Un provocator ordinar - interviu cu Eugen Istodor -
Păi, interlocutorii sînt dictaţi de întîmplările făcute de alţii. Care-şi dă cu presupusul mai dihai, care se rupe-n petice mai abitir, ăla e alesul. N-am nici o vină. Ciugulesc de la ospăţul altora, debarasez, dau cu mătura, pun întrebări: asta vă mai trebuie? de ce nu mai mîncaţi? nu mai doriţi?. Cum de acceptă să vă răspundă, de vreme ce stilul "neprietenos" le este cunoscut? Răspund ca să-şi facă publicitate, răspund că nu ştiu ziarul, răspund ca să se afle în treabă, răspund că le place să răspundă, răspund ca să răspundă, răspund vorbind degeaba, răspund ca să îmbîrlige, răspund ca să bage o strîmbă, răspund ca să fie penibili, răspund că sînt şefi, răspund că sînt în opoziţie, răspund că le e viaţa scurtă. Aţi intrat vreodată în conflict cu intervievaţii? Cînd? Cum? Cu cine? Nu am intrat în nici un conflict, niciodată. Dacă m-au înjurat, dacă m-au ocărît, ne-am dat mîna la plecare şi eu am fost fericit că mi-am făcut treaba, ei că au alungat o muscă din preajmă. Aveţi antipatii? Există oameni pe care nu vreţi să-i luaţi la întrebări? N-am nici un fel de antipatie. Dar acum, de exemplu, mi-am jurat că nu-i mai iau interviu lui Becali. Să facă rating alţii, eu prefer să mă abţin. Omul acesta mie nu mai are ce să-mi spună. E ca maneaua vecinului. Ştii că la ora 8 şi jumătate, are, n-are treabă, maneaua te trezeşte duminică dimineaţa. Întrebări incomode ştiu ce înseamnă. Există şi răspunsuri incomode? Păi, răspunsurile alea îmi dau prima pagină. Aşa că sînt un provocator ordinar. Pînă la urmă asta-i meseria, nu? În fiecare săptămînă să provoci o apocalipsă mică. a consemnat Matei MARTIN
