Un spațiu public sigur

Rudolf GRÄF
Publicat în Dilema Veche nr. 951 din 30 iunie – 6 iulie 2022
image

Am construit orașe uimitoare în ultimii 10.000 de ani. Pînă de curînd, de cînd a apărut mașina ca obiect al dorințelor noastre celor mai timpurii. Orașele au devenit de atunci nocive și ucigătoare.

Alocăm automobilului suprafețe de teren pe care nu le acordăm nici măcar copiilor noștri în spațiul public, 12 mp per automobil doar pentru un singur loc de staționare în timpul unei zile – și asta pentru 95% din durata sa de viață. Codul rutier acoperă acest timp ca parte a traficului staționar, adică blochează suprafețe semnificative de teren pentru parcarea unor obiecte private în spațiul public. Gradul de motorizare este de aproximativ 355 de vehicule la mia de locuitori în România. Asta înseamnă că majoritatea nu avem mașină, iar perioada asta de repaus este gratuită, neexistînd de obicei concepte de management de parking cu acoperire pe întreg teritoriul intravilan, adică un cost al parcării real suportat de beneficiarul acesteia. Ca element de comparație, 58% din suprafața Berlinului este dedicată carosabilului, iar din aceasta 19% traficului staționar. Vorbim despre suprafețe ale căror costuri, dacă ar fi cuantificate raportat la piața imobiliară, depășesc 1.000 de euro pe metru pătrat, chiar și în România pe alocuri, fără să mai punem la socoteală costurile externe care nu sînt asumate de către industria auto: poluarea, asistența medicală, impactul asupra celor care suferă accidente, a rudelor lor și personalului de intervenție etc. Le considerăm pe toate ca fiind naturale și deci implicit acceptabile. Din această prioritizare a automobilului au rezultat străzi nesigure pentru noi toți, limitarea libertății de mișcare pentru categorii demografice extinse și o calitate a vieții scăzută în multe cartiere.

Inegalitatea socială este unul din efectele cele mai nocive și mai puțin discutate în România, fiindcă întregi comunități sînt decuplate de viața unui oraș, de funcțiile sale sociale și de agrement, locuiesc în zone degradate sau izolate de impactul traficului de tranzit cu volum semnificativ sau de lipsa unor soluții de mobilitate. Am acordat prioritate tranzitului auto raportat la viața locuitorilor și economiei locale (Austria a cheltuit peste 60% din bugetul alocat infrastructurii de mobilitate pe infrastructura feroviară) cu toate că, din orice unghi am privi, automobilul este cel mai ineficient mijloc de transport din perspectiva capacității de transport și a emisiilor de dioxid de carbon. Un copil care crește în orașele noastre este permanent expus pericolului din trafic, artificial creat, de care părinții îl vor apăra plimbîndu-l cu mașina și interzicîndu-i să se miște liber în oraș. Am îngrădit viața noastră, a tuturor, în favoarea unui obiect care ne controlează financiar și comportamental cu o putere aproape magică la nivel decizional politic, dar și comportamental individual. Studii neurologice atestă faptul că acordăm un loc în zonele cele mai profunde ale creierului uman, ca parte din corpul nostru, ca prelungire a lui. Acest lucru explică de ce alocăm atîta putere mașinii în viețile noastre, în societate și în bugetele naționale, municipale, comunale, europene. Atît de mult sîntem dominați de ideea că mobilitatea auto e inconturnabilă, încît am creat situații de handicap sever semenilor noștri, fie că sînt vîrstnici, copii, mame, tați, bărbați, femei, săraci, bogați și toate categoriile, în orașele și spațiile publice pe care le-am construit în jurul mașinii ne-am transformat în utilizatori de mîna a doua, oricînd pregătiți să facem loc, să nu incomodăm, să asigurăm fluiditatea traficului auto individual. Inclusiv alveola stațiilor de transport public, reglementată ca fiind obligatorie prin normativ de proiectare a drumurilor, nu are decît un sens, pentru ca privilegiatul în automobil să nu aștepte cumva după sărmanii din transportul public... Am expus degradării economice străzi comerciale și cartiere prin reorientarea aprovizionării și ofertei comerciale către cumpărătorul motorizat. Știm astăzi că utilizatorii trotuarelor, mobilității active și transportului public cheltuiesc semnificativ mai mult în zona lor de domiciliu, păstrînd banii în comunitate, în comparație cu cei care doar trec cu mașina prin el către puncte majore de ofertă comercială (servicii tip mall sau supermarket). Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.

O tendință de recuperare a orașelor și spațiului public pierdut către automobil este pietonizarea. Pietonizările din România în ultimii douăzeci de ani fac parte dintr-o tendință de redescoperire sau regenerare economică a unor centre istorice urbane, realizate din perspectiva creșterii atractivității acestor zone. Nu au fost în general parte dintr-un concept de transformare a mobilității urbane la nivel de sistem de trafic și comportamental, ceea ce explică probabil extraordinara lipsă de apetit a cetățenilor și administrațiilor pentru luarea de măsuri similare în alte cartiere decît cele istorice sau centrale și lipsa oricărui efect de învățare sistemică. Proiectele de pietonizare riscă, dacă nu sînt parte din concepte integrate de mobilitate, să genereze cartiere gentrificate masiv, dedicate majoritar agrementului și timpului liber, fie turismului sau vizitatorilor din alte cartiere. Rezultatul este o depopulare a zonei respective și o disneyificare a acesteia fără ca orașul per ansamblu și comunitățile sale să beneficieze de măsurile de pietonizare ca parte a unui sistem de mobilitate sustenabil și transformativ. Efectul acestor pietonizări din perspectiva mobilității active devine aproape zero, zonele respective generînd trafic auto într-o manieră similară cu un centru comercial la ore de vîrf. Ce vreau să spun este că pietonizarea totală sau parțială a unei zone este mai puțin importantă din perspectiva creșterii calității vieții în orașe decît acordarea de mai mult spațiu la nivel de sistem de mobilitate pentru transportul public, velo și pietonal în detrimentul traficului auto.

Pentru noi toți nu este esențial un centru istoric pietonizat, chiar dacă el e binevenit. Esențial ar fi un spațiu public sigur, un drum de la casă la stația de autobuz sigur, conexiuni multiple ușor identificabile, trotuare sigure și confortabile, un iluminat public adaptat situațiilor și un microclimat bun. Pe scurt, o infrastructură a spațiului public și o politică de mobilitate care deservește și ușurează fiecare pas sau drum făcut, descurajează prin costul just, real și transparent al automobilului utilizarea acestuia, oferă alternative și nu reprezintă un obstacol pentru nimeni. Pietonizarea zonei Cetate în Timișoara a avut un impact extraordinar asupra imaginii orașului și cartierului. Dar nu a reprezentat o lecție sau o parte a unui concept mai larg de revitalizare de cartier sau mobilitate urbană.

Principiul este unul simplu: un spațiu public și stradal sigur și accesibil pentru cei mai vulnerabili dintre noi, pietonii, bicicliștii, oamenii în vîrstă, copiii, nu poate dăuna nici unuia dintre noi, iar pentru a atinge acest obiectiv pietonizarea unui centru istoric nu poate fi decît un început de bună intenție care trebuie să se reflecte în cartiere și întreg orașul.

Rudolf Gräf este arhitect, consilier al primarului Timișoarei.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.