Un amestec mişcător
Dumnezeu. Biserică. Muncă, dar nu neapărat eficientă, şi cu grad de risc ponderat. Mai mare totuşi decît altădată, dacă e să luăm în calcul importanta experienţă a străinătăţii. Familie. Cu rolurile încă destul de strict împărţite între bărbaţi şi femei. Educaţie. Democraţie în sens românesc: adică, e bun un stat democratic, să votăm, de ce nu. Dar aproape la fel de bun ar fi şi un lider autoritar, care să nu-şi piardă timpul cu Parlamentul şi alegerile. Mai puţin spirit civic şi comunitar. Toleranţă împărţită şi controversată. Mai mare faţă de maghiari, dar nu prea faţă de romi şi homosexuali. Una peste alta - după cum afirmă unul dintre colaboratorii noştri, prof. Dumitru Sandu - un amestec, nu întotdeauna stabil, între mentalităţile tradiţionale şi integrarea europeană. Asta ne spun sondajele. Interlocutorii noştri ocazionali, de diverse vîrste şi profesii, întîlniţi pe străzile Bucureştiului sau ale provinciei, împărtăşesc în felul lor aceste valori. Evident, socoteala din sondaje nu se potriveşte, cel puţin la prima vedere, cu cea din răspunsurile aleatorii ale unor concetăţeni de-ai noştri, care au probleme mai aplicate sau mai personale, precum ziua de mîine, soţul sau vocaţia ratată. Dacă e să grupăm răspunsurile acestora în categorii, să le abstractizăm şi generalizăm, probabil am putea ajunge la un numitor comun. De pildă, dacă pentru o "adolescentă cu năbădăi" modelul este actuala Monică a lui Irinel Columbeanu, putem vedea aici cum se reflectă o serie din valorile vehiculate prin sondaje: încrederea în familie (visul oricărei adolescente sandrabrowniene este să-şi găsească alesul cu care să se instituţionalizeze pentru restul vieţii), într-un soi de Divinitate (care o va ajuta să-şi găsească şi ea un providenţial iubit bogat), în valori antreprenoriale (trebuie să faci ceva ca să-ţi găseşti fericirea etc.). Pentru o doctoriţă din Deva contează dăruirea, deci, mai pe departe, spiritul civic într-una din formele sale. Pentru tinerii în jur de 30 de ani, angrenaţi deja în culturi organizaţionale, sînt importante firma, brand-ul, card-ul, adică valori legate de muncă şi stabilitate materială. Am putea continua aşa la infinit. Dar nu acesta e scopul numărului. Ci acela de a prezenta, fără a lăuda sau înfiera, setul de valori oarecum vizibile în care cred (sau afirmă astfel) conaţionalii noştri, fie în sondaje, fie în conversaţii private. Rostul unei astfel de introspecţii nu este altul decît aprecierea stării actuale (de tranziţie de la valorile naţionale la unele europene) prin dorinţele şi idealurile oamenilor, oricît de tulburi şi controversate ar fi ele. (I. P.)
