"Un astfel de festival formează gustul pieţei culturale" - interviu cu Corina ŞUTEU

Corina Şuteu a creat Asociaţia Culturală Ecumest, a fost pentru nouă ani director al Mastère Spécialisé Europeen en Management des Entreprises Culturelles al Şcolii de Comerţ din Dijon, a fondat programul Policies for Culture, cu Fundaţia Europeană pentru Cultură din Amsterdam, a fost preşedinte al Forumului Reţelelor Culturale Europene, predă politici culturale comparate, a scris studii şi cărţi în domeniu. A mai fost, cîţiva ani, directoare la UNITER şi la ICR New York pînă anul trecut. A organizat Festivalul Filmului Românesc de la Lincoln Center, în decembrie 2012, în mod privat, în cîteva luni. S-a întors anul acesta în România şi, printre altele, este consultant al Festivalului Dilema veche de la Alba Iulia.

Ce te-a făcut să te implici în acest proiect?

Faptul că, precum în mai toate răspunsurile mele „de suflet“ la anumite provocări profesionale, eram curioasă în privinţa felului în care se poate construi o colaborare între un oraş cum e Alba Iulia şi o marcă de prestigiu cum e Dilema veche, dar şi nerăbdătoare să văd un grup redacţional eclectic şi creativ, în postură de iniţiator şi organizator de evenimente culturale care să dureze şi să capete profil.

Mulţi cred că meseria de antreprenor cultural nu există sau nu-i înţeleg exact caracteristicile, dar participarea la construirea unui festival precum cel al Dilemei vechi la Alba Iulia e cazul ideal în care un profesionist doreşte să se implice. „A produce“ un eveniment ca martor avizat, a-i găsi arhitectura şi dozajul potrivite, a pune în complementaritate o sumă de elemente disparate şi a le da personalitate, dar, mai ales, a participa la munca de mentorat, de netezire a posibilelor obstacole cu o echipă atît de talentată şi de charismatică este, de fapt, un cadou.

Dacă ştii să faci ceva bine, atunci e crucial să doreşti să transmiţi şi mai departe! În primul rînd, asta este ceea ce m-a motivat.

Ce e special, cu adevărat, la acest festival?

Deocamdată nu cred că ştim ce este special. Vom vedea în trei ani ce este cu adevărat special fiindcă, aşa cum o repet şi în cursurile de management cutural, schimbarea fundamentală care a avut loc în consumul cultural al ultimelor decenii este legată de faptul că evenimentele devin tot mai mult ale utilizatorului-beneficiarului, „consumatorului“, decît ale producătorului. Tocmai de aceea e bine să se găsească de la început o „voce“ a manifestării, atît de puternică, încît să nu facă imediat compromisuri de gust, pentru a deveni entertaining.

Un eveniment bun este acela în care decizia de programare e profund subiectivă şi educată. Democratizarea culturală excesivă şi amprenta americanizării, în acest proces, au determinat, de fapt, banalizarea şi aplatizarea fenomenului cultural european, mai ales în cazul festivalurilor. Aşadar, sper ca Dilema veche să fie cît de cît old school, în această privinţă, în sensul cel mai bun.

E vreun paradox în faptul că, în plină criză mondială a presei, Dilema veche concepe un festival de o asemenea anvergură?

Dimpotrivă, este un mod extrem de inteligent şi de creativ de a răspunde crizei presei, aş spune. Dilema veche, din punctul meu de vedere, s-a schimbat foarte mult, şi-a modificat publicul, abordarea şi chiar patronii, de-a lungul timpului, dar a continuat să rămînă o marcă a intelectualului de orizonturi diverse şi de vîrste variate, intelectual care citeşte presă culturală românească. A fost extrem de complicat să se conserve acest aspect. Neîndoielnic, numele lui Andrei Pleşu a fost garanţia acestei prezervări, dar şi o politică redacţională foarte atentă la modificările de context, care şi-a asumat riscuri şi a făcut, cînd a fost necesar, compromisuri.

Poate că Dilema veche de azi nu mai este ceea ce a fost Dilema, dar spiritul în care această revistă a fost creată a rămas intact şi aceasta, zic eu, e marea ei victorie. Festivalul, cred, face parte din acelaşi tip de abordare activă a unei situaţii complexe prin care trece presa culturală acum. Un festival poate consolida o reputaţie, poate fideliza şi mai mult publicul, poate diversifica adresarea către cititor.

Ce se aşteaptă, deci, de la un asemenea festival, pe o piaţă culturală ca a noastră?

Ce se aşteaptă de la un asemenea festival cred că depinde de cei pe care-i întrebăm.

Autorităţile locale din Alba Iulia aşteaptă ca oraşul să cîştige vizibilitate, aşteaptă să fie animată Cetatea, să vină spectatori din împrejurimi, să fie atrase personalităţi care să vadă cît de frumos a fost restaurat centrul oraşului.

Antreprenorii din regiune doresc să vină cît mai multă lume, ca să-şi vîndă produsele.

Locuitorii din Alba Iulia vor să vadă feţe cunoscute şi să simtă că în oraşul lor se petrec lucruri deosebite, să-şi poată duce copiii la evenimente; pe cînd cei tineri aşteaptă să petreacă serile mai interactiv decît de obicei.
Redactorii Dilemei vechi aşteaptă să vadă un eveniment pasionant, cool, divers, profesionist organizat, în care să se recunoască.

Altfel, piaţă culturală nu e un termen bine folosit aici. Deocamdată, noi nu avem o piaţă culturală, prin comparaţie cu alte ţări europene. Ea este în formare. Un festival cum e cel al Dilemei vechi la Alba Iulia participă, cred, la formarea gustului acestei pieţe culturale. Şi asta este esenţial!

interviu realizat de Marius CHIVU