Un mic moment de glorie arhitecturală

Ştefan GHENCIULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
Un mic moment de glorie arhitecturală jpeg

Să ne dedăm pentru o clipă voluptății românești de a găsi micile și eroicele momente în care să nu fim doar sincroni, ci undeva într-o elită a lumii pe care o admirăm și o invidiem; să ne limităm la secolul al XX-lea, dar să nu vorbim de Nadia și de Brâncuși, ci de arhitectură. O să fiți surprinși și, poate, supărați, dar momentul și locul cel mai fast nu sînt Bucureștiul modernist din anii ’30, ci litoralul Mării Negre în anii ’60 și, parțial, ’70.

Desigur, interbelicul românesc a fost fabulos și în arhitectură; este epoca marilor maeștri: Horia Creangă, Marcel Iancu, Duiliu Marcu, Henriette Delavrancea și Octav Doicescu. Un bulevard modernist cum este Magheru-Bălcescu (Brătianu, pe atunci) stă foarte bine în context european. Însă modernismul nostru a fost totuși moderat, cuminte, „soft” și deloc avangardist. Compromisul cu realitatea socială, cu economia și cu posibilitățile țării era inevitabil. Izbînzile arhitecturale sînt mai ales estetice și de stil, și nu de implicare și schimbare socială, profunzime teoretică și radicalitate. Dar era o direcție bună și, măcar în ceea ce privește atitudinea față de oraș și de urmele trecutului, moderația e de multe ori mai bună decît fervoarea. Războiul și, mai ales, instaurarea regimului totalitar aveau să întrerupă brutal fenomenul. Realismul socialist a fost introdus și în arhitectură, cu toată forța.

A venit însă momentul relaxării de la sfîrșitul anilor ’50. S-a dat din nou liber la modernism. Nu peste tot la fel de repede și nu la fel de generos. Programele mai puțin legate de putere și de ideologie – divertismentul de orice fel, industria, dar și turismul – au fost și cele mai libere. Cînd adăugăm și durata lungă a șantierelor, obținem concomitențe ciudate: astfel, o vreme, în șantier s-au aflat atît mastodontul stalinist al Casei Scînteii, cît și cupola delicată și curajoasă a Circului de Stat.

Turismul era privilegiat chiar și în cadrul acestei categorii: trebuiau să se simtă bine oameni muncii și, în vacanță, lucrurile se iau oricum mai ușor decît în ședința de partid; trebuia și să aducă bani din afară și mai era și vitrina inevitabilă a țării și a regimului. Libertatea a fost maximă, în raport cu orice alt program. Însă – ceea ce se uită de multe ori – libertatea a fost enormă și în raport cu ceea ce se întîmpla pe litoralurile occidentale de atunci. Dată fiind economia dirijată a țărilor din Est și proprietatea strict publică a terenurilor, trebuia să fii eficient, desigur, cu materialele, manopera și să te înscrii în plan. Însă nu trebuia să storci profit pînă și din ultimul metru pătrat construit, în cadrul unui turism a cărui primă ipostază mondială au fost tocmai mega-stațiunile maritime occidentale. Construcțiile enorme, adevărate ziduri, înalte de zeci de etaje și continue pe kilometri, au ocupat țărmurile franceze, spaniole sau belgiene.

La Mamaia, în schimb, prisme pure și elegante se așezau într-o mare de verdeață. Visul modernist al lui Le Corbusier se materializa aici într-un mod simpatic și la scară umană. Și celelalte stațiuni, mai modeste sau mai luxoase, mai noi, au urmărit aceleași principii, spărgînd la un moment dat geometria pură în compoziții organice, îmbrățișînd terenul (să ne gîndim la superbul ansamblu de la Neptun). Prezervarea mediului natural și așezarea delicată erau principii urmărite destul de ferm în majoritatea proiectelor. În momentul în care dictatura personală și obsesiile urbanistice și de terraformare ale cuplului Ceaușescu au început să se manifeste, majoritatea stațiunilor erau gata construite.

Desigur, nu e doar cazul României. Poate că stațiunile iugoslave adriatice sînt încă și mai frumoase, și, în orice caz, mai aproape de o scară și de un spirit arhitectural etern-mediteranean. A fost un moment fast, rezultat din combinația dintre moderarea politică și deschiderea temporară, din lipsa unei logici de piață acerbă și din faptul că declinul inevitabil al sistemului economic nu se manifestase încă. A fost o foarte scurtă perioadă în care mulți arhitecți din Occident erau invidioși pe „libertatea” colegilor din Est.

Ei, da. Litoralul alb al filmelor din anii anilor ’60 și ’70 este acum un loc pentru oameni cu bani, un talmeș-balmeș infect (inclusiv din punct de vedere arhitectural). Clădirile vechi au fost mutilate, spațiile libere – ocupate în mod sălbatic de clădirile noi. Singurele reguli sînt exploatarea financiară și imaginea cît mai josnic comercial-populistă. Sincer, mă întreb dacă se mai poate salva ceva de la mare în condițiile în care, în general, societatea românească e destul de indiferentă față de patrimoniu și, în general, disprețuiește „cutiile” moderniste. În ceea ce privește litoralul, sînt pesimist; sînt poate șanse în a se pune în sfîrșit limite și în salvarea a ceea ce mai poate fi salvat dintr-un teritoriu dobrogean masacrat. Poate că în restul țării, însă, ne putem mobiliza, putem uita de ideologie și ne putem concentra pe memorie și valoare; asta, cît mai avem cîteva clădiri și ansambluri care, odată declarate monumente și restaurate, ar suscita inclusiv un turism cultural dedicat.

Ștefan Ghenciulescu este arhitect, profesor și redactor-șef al revistei Zeppelin.

Foto: wikimedia commons

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.