Un portbagaj de bani

Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
Un portbagaj de bani jpeg

- elegie pentru Caritas -

Totul a început cu lambriurile de pe hol, mochetele persane din bucătărie şi gresia din baia lu’ tanti Suzana. Deşi locuia pe altă scară a blocului, era cea mai bună prietenă a mamei şi stăteau toată ziua la taclale, bînd cafele, croşetînd milieuri, povestindu-şi episoadele ratate din telenovele, bîrfindu-şi bărbaţii sau lăudîndu-se cu copiii, premianţi la şcoală. Amîndouă erau croitorese, mama era mai talentată, dar tanti Suzana avea o maşină de cusut mai bună, aşa că, uneori, mama lucra la maşina ei în schimbul unor ponturi despre arta tighelitului sau a croielii pantalonilor bărbăteşti. Şi eu, şi băieţii lu’ tanti Suzana purtam pantaloni şi cămăşi făcute acasă de mamele noastre. La fel şi tata sau nea Costică, soţul lu’ tanti Suzana, care erau angajaţi amîndoi la Oltchim şi lucraseră împreună, înainte de ’89, la un complex petrochimic în Basrah, Irak. Diferenţa esenţială între familiile noastre era că tanti Suzana avea o soră la Cluj, pe cînd a tatei era la Sibiu. Ei bine, sora din Cluj o convinsese pe tanti Suzana să-i trimită bani să-i depună la Caritas, un fel de bancă de unde, după trei luni, puteai ridica de opt ori suma depusă. Tata şi mama însă erau prudenţi, chit că şi sora tatei de la Sibiu îi sunase să le vorbească despre Caritas, unde şi ei depuseseră nişte bani, convinşi de o verişoară, fireşte, tot de la Cluj. „Să vedem ce-o mai fi“, a zis tata, căruia nu-i prea venea să depună nişte bani în cine ştie ce bancă şi pe numele altcuiva.

Timpul a trecut şi mama s-a-ntors într-o zi acasă schimbată la faţă. Fusese pe la tanti Suzana care, cu banii luaţi, prin sora ei, de la Caritas, pusese lambriuri în hol, mochete persane în bucătărie (unde noi aveam linoleum) şi gresie în baie (unde noi aveam preşuri). După ce-l trimisese pe tata în Turcia cu rulmenţi după covoare (care deveniseră mîndria apartamentului), mama voia acum să pună faianţă şi gresie măcar în baie. Munca de lămurire a tatei n-a durat cine ştie cît, căci, între timp, şi sora lui de la Sibiu a luat o primă tranşă de bani, iar regula că la Caritas nu pot depune decît clujenii căzuse. Acum, orice cetăţean român îşi putea înmulţi banii. Era suficient să ai o sumă minimă de 20.000 de lei şi să te duci cu ei la Cluj. Şi s-a dus.

Cînd s-a întors, tata era cel schimbat la faţă. „L-am văzut pe Florin Piersic încărcînd bani cu sacoşa în portbagaju’ maşinii“, a exclamat el de cum a intrat pe uşă, „Trebuie să facem rost de mai mulţi. Săptămîna viitoare mă duc iar.“ Singurul care-i putea împrumuta o sumă de bani apreciabilă era bunicu’, numai că bunicu’ îi dăduse deja toate economiile de la CEC unchiului meu, care depusese la SAFI. Aşa că tata l-a întrebat ce valori mai are şi, în cele din urmă, l-a convins pe bunicul să vîndă mînzatul la abator şi să-i dea lui banii, urmînd să împartă profitul: „Nu pot fi amîndouă păcăleli. Măcar de la unii să luăm, şi oameni sîntem!“. Şi tata s-a dus din nou la Cluj, de data asta cu o sacoşă de bani.

Şi a început aşteptarea. Tata încercuise pe un calendar, aşezat sub geamul măsuţei din sufragerie, ziua în care urma să ridice primii bani, aduna şi readuna sumele de pe chitanţele prinse în bolduri, înmulţea şi reînmulţea, iar ochii îi sclipeau cînd calculatorul de buzunar îi afişa suma finală. Urma să aducem de la Cluj banii cu portbagajul. Urma să fim bogaţi. Ce gresie şi faianţă în baie, ne puteam cumpăra o maşină nouă! Mama se gîndea că am putea pune gresie şi-n bucătărie, iar asta ar fi bătut mochetele lu’ tanti Suzana, doar de-ar trece mai repede săptămînile!

Cu doar trei săptămîni pînă la primul termen, Caritas a căzut. Au mai trecut nişte ani pînă ne-am pus gresie şi faianţă în baie, dar bunicul a fost, pînă la urmă, cel mai păgubit, căci nici afacerea SAFI n-a ţinut. A fost supărat şi pe unchiul meu, şi pe tata, dar apoi unchiul meu l-a convins că de data asta cîştigul e la sigur, totul e garantat de stat, bunicul a vîndut un colţ de pădure şi banii au fost depuşi la FNI. Tata mai are şi acum, într-un sertar, chitanţele de la Caritas. Hîrtia s-a îngălbenit, iar boldurile au ruginit.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Experiența nefericită a unui român într-un paradis turistic din Caraibe. „S-a mai întâmplat să nu apară sub nicio formă ”
Un român a povestit experiența neplăcută prin care a trecut în Bahamas, unul dintre paradisurile turistice din Caraibe. Practic, aceasta i-a pus în pericol întreg sejurul.
image
Dilema masculină: cu sau fără maiou pe sub cămașă. Ce spune creatoarea de modă Adina Buzatu VIDEO
Aceasta este întrebarea care îi macină pe bărbați, mai ales în sezonul cald. Designerul Adina Buzatu spune că obiectul vestimentar este necesar mai ales atunci când bărbații transpiră excesiv, pentru că absoarbe umiditatea.
image
Ce împiedică România să devină o forță regională. Expert român din SUA: „Avem și o problemă de feudalism local”
Expertul în securitate Marius Ghincea, lector la Syracuse University (SUA), explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce-i lipsește României pentru a-și putea asigura securitatea și pentru a fi o forță de luat în calcul în regiune. El consideră că o piedică este „feudalismul local”.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.