Un show site-specific serial
În 2012, clubul Green Hours din Bucureşti – un spaţiu iconic pentru arta independentă din România – risca să se închidă. E o poveste lungă şi complicată, într-un an lung şi complicat pentru mişcarea independentă. Ideea păstrării „spiritului Green“ ca spaţiu al experimentului liber (liber de ideea de profit sau comerţ) a devenit o urgenţă, o necesitate care cerea acţiune.
Prima acţiune a artiştilor în sprijinul spaţiului unde mulţi au debutat ori s-au consacrat a fost crearea unui „Occupy Green Hours“ în care publicul şi artiştii erau încurajaţi să vină să consume teatru şi concerte, dar nu şi produsele de bar Green Fusion (firma – diferită de Green Hours – care ocupase fraudulos spaţiul din Calea Victoriei şi nu-şi mai plătise chiria de luni de zile). Ca unul dintre artiştii care consideră Green Hours drept casă artistică, ideea mea iniţială de „ocupare“ a fost să scriu, în fiecare zi, cîte o piesă scurtă pe care să o repet la Green în ziua respectivă şi să o jucăm seara – astfel ocupînd spaţiul cultural (şi încurajînd între timp publicul să nu consume de la bar). Discutînd cu regizorul Andreea Vălean, ideea s-a dezvoltat: urma să facem în fiecare săptămînă un spectacol (nu doar o lectură, cum plănuisem iniţial) şi să ocupăm, prin repetiţii, spaţiul.
Acum ne dorim ca cele trei episoade dedicate Green-ului pînă acum să fie prezentate şi publicului larg, în ideea iniţierii unei campanii de ajutor pe termen lung faţă de spaţiul din Calea Victoriei 120. Distribuţiile sînt fantastice, echipa creativă e de primă mînă. La Alba Iulia e o premieră absolută: este prima dată cînd prezentăm publicului larg episodul 2 al spectacolului Green Hours Spaţii. Acest episod îi are în prim-plan pe extraordinarii actori Constantin Cojocaru, Mihai Călin, Alexandru Potocean şi Conrad Mericoffer. Piesele sînt scrise de Maria Manolescu (Cercetătorii japonezi şi După sfîrşitul lumii) şi de mine (Job la Green, părţile 1 şi 2). Deşi create în sistem site-specific (poate mai potrivit ar fi termenul site-oriented) – adică pentru spaţiul de la Green aşa cum e el, inspirat din atmosfera realisto-magică a Green-ului –, aceste spectacole pot fi prezentate şi unui public străin de ce înseamnă Green Hours. Pînă la urmă, sînt poveşti care se întîmplă într-un bar, poveşti despre oameni mai mult sau mai puţin obişnuiţi, unele realiste, altele suprarealiste, acompaniate de muzicieni de jazz, creînd o atmosferă pe care şi eu, şi Andreea Vălean o asociem cu unicitatea Green-ului. Publicul din Alba Iulia va avea ocazia să asiste în cadrul Festivalului Dilema veche la această primă prezentare publică şi, pentru noi, această întîlnire reprezintă un moment extrem de important, mai ales că nu vom fi în Bucureşti şi nu vom fi la Green Hours. Dar vom fi în poveşti care poartă în ele ceva din „spiritul Green“ şi sperăm ca publicul care vine în Alba Iulia să intre în această atmosferă specială.
Peca Ştefan este dramaturg.
