Un bacil rezistent

Răzvan PETRESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 772 din 6-12 decembrie 2018
Vecinul sau „La capra” jpeg

OMS susţine că oftica a apărut iniţial pe imensul teritoriu dintre Tigru şi Eufrat, odată cu scrierea sumeriană, considerată a fi prima din lume. Adevărul, pe care-l ştiu toţi medicii, însă nu vor să-l devoaleze, este că scrisul a fost inventat de daci – există o serie de informaţii cruciale dezvăluite de redactorul-şef al revistei Getica, care afirmă, cu dovezi fotografice, că sîntem poporul cel mai vechi şi cel mai civilizat din lume. Că, fiind atît de vîrstnici, sîntem Leagănul Europei. Că danezii se numesc danezi de la daci. Că dacii sînt geţi. Că aristocraţii spanioli pursînge nu sînt decît cei care se trag direct din daci şi-o pot demonstra. Că indienii se duceau din cele mai străvechi timpuri să se roage pe Vîrful Omu. Redactorul aducea şi argumente extrase din opere străine, în special germane, scrise încă din secolul trecut – aşadar, irefutabile. Descoperirea colosală a operelor străine era că noi avem sare. În consecinţă, anticii (inclusiv sumerienii şi indienii) veneau de departe ca să ia sare din Carpaţi, pe măgăruşi. De altfel, teritoriul României era cunoscut pe atunci sub numele de „solniţa Europei“. Nimeni nu poate fi surprins deoarece ştim deja, din alte surse, că axa principală a Universului trece exact prin România, prin solniţă, că Iisus s-a născut la Bîrlad, că primul extraterestru a sosit pe Terra în urmă cu cinci milioane de ani, în zona Timişoarei, noaptea. Unde a întîlnit oameni mici şi negricioşi. Şi, desigur, ştim la fel de bine că ţara noastră are un viitor măreţ pentru care se roagă indienii, tot noaptea.

Acest viitor măreţ se făureşte chiar sub privirea mea, deoarece m-am sculat la cinci pentru a fi primul la sfinţirea Catedralei Neamului, uriaşă ca să se oftice tot globul, şi revin la primele date oficiale despre boală. În realitate, n-a apărut în Mesopotamia, ci cu mult mai devreme: s-a născut odată cu Eva – care n-a fost plămădită de Dumnezeu, ci s-a ivit prin selecţie naturală. Apariţia domnişoarei a trezit primul bacil din lume, cel al Creatorului, poftim cu ce s-a pricopsit Adam, ce mă oftic, acesta i momentul cînd a declanşat pandemia, pornind cu şarpele, mărul (şerpii nu mănîncă mere, astfel se explică de ce nu l-a înghiţit el, era un ionatan), restu-i cunoscut. Mai puţin cunoscut e faptul că omenirea (dacii) a elaborat, legat de maladie, un dicton celebru: să moară capra vecinului. La asirieni s-a transformat în bou, la babilonieni, în vacă, iar la ţopîrlani, în porc. Dezideratul dacic este însă o metaforă, nefiind vorba, de fapt, să dorească cineva să moară capra, deoarece ea ne dă lapte, iar sinonimul ei biped oferă surprinzătoare plăceri spirituale.

Flagelul afectează peste trei sferturi din populaţia lumii, factorii socio-economici avînd un rol important în evoluţia bolii care, în zonele rurale, se numeşte oftică – substantiv cu verbul aferent posedînd un mai înalt grad de generalizare; ruda ei de la oraş, rafinata invidie, se referă strict la persoane, în vreme ce oftica nu-i legată doar de oameni, avînd un sistem cauzal foarte divers (mă oftic că n-am cîştigat la Loto, că n-am luat capra vecinului, că n-am Bugatti, că se stinge lumina, că sînt negru).

Sursa de infecţie este numai omul bolnav, contagiozitatea fiind foarte ridicată. Transmiterea se face aerian, prin tuse, strănut sau prin contact sexual ubicuu. Poarta de intrare este gura. Receptivitatea faţă de boală – universală; s-au comunicat şi cazuri de transmitere ereditară.

Factori de risc: persoane bogate, fără adăpost; un IQ mic; mersul pe jos; indivizi din instituţii corecţionale, cămine, aziluri, dar îndeosebi oamenii din jurul bolnavilor (familie, amante/amanţi, cîini), adică toată lumea.

Patogenie. Bacteria ofticii simple (spre deosebire de cea a ofticii numite tuberculoză pulmonară) este localizată în colonul descendent. De acolo, fie iese, fie urcă. Dacă o ia ascendent, ajunge în creier şi provoacă deteriorări ireversibile, totuşi, deşi este fatală, ajută mulţi pacienţi să-şi găsească scopul în viaţă.

Anatomie patologică. Se cunoaşte expresia „s-a înverzit la faţă de invidie“, important semn clinic. Ei bine, aşa arată şi creierul, verde.

TABLOU CLINIC. Nici o altă boală infecţioasă nu are o incubaţie atît de scurtă: uneori durează o secundă (de exemplu, cînd bolnavul trece strada şi vede un Bentley – care-l şi calcă). Perioada de stare cuprinde două etape: faza de nelinişte, succedată de faza de agresivitate. Uneori se suprapun şi se ajunge la convulsii în cele mai neaşteptate situaţii, cum ar fi Festivalul Enescu. În faza de nelinişte, bolnavul capătă un facies strălucitor, are ochii roşii şi limba umflată (se observă mai ales la scriitorii care nu iau premiu, însă este valabil pentru toţi artiştii, cît şi la intelectualitatea tehnică, atunci cînd un străin, de regulă turc, inventează indiferent ce înain-tea lor, de pildă microscopul). După o lună de suferinţă, pacienţii devin extrem de asemănători, practic identici, astfel încît este imposibil să mai stabileşti cine mai e cine. Urmează privirea sălbatică, agitaţia psiho-motorie şi trecerea la faza a doua. Agresivitatea poate fi activă sau, cel mai des, pasivă. Bolnavii activi trec la acţiune şi sparg geamurile vilelor scumpe, proprietarii vilelor scumpe fură ramele de aur ale tablourilor cu căluţul aparţinînd celor şi mai bogaţi decît ei şi, dacă sînt la criza vîrstei de mijloc, sparg chiar capetele celor care au cavouri de marmură. Femeile aflate la aceeaşi vîrstă fură pantofi.

Agresivitatea pasivă seamănă cu un atac de depresie. Bolnavul este apatic, se interiorizează, începe să colecţioneze clanţe. Din cînd în cînd, scoate un sfredelitor ţipăt encefalitic. Moartea survine din cauza imobilităţii prelungite ce provoacă încetinirea circulaţiei sangvine şi, astfel, creierul, privat de substanţe nutritive, de banane, se revoltă şi opreşte inima. Cauza decesului prematur: după debutul bolii, bieţii suferinzi îşi bagă unghia-n gît.

Tulburările de auz. Bolnavul începe prin a auzi altceva decît există-n spaţiul sonor real, mai întîi e vorba de cuvinte, apoi, treptat, de fraze întregi, capitole, pagini, note muzicale. Mahler e confundat cu Guţă şi provoacă, după caz, violenţă domestică exagerată sau o bucurie fără margini cu ajutorul căreia, teoretic, individul ar trebui să scape de maladie. Nu scapă. Minunatul cîntec al privighetorilor se metamorfozează în sunetul unei bormaşini, şi invers. În final, bolnavul îşi pierde auzul.

Tulburările de vorbire. Indivizii infectaţi vorbesc tot mai repede, mai tare, mai haotic, nu-i mai înţelege nimeni. În final, îşi pierd capacitatea de-a vorbi.

Tulburările de vedere urmează celor descrise mai sus. Ajungînd surdo-muţi, bolnavii continuă să se oftice, encefalul devine cubic, cîmpul 18 (locul de organizare a senzaţiilor vizuale) se degradează şi, în final, oamenii orbesc.

NOTĂ. Personalul medical din spitalele în care se tratează oftica este extrem de expus îmbolnăvirii, în pofida măştilor şi a mănuşilor chirurgicale cu un singur deget. Infirmierele sînt invidioase pe asistente, asistentele tinere sînt invidioase pe cele bătrîne (care iau ciubuc mai mare, bolnavilor fiindu-le frică de babe care se tîrăsc în halate albe), asistentele bătrîne le invidiază pe alea tinere pentru că sînt tinere şi le sugerează, perfid, Botox genital, medicii îşi invidiază colegii care au cazuri mai bănoase, plus pe medicul-şef de secţie, deoarece are birou, plus pe director, din obişnuinţă. În asemenea condiţii, rudele care vin în vizită nu mai pot face nici o deosebire între pacienţi şi personalul medical, prin urmare lasă pungile cu gem medicilor, iar plicurile, pacienţilor. După unele opinii, şi rudele sînt atinse de boală, de aceea, la Paris, sînt internate cu forţa.

TRATAMENT. Se face numai în spital, orice spital de cînd sanatoriile au devenit neîncăpătoare, bolnavii de oftică amestecîndu-se cu bolnavii de tuberculoză şi îmbolnăvindu-se reciproc. Un tuberculos ofticos este un element deosebit de periculos şi se trimite la izolare. În România, se preferă aceeaşi medicaţie care se dă în TBC, hidrazida, asociată, toamna, cu electroşocuri wireless.

PROFILAXIE. Unu: sigilarea preventivă la domiciliu (se utilizează o cameră mică, fără ferestre – prin care bolnavul ar putea vedea case, maşini şi femei mai frumoase decît ale lui). Doi: vaccinarea. Nu s-a descoperit încă un vaccin eficient împotriva ofticii, aşa că poate fi folosit oricare altul (cel antirujeolic pare să dea rezultate bune: pacientul nu mai face pojar). Trei: psihoterapia. A eşuat, deoarece terapeuţii devin invidioşi în timpul şedinţelor cu clienţii, deşi nu e clar pe cine sînt invidioşi. Controlul transmiterii infecţiei: scăderea densităţii bacililor în spaţiile închise – prin ventilaţie şi lămpi cu radiaţii ultraviolete, sau numai radiaţii.

CONCLUZIE. Oftica este cea mai răspîndită boală infecţioasă la nivel mondial, care, spre deosebire de tuberculoză, nu este tratabilă. Bolnavii din fazele finale vor fi înmormîntaţi în cimitire în formă de Rupicapra rupicapra. 

Răzvan Petrescu este prozator. Cea mai recentă carte: Mandarina, Editura Curtea Veche, 2017.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.