"Un pahar de vin pe zi nu strică în principiu nici unui om sănătos"

Publicat în Dilema Veche nr. 409 din 15-21 decembrie 2011
"Un pahar de vin pe zi nu strică în principiu nici unui om sănătos" jpeg

- interviu cu medicul neurolog Bogdan O. POPESCU -

Se susţine şi ştiinţific maxima „In vino veritas“?

Cînd eram mic mă punea tatăl meu să deschid Larousse-ul (mai precis Petit Larousse illustré), care a rămas un dulce al copilăriei mele din comunism. Am avut norocul să învăţ de mic suficientă franceză încît să pot beneficia de această plăcere bibliofilă. Ei bine, pentru cititorii Dilemei vechi este clar că Larousse-ul are fix la mijloc un set de pagini colorate diferit (în cazul meu roz) cu Locutions latines et étrangères. Le-am citit, pe rînd, pe toate, şi mi se pare că au amprenta lor substanţială de adevăr. La in vino veritas stă scris (iertare pentru traducerea personală): „Vrea să spună: omul este expansiv după ce a băut vin; adevărul, pe care nu l-ar spune altfel, îi scapă după ce bea“. Ştiinţific se susţine. Creierul are zone (corticale, adică de substanţă cenuşie situate la suprafaţă), mai ales în lobii frontali, care inhibă pornirile şi comportamentele noastre de orice tip, în funcţie de morală sau de interesele noastre. Alcoolul este capabil să inhibe aceste arii, ca atare inhibiţia iniţială nu mai funcţionează, şi atunci spunem lucruri pe care nu le-am spune dacă nu am bea.

Ce se întîmplă în creierul omului cînd bea un păhărel? Dar cînd mai bea încă un păhărel?

Se întîmplă foarte multe lucruri, unele pe care le ştim, dar şi altele, pe care probabil nu le ştim încă. Spre exemplu, alcoolul în cantităţi mici, mai ales sub formă de vin (roşu), consumat zilnic, are calitatea de a proteja creierul de evenimente vasculare (accidente vasculare cerebrale) şi de a reduce influenţa negativă a colesterolului. În cantităţi mari însă, poate afecta creierul dramatic, de la a produce moartea neuronilor, atrofie cerebrală şi demenţă, pînă la sindromul Wernicke-Korsakoff, care se caracterizează prin deficite atît neurologice, cît şi psihiatrice majore. Un păhărel e în regulă, e bun pentru o discuţie afectuoasă cu prietenii sau pentru creativitate. Şi e şi în tradiţia noastră de masă şi de a fi împreună, ca oameni.

Prin ce minune timizii devin vorbăreţi la o masă la care se bea?

Mie îmi plac oamenii timizi. Ei dovedesc o anumită decenţă, puritate, sînt opusul îngîmfaţilor şi bădăranilor, din păcate atît de pregnanţi şi de puternici în zilele noastre. Cu toate astea, timiditatea poate fi un handicap pentru succesul în viaţă. Mă gîndesc, spre exemplu, la studenţii timizi, care întotdeauna pierd măcar un punct la examenele orale. Sau la îndrăgostiţii timizi, care nu îşi pot mărturisi în momentul oportun, de graţie, sentimentele. Rog să-mi fie iertate toate judecăţile pseudoştiinţifice din acest interviu. Ele nu se bazează pe experimente ştiinţifice, ci pe anumite cunoştinţe şi pe intuiţia mea de neurolog. Aşadar, vin şi zic: timizii nu au curaj. Ce este curajul, decodificat la nivelul creierului? Capacitatea de a nu ţine foarte mult cont de posibilitatea de a ţi se întîmpla ceva rău, de frică. Frica este un sentiment protector, se spune. Ea este codificată în creier în multiple zone, majoritatea subcorticale (profunde), dar care sînt coordonate în final tot de cortexul cerebral. Inhibiţia selectivă a alcoolului asupra anumitor populaţii neuronale din creier poate face ca frica să dispară, îi poate face pe timizi să acţioneze. De aceea alcoolul este şi anxiolitic. Însă, atenţie! Alcoolul consumat în cantităţi mari şi repetat accentuează anxietatea şi produce depresie. Depresia predispune la continuarea consumului de alcool, se poate forma un cerc vicios.

Există schimbări la nivel neurologic în funcţie de ce anume bei: vin, tărie sau bere?

Asta-i o întrebare care are implicaţii comerciale, m-aş cam feri să răspund la ea. Zic doar atît: majoritatea studiilorcare arată un efect benefic al alcoolului în cantităţi mici se referă la consumul de vin. Altfel, în ceea ce priveşte toxicitatea, contează cantitatea de alcool pur consumată pe săptămînă (la bere 5%, la vin 10-14%, la tărie 30-60%). Cu cît e mai mare, cu atît riscurile pentru diferite boli sînt mai mari (de la ciroza hepatică, la cancer sau afectare cerebrală).

Pînă unde e plăcerea de a bea şi unde începe viciul?

În primul rînd, trebuie spus că şi plăcerea, şi viciul reprezintă o chestiune dependentă de genele noastre. Sînt oameni cărora le place să bea alcool şi oameni care detestă acest lucru. De asemenea, anumiţi indivizi au un risc genetic să devină alcoolici, alţii nu. Nu voi evoca acum definiţia alcoolismului din manualele de psihiatrie, însă pot spune că dacă nu poţi să nu bei zilnic sau nu te poţi abţine să te îmbeţi cînd începi să bei într-o seară, eşti vicios. De fapt, alcoolismul este privit în medicină ca o boală în momentul de faţă, nu ca un viciu, dar respect termenii populari.

Zilnic sîntem bombardaţi în presă cu tot felul de studii: fie că două pahare de vin ţin cancerul la distanţă, fie că berea te fereşte de alte boli etc. După alte studii, mulţi dintre oamenii care beau zilnic cîte un pahar ar intra la categoria alcoolici. Ce credeţi despre toate astea?

Am răspuns, în mare, mai devreme. Aş adăuga că nu sîntem toţi la fel. Avem susceptibilităţi genetice diferite pentru boli. Unii dintre noi sînt predispuşi să facă ulcer, alţii – cancer şi aşa mai departe. Astfel, nu există o doză unică de alcool bună sau rea pentru toţi, care poate fi recomandată. Mai precis, un pahar de vin pe zi nu strică în principiu nici unui om sănătos, doza toxică, însă, diferă. Oricum, pentru femei doza toxică este mai mică decît pentru bărbaţi. Ca să mă întorc la Larousse, uneori putem bea mai mult ab irato, alteori ad libitum. Simţul măsurii – beati possidentes! 

a consemnat Ana Maria SANDU 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.