Un spaţiu de punere în scenă <p>- interviu cu Vintilă Mihăilescu - </p>

Publicat în Dilema Veche nr. 201 din 15 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Muzeul Ţăranului a început o campanie, pe care o doreşte de lungă durată, de promovare şi valorificare a produselor locale - fie că e vorba de artizanat, gem sau vinuri. Aceasta presupune tot procesul prin care trebuie să treacă ţăranii, artizanii, pentru a ieşi pe piaţă. Este o schimbare foarte puternică economică, dar şi culturală, de mentalitate, de percepţie, de estetică, peste tot în lume... Muzeul poate ajuta la o mai bună desfăşurare a acestui proces. Ce poate face concret MŢR? Muzeul poate face, pe de o parte, în amonte, cercetare, identificare a unor astfel de produse şi producători, a mecanismelor sociale, culturale şi a poveştilor din spatele lor. La extrema cealaltă, în aval, poate interveni din momentul în care se pune problema vînzării, a marketingului. În acest context foarte larg, muzeul poate oferi un show-room, un spaţiu de prezentare selectivă. Noi arătăm ceea ce se face, dar într-o punere în scenă care ne aparţine. În funcţie de evenimente, vor fi tîrguri, însoţite de dezbateri - actorii implicaţi vor discuta împreună cu experţii - şi degustări gastronomice la Clubul Ţăranului. Crearea produselor pe scară industrială va deteriora tradiţiile? Desigur că există un risc. Aş suspenda însă judecata morală. Lucrurile pur şi simplu s-au schimbat: să-l lăsăm pe Dumnezeu să decidă dacă în bine sau în rău. Sînt sătul de sentinţe de genul: asta-i tradiţie, ăştia sînt nişte măgari care au stricat-o... Tradiţiile rămîn vii cîtă vreme se schimbă. În momentul în care le obligi să rămînă într-un anumit fel, se anchilozează şi mor. Devin urîte şi dispar. În legătură cu transmiterea din tată-n fiu, lucrurile stau aşa: dacă-mi rentează mie, ca persoană, da, preiau meşteşugul familiei. Dacă nu, nu. Dacă pot să trăiesc din ceea ce ştiu de la tata ca olar, o fac. Dacă nu, nu. Idilismul ţăranului român este o viziune romantică, activă şi la noi în perioada de construcţie naţională: ca să existe, România ca naţiune a trebuit să-şi idilizeze ţăranul (care reprezenta 95% din populaţie). În momentul în care acest ţăran începe să dispară, noi rămînem cu mitologia, ca şi cum el ar fi real: or, una este un mit de întemeiere şi alta - vremea de azi. Nu ştiu dacă e bine sau nu: e altceva. Dar artizanatul nu va dispărea; dimpotrivă. Nevoia pe piaţa internaţională, unde se cumpără şi se consumă tradiţii, este foarte mare: cu toţii, cînd mergem în ţări mai exotice, vrem să cumpărăm ceva de la faţa locului. E un fel de canibalism spiritual - să rămînem cu spiritul grecesc din insule... Cum se vor întîmpla lucrurile în fapt? Înainte, pe vremea comuniştilor, pur şi simplu nu se făceau produse pentru piaţă. Oamenii produceau totul doar pentru uz intern. Acum cîrnatul sau toba de casă trebuie să devină de piaţă. Reţete există, dar nu toate pot fi vîndute pe piaţă: pentru că nu ţin, nu au termen de garanţie, nu sînt produse în condiţii legale. Unii dintre oamenii care ştiu să facă reţeta respectivă şi fac investiţiile necesare pentru a intra în legalitate pot întreprinde acest lucru. Statul român trebuie să se implice şi în aşa ceva, el distribuie fondurile structurale. Muzeul poate pune împreună experţi din diferite domenii cu producătorii. Între cele două, e treaba fiecărui actor, a Departamentului pentru Igienă, a primarilor de sector care pot să organizeze pieţe ş.a.m.d. Ne-am luat această misiune, în mic, de a coordona produsele ţăranului român, avînd o viziune mai de ansamblu: nu doar cîrnatul, ci şi ulcica... Nu ne substituim altor specialişti şi nici nu facem piaţă, comerţ sau expertiză. Avem rolul nostru destul de limitat, dar şi pe cel mai important, de iniţiativă. a consemnat Iaromira Popovici

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.