Un exemplu tipic de lipsă de comunicare
În ciuda aparentei agitaţii vocale din jurul cazului Roşia Montană, eu cred că avem de fapt de-a face cu un exemplu tipic de lipsă de comunicare. Să mă explic. Sigur că există o mare cantitate de mesaje mediatice (şi de alte feluri) în jurul acestui subiect. Doar că, din păcate, aceste mesaje, ca şi purtătorii lor, se împart în două categorii extreme, care nu se întîlnesc niciodată (iar atunci cînd se întîlnesc, nu o fac decît pentru ca să se respingă). Există astfel, pe de o parte, o tabără a celor care sprijină în mod necondiţionat proiectul (în ciuda faptului că în mod evident acesta ridică semne de întrebare - unele serioase - atît din punct de vedere al protecţiei mediului, cît şi economic, şi social). Pe de altă parte, tabăra cealaltă nu tolerează nici măcar ideea că despre acest proiect se poate discuta (cu toate că nu trebuie să fii cine ştie ce expert ca să-ţi dai seama că Roşia Montană nu poate să rămînă aşa cum este, fie şi numai pentru faptul că are probleme nerezolvate de poluare "istorică" - urmare a două mii de ani de minerit -, ca să nu spun nimic despre faptul că îi cam lipsesc şi sursele alternative de venit pentru locuitorii săi). Din păcate însă, între cele două extreme nu există încă loc de discuţie, deşi, cel mai probabil, adevărul se află, ca de cele mai multe ori, undeva pe la mijloc...
