Un preşedinte <i>Imperial</i> pentru <i>Rom Tricolor</i>

T.O. BOBE
Publicat în Dilema Veche nr. 142 din 13 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Comunismul nu poate fi brand decît, cel mult, teoretic. În practică, ar trebui să se găsească un fabricant cu destul umor şi căruia să-i fie indiferent profitul, ca să-şi boteze produsele în felul acesta. Nu ştiu cît de bine s-ar vinde, spre exemplu, biscuiţii Comunism. Însă, dacă brand nu poate fi, atunci comunismul este un vector de imagine. Unul paradoxal totuşi fiindcă mărcile care îl folosesc mizează nu pe identificarea valorilor publicului-ţintă cu acelea ale ideologiei comuniste, ci, dimpotrivă, pe distanţare - fie ironică, fie nostalgică. Există, din cîte ştiu, două branduri care utilizează această retorică a distanţării ironic-nostalgice: vodca Imperial şi ciocolata Rom Tricolor. În cazul ciocolatei, publicitarul a avut de comunicat vechimea brandului. Cu toate acestea, nu a mizat pe continuitate, adică pe elementul care converteşte tradiţia în calitate, ci pe ecartul temporal înnobilat de nostalgia fructului interzis (blugi, plete, minijupă). Mecanismul nostalgiei este astfel dublu rafinat şi poziţionează (greşit sau mincinos?) în rîndul brandurilor-premium un produs din categoria low, însă ironia din spotul respectiv e primitivă şi se rezumă la caricaturizarea în tuşe groase a antagoniştilor: Ceauşescu şi miliţienii persecutori. În ceea ce priveşte vodca Imperial, ironia pare să fie deplină. Regăsim aici secretarul de partid autoritar, dar bonom, trepăduşul care se milogeşte şi atmosfera de post-şedinţă PCR, în decorul roşu-beţivănesc al unei săli transformate ad-hoc în bodegă. Dar ironia nu rezultă din abordarea stilistică, aceasta depăşind cu puţin limitele unei tratări realiste. Faptul însă că personajele închină, cu aceeaşi retorică socialistă, un pahar pentru construirea imperialismului e un alt fel de a spune că nimic esenţial nu s-a schimbat în România postrevoluţionară şi că, deşi scopul e altul, şi azi avem de-a face cu acelaşi hei-rupism de bîlci înecat în aburi de alcool. Iar ironia la adresa vremurilor contemporane se converteşte subtil în nostalgie la adresa vremurilor de altădată, cînd iluzia viitorului încă era posibilă. Ca abordări retorice, atît ironia, cît şi nostalgia presupun existenţa unei distanţe între subiect şi obiect. Iar această distanţă, indiferent de proporţia dintre cele două, a fost marcată şi în alte cazuri, atunci cînd vectorul comunism a fost utilizat în scopuri comerciale. De asemenea, dacă vorbim despre piaţa politică din România, toţi actorii importanţi au încercat să-şi afirme distanţa de comunism, ori măcar să sugereze distanţarea ulterioară de acesta. Avem însă o excepţie, care a parcurs drumul invers. E vorba de Traian Băsescu. Bănuiesc că toată lumea îşi aminteşte secvenţa din cadrul disputei finale cu Adrian Năstase, cînd actualul preşedinte s-a întrebat, retoric, de ce e poporul român condamnat să fie condus doar de foşti comunişti. Nimeni nu îl asimila în momentul acela cu un fost comunist. El era reprezentantul dreptei, însă din dreapta spectrului politic cîştigase deja tot ce era de cîştigat. În majoritate, electoratul se polarizase, iar singura zonă incertă era constituită din votanţii PRM. Emoţional, aceştia se identificau cu Băsescu, a cărui retorică justiţiară este similară cu a lui C.V. Tudor. Raţional însă, erau de partea lui Năstase, reprezentantul aliatului politic tradiţional al propriului partid. De fapt, pentru întreg electoratul românesc, Băsescu reprezenta sinteza perfectă între contracandidaţii care ajunseseră cu patru ani înainte în turul al doilea la alegerile prezidenţiale. Pe de o parte, era un fost comunist, cu experienţă în conducerea oamenilor, îşi recunoştea trecutul şi îi plăceau băile de mulţime, pe de alta, avea un discurs violent, justiţiar şi exaltat-emoţional. Nu ştiu cît de bine se vînd mărcile care au mizat pe distanţarea, fie ironică, fie nostalgică, de comunism. Dar, faptul că Traian Băsescu a făcut un calcul politic corect, apropiindu-şi imaginea de trecutul comunist, l-a dovedit ulterioara sa creştere în sondaje şi menţinerea la cote înalte.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?