Un trecut care va exista

Publicat în Dilema Veche nr. 134 din 18 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- dialog cu Şerban STURDZA, arhitect - În ce măsură e diferit Bucureştiul de alte capitale? Există şi multe lucruri care îl leagă de alte metropole. E clar că Bucureştiul e un oraş divers, care nu are elemente constante. Una dintre caracteristici e chiar asta: bucureştenii consideră că aici nu se poate face ordine, că este o sumă de excepţii, fiecare cu motivarea ei. Aceiaşi oameni, care acum invocă diversitatea şi excepţiile, nesupunerea şi licenţele de tot felul, l-au suportat pe Ceauşescu şi ordinea urbană impusă de el. Acum însă cred că există un fel de conjunctură specială, pe care o traversăm mai mult sau mai puţin inconştient, un fel de BINE venit cu toptanul. Există oportunităţile pe care noua politică, orientată spre UE, le oferă edililor şi prin care, probabil, 10 ani de acum încolo, toată lumea va avea de construit, de făcut bani, de organizat şi dezvoltat. E oarecum explicabil că mai totdeauna opţiunile sînt cele ale unui om flămînd; cetăţeanul de acum nu poate sta mai deoparte, nu poate privi mai distanţat ce se întîmplă; trebuie să facă repede ce n-a făcut 50 de ani. Fie el investitor, avizator, critic, jurnalist, arhitect sau urbanist, se comportă la fel. Problema lui e, acum, cît de repede se mişcă şi cum să facă faţă unei realităţi care îl depăşeşte. Vă întreb: există o casă, un parc sau o reţea edilitară bine făcute, în ultimii 5 ani? O să vă răspund: probabil că aşa ceva e foarte greu de găsit şi că aproape oricare dintre ele va trebui refăcută peste 15-20 de ani. Acum nu e timp, sîntem grăbiţi să nu scăpăm ocazii: cam cu aceste gînduri se scoală fiecare, dimineaţa. Dacă lucrurile nu sînt făcute în grabă, se consideră că oamenii sînt lenţi şi prostănaci. Chestia asta ţine de Bucureşti şi bucureşteni, poate fi simpatică cîteodată, este spumoasă, dar are şi defecte dureroase. Se văd schimbările de după ’90 în Bucureşti? Se văd mai ales cînd îţi vine un prieten din străinătate pe care ai obligaţia să-l conduci prin Bucureşti. Atunci, împreună cu el, realizezi brusc realitatea. Schimbările sînt disipate într-o reţea urbană diversă şi cu rezerve neaşteptate. Mă gîndesc acum la felul cum a luat naştere Bucureştiul, la grădinile de la care s-a pornit, la subîmpărţirile unor teritorii foarte mari care erau proprietăţile unei singure familii şi au condus la nişte parcelări, care, pînă la urmă, favorizau o anumită ocupare a terenului; acestea au dat naştere fie unor zone neconstruibile în interiorul insulelor urbane, fie unor teritorii neclare, care se iau acum cu japca, cum ar fi malurile lacurilor sau, la fel de grav, zonele istorice. Există şi lucruri care mi se par bune punctual, şi aici mă refer la case noi - arhitectură adevărată, dar exemplele sînt puţine. Din punct de vedere urbanistic e jale. Atîta timp cît pentru Bucureşti urbanismul aplicat, materializat pe teren înseamnă numai trasee de circulaţie auto şi nimic altceva, generaţia noastră va fi taxată foarte curînd ca incompetentă în materie. Ce înseamnă, de fapt, urbanistic? Un context în care partea construită este doar o componentă şi, de fapt, partea edilitară, socială, de confort urban reprezintă împreună adevărata problemă. Cine se simte bine şi în siguranţă în oraşul Bucureşti, şi cînd? Atîta timp cît urbanismul nu răspunde la această întrebare, satisfăcîndu-şi consumatorii, îşi pierde credibilitatea. Aici se simt bine cîinii şi pisicile, aurolacii care-şi permit să stea pe un trotuar sau să facă baie în fîntîna de la Gara de Nord, ceea ce noi nu am putea face. Pentru că, de fapt, cu toate că ne-ar plăcea să facem aceste lucruri, nu sînt asigurate condiţiile necesare; la New York răcoreala în fîntîni publice este posibilă şi foarte plăcută. Traversăm Bucureştiul de nevoie, nu-l consumăm ca pe un bun asumat cu plăcere şi relaxare. În Tîrgu Mureş, Curtea de Argeş sau Sibiu, există un "corso", adică o promenadă unde, plimbîndu-te, te simţi bine să-i vezi pe ceilalţi, cu care comunici prin gesturi şi priviri. Bucureşteanul, în ultimii 50 de ani, a ocupat oraşul mai mult de nevoie. Nu am uitat cînd, mergînd pe Calea Victoriei, vedeai cîte un securist la fiecare colţ, care te punea să te dai la o parte la ora cutare, cînd trecea maşina cu pricina... Cînd vrei să te simţi bine în Bucureşti, te duci la o cîrciumă care are o grădină, şi te înfunzi acolo. Cauţi un fel de cul-de-sac. Recurgi la o fundătură, eşti în defensivă, te cotroceşti( dacă nu greşesc, Cotroceni vine de la a te cotroci/a te ascunde) Mai sînt bucureşteni care se retrag în parcuri... În mintea rom

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Mitul celor doi litri de apă pe zi. Medic: „Pacienții cu hipertensiune dacă beau doi litri pe zi s-au umflat”
Ideea că trebuie să bem doi litri de apă pe zi este una răspândită, dar nu întotdeauna adevărată. Conform specialiștilor, această recomandare nu se aplică tuturor și poate fi chiar dăunătoare în anumite cazuri.
image
Regele nordului, o perlă puțin descoperită a turismului românesc. Frumusețile nebănuite de la capătul României
O adevărată perlă ascunsă, cu o istorie bogată, cu vestigii unicat în Europa și peisaje de vis, acest județ din nordul României este o destinație ideală pentru cei care doresc să se bucure de natura sălbatică, de călătorii spirituale aparte.
image
Imagini cu presupusul criminal al dentistei din Brăila. Cum arată bărbatul și ce detalii au scos la iveală medicii legiști FOTO
După trei zile de la uciderea doctorului stomatolog Marina Gavril în propriul său cabinet din Brăila, polițiștii încă nu au reușit să dea de urma criminalului, însă în mediul online au apărut primele imagini cu presupusul făptaș.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne