Un deficit de încredere

Florina PRESADA
Publicat în Dilema Veche nr. 533 din 1-6 mai 2014
Un deficit de încredere jpeg

Odată cu generaţia mamei mele, e posibil să se stingă şi ultimii oameni care mai au încredere în sistemul public de pensii. Şi e posibil ca, în acel moment, sistemul public de pensii să nici nu mai existe în forma pe care o ştim azi. Şi nu pentru că o calamitate de genul deficitului din ce în ce mai mare al fondului de pensii i-ar da lovitura de graţie, ci pentru că, de fapt, nu vom mai dori un sistem public de pensii. Cel mai mare inamic al oricărui sistem public de protecţie socială sau care furnizează un serviciu public – educaţia, sănătatea – este neîncrederea în stat, în ceea ce înseamnă public în general.

Sistemul românesc de pensii nu e alimentat suficient cu încredere şi, implicit, nici cu fonduri. Rata de colectare a CAS este putin peste 60% – spunea Ileana Ciutan, preşedinta Casei Naţionale de Pensii şi alte Contribuţii Sociale, la dezbaterea organizată de CeRe, pe 30 ianuarie. Asta înseamnă că există angajatori care nu plătesc contribuţiile sociale (unul dintre motivele invocate frecvent pentru această situaţie fiind procentul ridicat al acestora).

Această rată de colectare mică – mai puţin de jumătate! – contribuie, în acest moment, la un deficit de 2,5% din PIB, conform studiului efectuat în proiectul „Reforma pensiilor – de la experţi la public“, coordonat de Centrul de Resurse pentru participare publică în parteneriat cu Centrul Român de Politici Europene. Sistemul nostru de pensii nu e încă în pericol, dar, dacă se confirmă previziunile Institutului Naţional de Statistică privind evoluţia noastră demografică sau previziunile privind rata de ocupare, începînd cu 2030 vom avea probleme.

Dacă, iniţial, în cadrul proiectului nostru, ne doream să vedem cum facem această reformă, astfel încît să avem un sistem public de pensii peste 20 de ani, cred că principala întrebare este dacă vrem un sistem public de pensii şi, dacă da, care ar trebui să fie menirea lui.

Să ne întoarcem la filozofia lui, a ceea ce înseamnă public şi protecţie socială. Este o discuţie care (nu) se poartă numai în România, ci peste tot în lume, odată cu criza semnalată de căderea Lehman Brothers, în 2008.

În urma recesiunii, mai toate statele membre ale UE au operat astfel de reforme – înăsprind condiţiile de pensionare, mărind vîrsta de pensionare şi tăind din beneficii. Există o preocupare la nivel european pentru acest subiect, în 2012 Comisia Europeană publicînd „Cartea Albă a Pensiilor“, document fundamentat pe o serie de consultări şi cercetări ample la nivelul întregii Uniuni. În acest moment, la Bruxelles se discută despre sistemele de pensii ocupaţionale şi despre noi reglementări pentru fondurile de pensii private.

Confruntată şi ea cu venituri din ce în ce mai scăzute la buget, România a efectuat deja o reformă în 2010, iar sistemul actual nu e chiar atît de aproape de colaps pe cît ne anunţă de obicei burtierele televiziunilor. Cu toate acestea, actualul sistem are limitele lui, şi nu e un sistem pe care să-l poţi schimba de pe o zi pe alta sau să-l laşi la voia întîmplării, ci necesită o privire atentă, constant îndreptată asupra lui, dar şi asupra altor factori ce l-ar putea ameninţa: speranţa de viaţă, rata ocupării, rata de colectare, tendinţele demografice de îmbătrînire, natalitatea scăzută etc. În timpul proiectului nostru, ne-am dat seama că există un factor cu mult mai mare şi o insidioasă influenţă asupra sistemului public de pensii: gradul de încredere cu care învestim acest sistem.

De aceea, orice demers de reformă pentru sistemul public de pensii este oportun şi necesar. Ce aşteptări avem de la sistemul de pensii? Cum acoperim deficitul fondului de pensii? Cum creştem acea rată de colectare? – toate acestea sînt întrebări pe care le adresăm în cadrul proiectului „Reforma pensiilor – de la experţi la public“. Ne-am dorit să arătăm că reforma unui astfel de sistem e mai fezabilă, mai onestă şi chiar mai justă dacă ea se face împreună cu cei afectaţi de această reformă. Ne-am propus să facem asta cu mijloacele pe care le avem la îndemînă, utilizînd cîteva instrumente de consultare publică (dezbateri, forum deliberativ) şi adresîndu-ne unor categorii de factori interesaţi. Nu avem pretenţia că, în materie de consultare în ceea ce priveşte sistemul de pensii, ceea ce facem noi e suficient. Sarcina acestor consultări publice, care trebuie să fie mult mai ample şi care ar trebui să ofere mult mai multe informaţii publicului, cade, de fapt, în sarcina Guvernului şi chiar a parlamentarilor.

Aşteptăm ca decidenţii – după ce noi ne vom fi terminat treaba şi ne vom fi consultat cu cetăţenii, experţii, organizaţiile neguvernamentale, sindicatele şi mediul de afaceri – să ia în considerare concluziile acestor dezbateri. Proiectul nostru se termină în octombrie 2014, şi am vrea ca, ulterior, decidenţii să reflecteze la ceea ce am descoperit în cadrul proiectului, mai ales la lipsa de încredere în sistemul public de pensii şi la lipsa de încredere în ceea ce înseamnă sistem public în general.

Tema pentru politicieni – dincolo de cine e ministrul Muncii sau ministrul Finanţelor – este cum creşti încrederea într-un sistem care este perceput că fiind şubred şi corupt? Cum alimentăm cu încredere statul român şi, implicit, bugetul public de pensii, pe fondul unei aversiuni faţă de ceea ce înseamnă stat în general?

Florina Presadă este coordonator de proiecte la Centrul de Resurse pentru participare publică – CeRe, din 2007.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.