe ușă, la revedere, eram la joacă. Mai veneam seara, cînd ni se făcea foame.” „Adică nu vă sunau din zece în zece minute să vă întrebe «Ce faci, unde ești, cînd ajungi acasă?».” „Mnuuu... că n-aveau cum. N-aveam telefoane.” Ochii fiică-mii strălucesc. A pus telefonul jos lîngă ea. „Dar puteau să coboare la bloc să vadă unde sînteți și ce faceți. Sau dacă mai sînteți acolo.” „Puteau, dar nu făceau asta.” „De ce?” „Pentru că știau că n-aveam ce să pățim”. „Cum nu? Mașini, oameni care să vă răpească...” „Mașini erau foarte puține, accidentele extrem de rare. Iar de răpit, nu răpea nimeni copii, abia aveau cu ce să-i crească pe ai lor, unul în plus le mai trebuia…” „Da, dar... puteau să ceară recompensă, nu?” „Cine avea, mă, bani să plătească recompense? Eram toți cam la fel. De săraci.” „Săracii de voi... Dar nu vă plictiseați atîta afară? N-aveați și voi chef să mergeți în casă să vedeți un film?” „Ce film? Erau două ore program la TV seara. De la 8 la 10.” „Pe toate canalele?” „Erau două. TVR 1 și TVR 2.” „Și desene animate?” „Duminica, de la 1 la prînz. Atunci nu era picior de copil pe afară, eram toți în casă la desene. Pe urmă, cum se terminau, țîșneam toți, din toate scările, înapoi la joacă.” „Și vă întorceați seara? Înainte să se întunece?” „Așa ne spuneau părinții, dar stăteam și după ce se întuneca, mai ales vara.” „Cuuuum? Stăteați afară pe întuneric?!?” „Cîteodată... că dacă nu ne găseau părinții să ne strige de la geam să intrăm în casă, mai stăteam.” „Cum nu vă găseau, nu ziceai că stăteați la bloc?” „Da, măi, dar ne ascundeam ca să nu ne vadă de la geam. Ne retrăgeam înspre scară, sau prin tufișuri, sau după mașini. Dacă nu te vede, nu te poate striga în casă, dacă nu te strigă, poți să mai stai. Cîteodată ne era foame de nu mai puteam sau voiam să facem pipi, dar făceam prin tufișuri, ca să nu mergem sus, să nu ne oprească în casă.” „Auzi, da’ cînd era urît afară, ce făceați?” „Atunci ne adunam pe palierul ultimului etaj sau al penultimului, că era mai multă lumină, ne scoteam păpușile și jocurile și ne jucam acolo. Puneam cîrpe pe scări și făceam căsuțe pentru păpuși, le îmbrăcam, le pieptănam, aduceam cîte puțină apă din casă și puneam în vasele de jucărie și făceam mîncare. Și cînd ne plictiseam ne jucam de-a școala. Urcam la etajul tehnic, ăla de unde se iese pe bloc, nu știi tu, și acolo era și casa liftului...“ „Casa liftului?” „Da, locul de unde pornește cabina aia pe lanț, ca să coboare la fiecare etaj.” Fiică-mea se concentrează, dă din cap, nu mi se pare că a înțeles, dar merg mai departe. „Și erau ușa de la cabina liftului, și ușa de la ieșirea pe bloc. Aveam cretă și scriam pe uși, le foloseam ca table. Ne dădeam exerciții de rezolvat, ne dădeam note, făcuserăm și cataloage.” Nu-i mai spun că un timp ușa de la ieșirea pe bloc a fost deschisă și am ieșit să explorăm acoperișul blocului de opt etaje. „Oau... auzi, dacă mă duc și eu azi în IOR cu Iustina?” „Cum să te duci? Sînt cinci stații de tramvai pînă-n IOR.” „Dar aici în Foișor?“ „Trebuie să treci Calea Vitan, știi cît de circulată e și cum zboară mașinile pe acolo!” „Vreau și eu copilăria ta!” „Bine, dă-mi telefonul!” „Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.

Ștefania Mihalache este scriitoare. Cea mai recentă carte a sa este Gene dominante (Editura Humanitas, 2022).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Tribunalul Hunedoara  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (4) JPG
Palatul de Justiție din Deva a fost modernizat după 125 de ani. Noua față a clădirii istorice de sub Cetatea Devei
Clădirea istorică a Palatului Justiției din Deva a fost modernizată după 125 de ani de la construcția sa. Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a fost invitat la recepția investiției cu o valoare de 40 de milioane de lei.
FOTO Captură video
Accident grav în Sibiu. Un autobuz și un autoturism au luat foc în urma coliziunii pe o șosea principală
Un autobuz şi un autoturism au luat foc marţi seara în urma unei coliziuni în trafic pe Şoseaua Alba Iulia, la ieşirea din municipiul Sibiu spre comuna Cristian.
Kiev explozii
Sunete de sirenă şi explozii la Kiev, după convorbirea telefonică Putin-Trump privind armistițiul din Ucraina
Sirene de alarmă şi explozii au răsunat marţi seara în capitala ucraineană Kiev, au constatat jurnalişti de la AFP.
Remus Pricopie FOTO Facebook
Rectorul SNSPA a contestat la CCR decizia prin care i-a fost respinsă candidatura: „Limitare excesivă a dreptului de a fi ales”
Remus Pricopie, rectorul SNSPA, a contestat la Curtea Constituțională a României (CCR) decizia Biroul Electoral Central (BEC) prin care i s-a respins candidatura la prezidențiale.
Victoria Furtună FOTO Facebook jpg
O fostă candidată la prezidențialele moldovenești a prorusului Ilan Șor, desemnată la șefia unui partid proeuropean
Victoria Furtună, un fost procuror anticorupție care a candidat la prezidențialele din toamna anului trecut, având susținerea prorusului Ilan Șor, a preluat conducerea partidului Moldova Mare care are „vocație europeană”, conform jurnaliștilor Zdg.md.
inendiu obregia jpeg
Incendiul la Spitalul Obregia din Capitală. De la ce a pornit focul: „Din păcate, astfel de incidente pot avea loc în spitalele de psihiatrie”
Un incendiu a izbucnit marți seara într-o secție a Spitalului de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" din București. Conform primelor informații, vâlvătaia a pornit după ce un pacient a dat foc unei saltele.
avion de lux klaus iohannis (4) jpg
Cât au costat zborurile efectuate de președintele Klaus Iohannis. Documente desecretizate de Administrația Prezidențială
Administraţia Prezidenţială a desecretizat, marţi seară, costurile pentru zborurile efectuate de preşedintele Klaus Iohannis, începând cu anul 2015.
Daniel David Foto Mediafax (1) jpg
Ce măsuri propune ministrul Educației pentru eliminarea consumului de droguri în școli. „Avem o problemă”
Ministrul Educaţiei, Daniel David, a anunţat că va încuraja implementarea mai eficientă a unui mecanism care să permită semnalarea anonimă a activităţilor legate de droguri în şcoli, se arată într-o postare a Ministerului Educației în pagina sa de Facebook.
andreea balan  crop 1665063599 jpg
Moment penibil pentru Andreea Bălan, chiar în timpul concertului din Ploiești. Ghinionul care s-a abătut pe capul cântăreței. FOTO
Andreea Bălan a avut parte de un moment jenant în timpul unui concert susținut în orașul Ploiești. Ce a pățit artista pe scenă, dar și cum a gestionat toată situația, descoperiți în rândurile următoare.