Un exerciţiu
Cică străinii spun despre România: că aici a fost comunism, că am avut un dictator pe care îl chema Ceauşescu şi pe care l-am asasinat de Crăciun, că am făcut o revoluţie şi ne-au "furat-o" tot ăia de dinainte, că avem mulţi copii ai străzii, alţi copii bolnavi de SIDA şi mulţi cîini vagabonzi, că toţi românii, care au plecat iniţial peste graniţă, au fost ţigani şi hoţi, iar după un timp s-au transformat în "căpşunari", că i-am dat lumii pe Dracula, pe Nadia Comăneci, pe Ilie Năstase şi pe Gică Hagi, că avem o ţară frumoasă, dar e şi multă mizerie, că drumurile sînt proaste şi serviciile şi mai proaste şi tot aşa. Toate acestea nu sînt clişee. Sînt frînturi dintr-o realitate care ne aparţine mai mult sau mai puţin, informaţii care au ajuns la urechile altora, au fost uşor de asimilat şi, cu timpul, au devenit etichete. Cică noi spunem despre noi: că sîntem oameni primitori, că sîntem hoţi, dar nu în cel mai strict sens al cuvîntului, e adevărat însă că în România "se cam fură", dar avem şi femei frumoase care "se lasă" uşor, că ţara noastră este "o excepţie", buricul pămîntului, dacă se poate, şi că nu ne înţelege nimeni în "profunzimea" noastră, pentru că noi ţinem la datini şi la tradiţiile strămoşeşti şi ne respectăm trecutul, căci am fost mii de ani "o pavăză la porţile Orientului" şi nu ne-am lăsat călcaţi în picioare de către "cotropitori" şi atunci cînd nu le-am mai putut face faţă, ne-am ascuns în pădure, căci "codrul e frate cu românul", sau ne-am acceptat cu seninătate destinul, că doar de-aia îi avem pe ciobanul mioritic şi pe oaia lui năzdrăvană... dar ce păcat că avem o ţară bogată, iar românii sînt săraci, că "munţii noştri aur poartă şi noi cerşim din poartă-n poartă!"... nu-i nimic!... românul s-a născut poet! Şi iată că deja am intrat pe terenul "minat" al clişeelor, cele pe care le-am învăţat la şcoală, cele pe care generaţiile de copii de acum continuă să le înveţe, la un mod ceva mai subtil. De ce? Pentru că ele reprezintă "moştenirea" noastră culturală, ne sînt "un dat". Ce ne-am face fără clişee? Ce ar mai rămîne din "imaginea" pe care ne-am creat-o despre noi înşine? Nimic, decît ceea ce vedem zilnic pe stradă, privirea încruntată a vînzătoarei de la supermarket, cartierul cu blocuri la fel, ştirile despre Becali, fetele de la pagina 5 şi lumea halucinantă a OTV-ului. Ne putem crea o identitate din toate astea? Tema de faţă nu ţine neapărat să demoleze "mituri"... este mai degrabă un "exerciţiu" de a dezbate firesc acele stereotipuri care au căpătat de-a lungul timpului o "valoare" nemeritată. ( A. P. )
