"Un fel de anarhie reacționară" - dialog

Alex. Leo ŞERBAN, Marius CHIVU
Publicat în Dilema Veche nr. 324 din 29 aprilie - 5 mai 2010
"Un fel de anarhie reacționară"   dialog jpeg

Marius Chivu: Democraţia opiniilor nu presupune obligativitatea opiniilor (o să rîzi, a spus-o şi Caragiale) – acesta ar fi primul corolar al libertăţii de exprimare. La noi însă dreptul şi obligativitatea se confundă. Cei care comentează pe Internet – pe bloguri, pe forumurile ziarelor etc. – cred că părerea lor e nu doar indispensabilă, dar şi infailibilă. Nu pare să existe un „drum al Damascului“ pe Internet sau la TV. E mult egocentrism şi impertinenţă şi amatorism aici. Cum îţi explici că s-a ajuns în această fundătură a dialogului?

Alex. Leo Şerban: Da, toţi cei care comentează chiar cred că părerea lor contează, dar, oare, nu au fost învăţaţi să creadă asta de la televizor, din publicitate, din (în fine) politică – adică din ceva care combină televiziunea şi publicitatea? Suportul (gratuit, să nu uităm!) deschide apetitul; ego-ul fiecăruia îl urmează. La un nivel mai profund (mă rog, cît poate să fie de profund datul cu părerea pe Internet), această cacofonie generală reflectă gradul de nesiguranţă şi de frustrare al fiecăruia. Libertatea de exprimare este un bun cîştigat, asta e cert; dar această libertate nu garantează şi disponibilitatea altuia de a asculta – sau de a fi de acord cu – părerea exprimată. Şi, cum românul se pricepe la orice – de la politică la filme trecînd prin fotbal –, aceste libertăţi paralele (care nu produc, evident, decît simulacre de dialog) sînt folosite, ba chiar abuzate, într-un mod exacerbat, aproape apoplectic (cînd nu de-a dreptul apocaliptic). Ceea ce se obţine este clar contraproductiv: o extenuare sterilă a comunicării. „Onanimul“ (cu o vorbă antologică a lui Ioan T. Morar) este anonimul de pe net care nu vrea neapărat să convingă, ci să se convingă că există. „Comunicarea“ este alibiul; în spatele lui, omul nervos şi nebăgat în seamă susţine, de fapt, monoloage autolegitimatoare.

Nu crezi însă că onanimii („comentez, deci mă autosatisfac, deci exist!“) sînt, de fapt, victimele acestui atractiv mediu-capcană unde viteza, varietatea şi excesul de informaţii produc/determină inflaţia de opinii?! Un fel de fatalitate postmodernă care facilitează expunerea, re-producerea şi propagarea sinelui (un mediu tehnologic unde, practic, nu există selecţie naturală: cele 15 minute de glorie şi putere aparţin, de fapt, tuturor şi nimănui în acelaşi timp), uzînd însă prin informaţii esenţa, iar prin opinii, comunicarea...

Ba da! Pentru că este precum Internetul – unde poţi găsi totul, dar e mai greu să găseşti fix ce te interesează. Internetul e un mediu eminamente orizontal: toate opiniile sînt pe acelaşi plan şi au aceeaşi greutate. Care e revanşa cantităţii asupra calităţii – şi nu, cantitatea nu trece în calitate!

Problema opiniilor pe Internet este că fiecare încearcă să demoleze Autoritatea substituindu-i mici „autorităţi“. Toţi sînt mici dictatori pe o cîmpie plană, luptîndu-se cu alţi mici dictatori (ascunşi sub acelaşi anonimat) şi care nu se unesc decît atunci cînd cineva cu nume + prenume (preferabil, o autoritate într-un domeniu) îşi spune, la rîndul său, părerea. În acel moment, se produce un strigăt de luptă general: „intrusul“ trebuie biruit! Ceea ce li se permite anonimilor (criticarea/atacarea/insultarea celor cu nume + prenume, preferabil autorităţi) nu li se permite acestora. „Onanimii“ au „dreptul“ de a porcăi pe oricine are sau este un nume; aceştia însă, în mod paradoxal, nu au acelaşi drept: dacă şi-l exercită, totuşi, vor avea de înfruntat armatele reunite ale micilor dictatori de pe cîmpia Internetului, care-i vor sări în cap.

Conform principiului „dacă eşti vedetă renunţi la intimitate în spaţiul public“, o autoritate trebuie să renunţe şi ea la imunitatea intelectuală în faţa anonimilor amatori de opinii...

Este un fel de corectitudine politică pe dos: anonimii (deşi sînt majoritari) „trebuie“ protejaţi de insulte; cei cu nume + prenume, preferabil autorităţi (deşi sînt minoritari), trebuie insultaţi. Dacă eşti un nume cu autoritate nu-i poţi spune unui anonim că vorbeşte prostii (deşi toate semnele discursului său duc către această concluzie logică); dar el te poate face prost fără probleme şi fără a aduce vreun argument: „argumentul“ este însuşi faptul că el ştie cine eşti, în timp ce tu nu ştii cine e! Este o patologie, evident. Întrebarea ar fi dacă ea este consubstanţială suportului, respectiv codurilor de „invizibilitate“, sau accidentală – o simplă caracteristică a oricărui început, urmînd ca lucrurile să se aşeze/reglementeze în timp. Deşi unii susţin că tocmai această reglementare ar duce la „sfîrşitul Internetului as we know it“. Pe scurt: Internetul as we know it este protejat de un fel de anarhie reacţionară (sau de o formă de reacţionarism anarhic). Iar asta, mă tem, este ceva endemic.

