Unde ești?

Ștefania MIHALACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 1024 din 23 noiembrie – 29 noiembrie 2023
image

Era pandemie și fiica mea de zece ani terminase de făcut lecțiile pe Zoom. O văd că-și ia telefonul și începe să butoneze. „Ce faci?”, o întreb, ușor iritată că a schimbat un ecran cu altul. „Vorbesc cu Iustina cînd să ne întîlnim.” „Unde să vă întîlniți?” „Online, mama, să jucăm Roblox, cum adică unde?” „Păi, na, pentru mine unde încă înseamnă un loc din realitate. Auzi, îți dai seama ce chestie, că pentru noi cînd ne sunam la telefon, cînd nu existau mobile, nu avea nici un sens întrebarea „Unde ești”? „Păi, de ce?”, întreabă ridicînd ochii pentru o clipă din ecran. Taci, că i-am atras atenția. „Fiindcă nu puteai să fii decît acasă. Telefoanele erau fixe.” „A, da...” „Și acum e printre primele întrebări pe care i le pui cuiva cînd îl suni.” „Și cum vă întîlneați dacă n-aveați telefoane?” „Cum adică cum ne întîlneam? Ieșeam afară, la bloc.” „Da, dar cum știați la ce oră? Și dacă nu mai puteați să vă jucați, cum vă anunțați dacă nu erați acasă, să sunați la telefonul fix?” „Dar nu conta asta. Tu ieșeai cînd puteai, cînd te lăsau părinții. De găsit, găseai mereu pe cineva în fața scării cu care să te joci. Eram foarte mulți copii la bloc.” „Cîți?” „Păi, seara, cînd ne adunam, eram și vreo douăzeci. De toate vîrstele.” „N-aveați cuuuum... Uite, la noi pe stradă nu e nici un copil.” „Da, dar noi stăteam în blocuri mari, cu cîte cinci-șase, uneori și mai multe, scări. Dacă pe fiecare scară erau patru-cinci copii, dar de obicei erau mai mulți, îți iese la socoteală.” „Și cît te lăsau părinții să stai afară?” „Pînă seara. Și în vacanțe, de dimineața pînă seara. Cu ceva pauză de prînz. Atunci te mai puneau uneori să dormi de prînz, dar cînd ne-am făcut mai mari nu se mai punea problema”. „Oau... Și ce făceați afară?” „Ne jucam în prostie! «Rațele și vînătorii», «Țările», «Scunsea» (noi așa ziceam la v-ați ascunselea), «Flori, fete», «Telefonul fără fir»... Și cînd era vară și ziua foarte lungă – Știi ce lungi erau zilele alea de vară? In-ter-mi-na-bi-le! –, plecam în expediții pe la alte blocuri sau pe la zonele cu case și grădini să furăm flori sau pe șantier.” „Și părinții nu se îngrijorau? Nu vă căutau?” „Cine naiba știa de noi? Cînd ieșeam pe ușă, la revedere, eram la joacă. Mai veneam seara, cînd ni se făcea foame.” „Adică nu vă sunau din zece în zece minute să vă întrebe «Ce faci, unde ești, cînd ajungi acasă?».” „Mnuuu... că n-aveau cum. N-aveam telefoane.” Ochii fiică-mii strălucesc. A pus telefonul jos lîngă ea. „Dar puteau să coboare la bloc să vadă unde sînteți și ce faceți. Sau dacă mai sînteți acolo.” „Puteau, dar nu făceau asta.” „De ce?” „Pentru că știau că n-aveam ce să pățim”. „Cum nu? Mașini, oameni care să vă răpească...” „Mașini erau foarte puține, accidentele extrem de rare. Iar de răpit, nu răpea nimeni copii, abia aveau cu ce să-i crească pe ai lor, unul în plus le mai trebuia…” „Da, dar... puteau să ceară recompensă, nu?” „Cine avea, mă, bani să plătească recompense? Eram toți cam la fel. De săraci.” „Săracii de voi... Dar nu vă plictiseați atîta afară? N-aveați și voi chef să mergeți în casă să vedeți un film?” „Ce film? Erau două ore program la TV seara. De la 8 la 10.” „Pe toate canalele?” „Erau două. TVR 1 și TVR 2.” „Și desene animate?” „Duminica, de la 1 la prînz. Atunci nu era picior de copil pe afară, eram toți în casă la desene. Pe urmă, cum se terminau, țîșneam toți, din toate scările, înapoi la joacă.” „Și vă întorceați seara? Înainte să se întunece?” „Așa ne spuneau părinții, dar stăteam și după ce se întuneca, mai ales vara.” „Cuuuum? Stăteați afară pe întuneric?!?” „Cîteodată... că dacă nu ne găseau părinții să ne strige de la geam să intrăm în casă, mai stăteam.” „Cum nu vă găseau, nu ziceai că stăteați la bloc?” „Da, măi, dar ne ascundeam ca să nu ne vadă de la geam. Ne retrăgeam înspre scară, sau prin tufișuri, sau după mașini. Dacă nu te vede, nu te poate striga în casă, dacă nu te strigă, poți să mai stai. Cîteodată ne era foame de nu mai puteam sau voiam să facem pipi, dar făceam prin tufișuri, ca să nu mergem sus, să nu ne oprească în casă.” „Auzi, da’ cînd era urît afară, ce făceați?” „Atunci ne adunam pe palierul ultimului etaj sau al penultimului, că era mai multă lumină, ne scoteam păpușile și jocurile și ne jucam acolo. Puneam cîrpe pe scări și făceam căsuțe pentru păpuși, le îmbrăcam, le pieptănam, aduceam cîte puțină apă din casă și puneam în vasele de jucărie și făceam mîncare. Și cînd ne plictiseam ne jucam de-a școala. Urcam la etajul tehnic, ăla de unde se iese pe bloc, nu știi tu, și acolo era și casa liftului...“ „Casa liftului?” „Da, locul de unde pornește cabina aia pe lanț, ca să coboare la fiecare etaj.” Fiică-mea se concentrează, dă din cap, nu mi se pare că a înțeles, dar merg mai departe. „Și erau ușa de la cabina liftului, și ușa de la ieșirea pe bloc. Aveam cretă și scriam pe uși, le foloseam ca table. Ne dădeam exerciții de rezolvat, ne dădeam note, făcuserăm și cataloage.” Nu-i mai spun că un timp ușa de la ieșirea pe bloc a fost deschisă și am ieșit să explorăm acoperișul blocului de opt etaje. „Oau... auzi, dacă mă duc și eu azi în IOR cu Iustina?” „Cum să te duci? Sînt cinci stații de tramvai pînă-n IOR.” „Dar aici în Foișor?“ „Trebuie să treci Calea Vitan, știi cît de circulată e și cum zboară mașinile pe acolo!” „Vreau și eu copilăria ta!” „Bine, dă-mi telefonul!” „Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.

Ștefania Mihalache este scriitoare. Cea mai recentă carte a sa este Gene dominante (Editura Humanitas, 2022).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Cristina Demetrescu anunță zodia care își cumpără casa visurilor în 2025
Anul 2025 va fi de neuitat pentru nativii unei zodii din horoscopul european. Viața îi va surprinde cu noi reușite. O zodie reușește să își cumpere casa visurilor și să își găsească stabilitatea financiară în anul acesta.
Friedrich Merz jpg
Impuls uriaș pentru stimularea economiei Germaniei. Parlamentul a aprobat parchetul legislativ al viitorului cancelar Friedrich Merz
Bundestagul, camera inferioară a parlamentului german, a aprobat marţi planurile viitorului cancelar Friedrich Merz pentru o creştere masivă a cheltuielilor.
George Simion FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Candidatura lui Simion, contestată din nou. Ce i se reproșează șefului AUR
Candidatura șefului AUR, George Simion, a fost contestată din nou la CCR, fiind semnalate declarațiile făcute de acesta în urmă cu peste 2 ani. Alte două contestații au fost respinse anterior de judecătorii constituționali în cazul șefului AUR.
florucz jpg
ilie bolojan marcel ciolacu jpg
Bolojan s-a dus peste Ciolacu la Guvern. Despre ce subiecte importante au vorbit
Președintele interimar Ilie Bolojan a avut marți o întrevedere o consultare la guvern cu premierul Marcel Ciolacu, pe tema agendei Consiliului European de joi de la Bruxelles.
Ziua a doua a congresului PPE la Romexpo, în București. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
„Europa trebuie să se reînarmeze”. Rusia se pregăteşte pentru o confruntare cu democraţiile europene, spune Ursula von der Leyen.
Europa trebuie în mod imperativ şi rapid să se reînarmeze pentru a dispune de o „descurajare credibilă” până în 2030, a declarat Ursula von der Leyen.
shutterstock 2590014103 jpg
LIVE TEXT Trump și Putin, discuție cu miză mare privind un armistițiu în Ucraina. Convorbirea telefonică s-a încheiat
Prima convorbire telefonică dintre Donald Trump și Vladimir Putin, după ce SUA au propus un armistițiu de 30 de zile în Ucraina, s-a încheiat după circa o oră și jumătate, relatează presa britanică, citând oficiali americani.
Prințul Harry  GettyImages jpg
Reacția Familiei Regale Britanice la informația bombă privind viza americană a Prințului Harry
Un important expert regal împărtășește modul în care potențialele documente bombă despre viza americană a prințului Harry ar putea afecta Familia Regală și președintele Trump.
Inițiere masonică. Imagine colorizată a unei gravuri de la 1745
Ce relație a avut Samuel von Brukenthal cu francmasoneria după revenirea în Transilvania?
Pentru informații categorice legate de activitatea francmasonică a lui Samuel von Brukenthal în loja St. Andreas zu den drei Seeblättern din Sibiu este necesar să răspundem la întrebarea: Ce relație a avut Samuel von Brukenthal cu francmasoneria după revenirea în Transilvania?