Un transcendental fericit

Elena ŞTEFOI
Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Un transcendental fericit jpeg

În deceniul care a precedat căderea Ceaușeștilor, Domnul Șora era întotdeauna – la întîlniri scriitoricești ori la agape – o prezență frumoasă, atentă și caldă. Știa ce-au scris și ce-au publicat prin revistele literare cei din preajma lui, chiar dacă era vorba de nume care nu debutaseră încă în volum. Înțelegător, binedispus și senin, ne deschidea ușa sau ne trecea pragul ca și cum am fi fost de aceeași înălțime cu dînsul. Lua adesea prînzul la Casa Scriitorilor, așezîndu se mai ales la mesele generației ’80 și ținîndu-se cuviincios la distanță de zona scorțoșilor nomenclaturiști. Vorbea mult mai puțin decît alții, dar nu ezita să ia apărarea vreunui comesean care se în­tîmpla să fie agresat în dialogul adesea înfierbîntat dintre mai tinerii săi prieteni.

Nu l-am văzut niciodată pe Mihai Șora nervos, obosit, supărat pe viață. Nu l-am auzit niciodată bodogănindu-și confrații, nici măcar pe cei care știau să spună bancuri doar alunecînd în trivialități. Eu și prietena mea Carmen-Francesca Banciu, două provinciale oarecum greu adaptabile, am fost norocoase să găsim în Domnul Șora un discret punct de sprijin exact cînd aveam mai mare nevoie de el. Odată, cînd mă mutam, dintr-o mansardă mică de pe Nuferilor, într-o mansardă mai mare de pe Jean Texier, m-a întrebat dacă nu îmi face trebuință un birou. M-am trezit spre seară cu Domnul Șora la poartă, însoțit de Eugen Suciu, coborînd dintr-o mașină promisa piesă de mobilier. Au urcat-o amîndoi pe îngusta scară de serviciu care ducea în pod, pînă în noua mea cameră cu chirie, și au dispărut în pas alergător. Nu i-am mulțumit niciodată îndeajuns, deși de acel birou de lemn cu două sertare mi-a fost foarte greu să mă despart. I-am găsit un loc în apartamentul în care peste cîțiva ani aveam să mă simt la mine acasă și cred că îi datorez inspirația cîtorva volume de versuri.

Am fost cu Domnul Șora la revelioane, aniversări și onomastici, la cules de vii și la parastase, la nunți și la tot felul de petreceri improvizate. Juca mima sau exquisite corpse cînd Nina Cassian sau altcineva avea chef de joacă, dansa atunci cînd lumea se punea pe dans, bea cu măsură, mînca fără farafastîcuri (și ceapă, și cîrnați, și sarmale, și mămăligă, fasole sau ce mai era pe masă!), rămînea de multe ori pînă la final, străbătea adesea în zorii zilei Bucureștiul pe jos înapoi spre Jules Michelet.

Dintre toate amintirile pe care le aș putea scoate la suprafață ca să-mi mărturisesc admirația și recunoștința pentru Domnul Șora, am să aleg una singură. În primăvara lui 1982, în ziua în care a izbucnit public scandalul așa-numitei Meditații Transcedentale, eram, ca de obicei în acele vremuri, la Casa Scriitorilor, cu cîțiva dintre obișnuiții localului. Vestea măsurilor drastice pe care conducerea de partid și de stat găsise de cuviință să le ia împotriva membrilor ciudatei mișcări ne-a strîns în jurul lui Nichita Stănescu. Acesta, preocupat de soarta unora dintre prietenii săi, ne-a rugat să mergem la el, fiindcă nu voia să fie singur. Imediat ce ne-am așezat în jurul mesei rotunde din Piața Amzei, a apărut pictorul Sorin Dumitrescu. Aproape plîngea, avea o expoziție cu care urma să se deplaseze la Paris și care tocmai fusese anulată. L-a implorat pe Nichita să facă ceva să-l scoată din încurcătură. Telefonul a început să sune și suna fără încetare ori de cîte ori Nichita lăsa receptorul în furcă. Tot felul de nume, care mai de care mai celebre, îi cereau ajutorul. Unii fuseseră dați afară din slujbe, altora li se blocaseră cărțile la edituri sau alte proiecte culturale. Nu era vorba doar despre autori sau artiști, ci și despre neveste, cunoscuți, victime anonime. Atunci l-am auzit prima dată pe Nichita adre­sîndu-se, persuasiv, unui personaj de la capătul firului, cu apelativul „tovarășe general“. Așa aveam să aflu că Uniunea Scriitorilor, cu problemele ei de tot felul, se afla în grija unui general de Securitate pe care îl chema Achim. Din șirul convorbirilor și din vîrtejul vizitelor care s au succedat în acea după-amiază în apartamentul lui Nichita, am înțeles că era vorba de un fel de catastrofă, de rupturi de destine și de consecințe dramatice pe termen lung.

După apusul soarelui, am plecat bolnavă, chiar dacă eu, personal, n-aveam nimic de-a face cu lumea transcendentalilor. Ajunsă la capătul străzii Take Ionescu, l-am zărit, pe trotuarul de vizavi al Bulevardului Magheru, pe Domnul Șora. Știam deja că fusese unul dintre participanții la „odioasele“ ședințe de meditație despre care vuia România. Nichita îi telefonase și lui, să-l întrebe dacă are nevoie de vreo intervenție la vreun for sau altul, dar nu-l găsise acasă. M-a frapat, de la distanță, aerul său vesel și ștrengăresc, fiindcă mi-a făcut cu mîna, săltîndu-se cumva pe un picior, ca un copil cînd joacă șotron. Eram sub impresia agitației disperate la care asistasem cîteva ceasuri bune și credeam că Filozoful ar fi trebuit să fie afectat. El a traversat însă strada în pas de dans, cu brațele desfăcute larg, iar eu i am așteptat îmbrățișarea fără să părăsesc trotuarul pe care mă aflam. „M au dat afară din partid, m-au dat afară din partid!“, striga el, țopăind fericit, în văzul lumii și fără sfială. Era peste poate de entuziasmat, așa cum nu l văzusem de fapt niciodată. Mi-a spus că așteaptă de ani mulți clipa asta.

Cînd ne-am despărțit, îmi dispăruseră durerea de cap și spaima de viitor. 

Elena Ștefoi este publicistă, poetă şi lucrează în diplomaţie.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Omar Nicolas Govea Garcia si Alexandru Iacob in meciul de fotbal dintre FC Voluntari si CS Mioveni FOTO SportPictures
FC Voluntari - CS Mioveni 3-1, în Superligă
FC Voluntari a învins-o pe CS Mioveni cu scorul de 3-1 (2-1), vineri, pe teren propriu, în primul meci din etapa a 13-a a Superligii de fotbal.
Patriarhul Kirill FOTO EPA-EFE
Patriarhul Kirill a cerut preoților să se roage „cu râvnă“ timp de două zile pentru sănătatea lui Putin
Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kirill, le-a solicitat episcopilor ortodocși, clerului, monahilor și tuturor credincioșilor să se roage „zelos” pentru sănătatea președintelui rus Vladimir Putin, care împlinește vineri 70 de ani.
Lolrelai roast Rocco Siffredi iumor Foto Antena 1jpg
Lolrelai îl ia la roast pe Rocco Siffredi, la „iUmor“. Cine este blonda care a venit special din Italia pentru starul porno FOTO
Rocco Siffredi, legenda internaţională a filmelor pentru adulţi, va juriza alături de Cheloo, Delia și Costel ediţia „iUmor“ din această duminică. Totodată, va avea parte de un roast savuros.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.