Eu văd acest fel de anarhie reacţionară – proletitudine politică? – ca un logo-terorism democratizat: pe Internet orice anonim poate „atenta“, cu încărcătura limbajului său artizanal plasat prin subsolurile sau prin colţurile site-urilor ori blogurilor, la corpul mediatic/ideatic al unei autorităţi. Revendicare nu există, e doar o formă de anihilare simbolică...

Aşa e. Şi tocmai de aceea eu am ales strategia duşmanului dinăuntru, producînd virusări ale „reţelei“. Pe Internet sînt un provocator, mă joc cu aşa-zisa „comunicare online“, pe care o deturnez în fel şi chip – în funcţie de interesele şi umorile de moment. Ideea e să o fac inoperantă din exces de informaţii (majoritatea, false şi contradictorii). E ceea ce-mi ocupă o parte din timp, dar combin utilul cu plăcutul. „Identitatea“ mea online (pe care, oricum, nu dau două parale) e în permanentă metamorfoză.

Identitatea online îmi pare un fel de sine troian: poate fi orice şi (îţi) poate fi „împrumutată“ de oricine! Expunerea online este incontrolabilă (practic, oricine are acces la tine) şi, prin asta, epuizantă, predispusă metamorfozei, dar prin descompunere, prin contaminarea cu viruşii anonimatului, acei paraziţi ai corpului şi identităţii tale textuale. Prefer acestei identităţi textuale, corpul fizic, iar comunicării online, solitudinea realităţii. Infernul sînt ceilalţi în sevraj de opinie!  

Alex. Leo Şerban este critic de film şi poate fi citit pe http://twitter.com/alsbyals.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Record absolut de temperatură în Turcia: țara, pârjolită de un val de căldură „la limita supraviețuirii”
Turcia a fost lovită pe 25 iulie de o temperatură caniculară de 50° Celsius pentru prima dată în istorie.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Cine a fost regele care și-a fiert propriul bucătar de viu. Fusese acuzat de crimă
În lunga listă de excese, execuții și controverse ale regelui Henric al VIII-lea, un episod iese în evidență nu doar prin cruzime, ci și prin caracterul său grotesc: fierberea de viu a unui bucătar acuzat de otrăvire. O pedeapsă rară, inedită și cu un substrat politic tulburător.
cum recuno ti un mecanic auto bun 5 calita i necesare jpg
Un mecanic dezvăluie care e cea mai fiabilă marcă de mașini din lume. „Dacă toți ar conduce-o, aș da faliment”
Un mecanic auto a lăudat marca de vehicul care, în opinia sa, produce cele mai fiabile mașini din lume, înainte de a dezvălui ce mașină deține el însuși.
Gwyyq3OXUAAYFia jpeg
„Nu ne lăsați singuri”. 54 de copii au înotat din Maroc până în enclava spaniolă Ceuta, pe mare agitată și ceață
Cel puțin 54 de copii și aproximativ 30 de adulți au înotat din Maroc către enclava spaniolă Ceuta din Africa de Nord, în condiții de mare agitată și ceață, a raportat sâmbătă televiziunea spaniolă
image png
Indignare în SUA: un copil aflat în grija statului a murit după ce a fost uitat ore întregi într-o mașină parcată în soare
Băiatul, care se afla în plasament, era transportat între o vizită supravegheată și o creșă, a declarat mătușa sa. Parlamentarii de stat au declarat că vor răspunsuri, iar poliția investighează cazul.
image png
Cornel o pune la zid pe Ella, după ce a văzut-o cu ispita Teo. Publicul îl readuce cu picioarele pe pământ: „Chiar nu as vorbi în locul tău, nu a fost cu nimic mai brează Iustina”
După multe așteptări, a debutat sezonul 9 Insula Iubirii, bucurie mare pentru fanii show-ului de la Antena 1. Telespectatorii au stat geană pe interacțiunile dintre concurenți și ispite. Printre urmăritori se numără și Cornel Luchian, care nu și-a format o părere prea bună despre Ella.
Capture PNG
Amintiri de la Neptun: „Datorită lui Păunescu ni s-a permis accesul la unica discotecă pe valută“
Dacă pentru scriitori un sejur la Neptun era o vacanță, pentru copiii lor, care-i însoțeau, era libertatea. Aici mâncau ciocolată chinezească pe săturate, beau un Pepsi, se bălăceau în piscina de la Amfiteatru sau ascultau muzică străină la discotecile pe valută din stațiune.
x downloader com vM8L42 mp4 thumbnail png
Momentul în care un avion Alaska Airlines lovește mai multe căprioare la aterizare
Administrația Federală a Aviației face verificări, după ce un avion Alaska Airlines a lovit mai mulți cerbi în timp ce ateriza joi în Kodiak, Alaska.
horoscop jpg
Horoscop duminică, 27 iulie. Săgetătorii trebuie să-și decidă neapărat viitorul
Lorina, astrologul Click!, vine cu predicțiile complete pentru toate cele 12 semne zodiacale, pentru ziua de duminică, 27 iulie.