Un vintage care te poate salva

Vasile ERNU
Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
Un vintage care te poate salva jpeg

În ultimii ani mi-am petrecut vacanţele de vară la Sulina. Mai întîi a fost o întîmplare că am ajuns acolo. Căutam ceva care să aducă a Vama Veche din anii ’90: mai puţini turişti şi oferte turistice, mai puţine localuri, muzici şi alte minuni. Îmi place plaja pustie. O fi un semn de îmbătrînire, nu ştiu. Propunerea a venit de la amicii Oana şi Bogdan Stănescu, cu care am fost în prima vacanţă acolo. Au mai apărut şi copiii între timp, iar Sulina oferă o plajă şi o apă excelentă pentru ei, lucru foarte important pentru noi.

Ca un fan al sudului, recunosc că drumul Bucureşti – Tulcea este unul dintre cele mai frumoase din ţară. E adevărat că în ultimii ani au apărut prea multe „morişti de vînt“ care rup orizontul, îţi bruiază atenţia şi melancolia. Dar, cu timpul, probabil vor deveni şi ele parte din peisaj. Ne obişnuim cu toate.

Cînt porneşti de acasă, faci calculul în aşa fel încît să ajungi la „raketa“ sovietică care face traseul Tulcea – Sulina în doar două ore. La început ai probleme cu parcarea pentru că nu ştii regulile jocului. Ca peste tot la noi: ce e oficial merge prost şi greu, ce e neoficial – repede şi bine. Dacă încerci să parchezi în spaţiile Primăriei, nu ai unde să plăteşti, iar plata se face undeva departe, la Primărie. Foarte complicat. Nu ai timp. Cu zona neoficială sînt mai multe variante rapide şi nu foarte scumpe. În aceste contexte, regula mea de aur: cu cît ocoleşti mai mult cu atît ajungi mai repede.

Drumul de la Tulcea la Sulina este frumos, dar destul de aglomerat. Călătoreşti cu oameni care merg la odihnă, pescari amatori sau profesionişti şi mulţi localnici, care fac acest drum cu regularitate. Senzaţia puternică cu care rămîi este cea de autenticitate. Nimeni nu vrea să te mintă că lucrurile sînt altfel decît sînt: se transpiră, miroase, percepi toate nuanţele şi asculţi problemele unor oameni reali, vii. Nu ştiu cînd aţi mai mers cu trenul, la clasa II-a, între orăşele mici de provincie. Revelaţia unui astfel de drum e faptul că începi brusc să simţi şi să gîndeşti cu toată fiinţa ta. Începe să cadă cenuşa şi rugina de pe creierul de proletar de birou care are tot soiul de prejudecăţi şi de obsesii.

Sulina e din altă lume. Despre peisaj nu vă spun nimic. Nu sînt un mare fan al naturii, dar poate ca aşa mă mint şi eu vrînd să-mi ascund anumite apucături burgheze pe care probabil le am din plin. Toţi ştim că Delta e foarte frumoasă. Lucrul care îmi place cel mai mult la capitolul „peisaj“ este locul în care se uneşte Delta cu Marea Neagră: se deschide orizontul, privirea nu are în ce să se proptească. Noroc de Farul care veghează undeva în apropiere şi te ajută să-ţi odihneşti ochii, în timp ce cauţi în zare, inconştient, un loc de sprijin.

Sulina e un soi de vintage în stare profundă de degradare. Şi asta la toate nivelurile: de la clădiri, la infrastructură, şi de la localuri, la oameni. Dar dacă ai ochi să vezi şi urechi să asculţi, atunci nimic nu se compară cu o stare aproape biologică pe care ţi-o poate trezi Sulina. Un soi de melancolie şi de nostalgie a nu se ştie pentru ce. O lume dispărută, dar încă ne-muzeificată şi vie? Poate pentru că e în total contratimp cu tot ce se întîmplă în cultura actuală occidentală, urbană, economică şi socială? Acolo s-a oprit timpul, iar lipsa formelor agresive de comercial şi turism şi, mai ales, lipsa infrastructurii de acest tip parcă te scot din ceea ce noi gîndim şi acţionăm deja aproape natural: economic, mercantil, monetar, marketizat. Nu dispar, fireşte, toate acestea, dar ele devin marginale, nu te mai agresează şi au un efect de catharsis asupra ta.

Te poţi caza la oameni simpli ai locului şi poţi trăi în aproximativ aceleaşi condiţii. Poţi mînca peşte toată ziua. Şi poţi discuta cu nişte oameni destul de diferiţi faţă de mediul din care vii, indiferent de unde vii. Lipovenii bătrîni au nişte bărbi mult mai frumoase decît cele ale hipsterilor noştri tineri. Şi sînt mult mai interesanţi.

Nu vreu să idealizez nimic. E o experienţă personală, subiectivă şi intimă. Cu siguranţă, în cîţiva ani va veni şi tăvălugul turismului, al infrastructurii, şi totul va intra în cursul firesc al „civilizaţiei turistice şi comerciale“. Cine ne mai poate salva de asta? Nimeni nu ştie. Însă cît mai avem încă locuri, oaze din astea, e bine să le vizităm. Însă nu ca turişti, ci mai degrabă ca nişte exploratori. Cine ştie ce putem găsi acolo? Cine ştie ce putem găsi în noi?

Vasile Ernu este scriitor.

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.