Uluiri & revelații

Publicat în Dilema Veche nr. 742 din 10-16 mai 2018
Uluiri & revelații jpeg

Am întrebat cîţiva scriitori, deopotrivă poeţi şi prozatori, din generaţii diferite: „Ce înseamnă literatura lui MHS pentru dumneavoastră?“

● Şerban FOARŢĂ

Apărut în acelaşi an, 1969, cu Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter de Matei Călinescu, Dicţionarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu a fost un soi de revelaţie (ca şi, de altminteri, scrierea menţionată iniţial). In nuce, cartea este conţinută într-o ingenioasă notă de subsol a unei schiţe de Urmuz, anume Algazy şi Grummer: „Ne permitem a arăta mai sus cititorilor cum ar fi trebuit și cum ar fi putut să fie un Algazy sau un Grummer «in abstracto», dacă dînșii nu ar fi fost creați de o întîmplare, o soartă care mai deloc nu ține seama dacă obiectele creațiunilor ei corespund, în forma și mișcarea lor, cu numele ce li s-a hărăzit. Cerem scuze d-lor Algazy & Grummer pentru observările ce ne permiserăm mai sus; o facem însă și din dorința de a-i servi, deșteptîndu-i din vreme asupra măsurilor de îndreptare în această privință. Se pare că remediul nu ar putea fi decît unul și singur: sau să-și găsească fiecare alt nume, în adevăr adecvat realității lor personale, sau să se modifice ei înșiși, cît mai e timpul, ca formă și ca roluri, după singura estetică a numelor ce poartă, dacă vor să le mai păstreze.“ De aici încolo, n-avem decît să căutăm în bibliotecă dialogul lui Platon intitulat Cratylos, şi să cugetăm asupra „dreptei potriviri“ (sau dimpotrivă) „a numelor“ cu obiectul sau persoana pe care le desemnează ele.

● Radu Pavel GHEO

Pe la începuturile liceului am citit întîmplător un roman intitulat Redingota. Nu mai știu cum mi-a ajuns în mînă, dar mi-a plăcut. Probabil (zic acum) m au atras și trucurile narative, perspectivele multiple de tip dosar din final – deși abia mai tîrziu am descoperit că Vogelbach-ul lui MHS ieșise de sub mantaua Aschenbach-ului lui Mann. După aceea, cu interesul stîrnit, am ajuns la Toxicologia și am savurat Breviarul. N-aș zice că e unul dintre autorii care m-au marcat, dar e cu siguranță unul de la care am învățat multe. Și pe care l-aș reciti oricînd.

● Veronica D. NICULESCU

Cînd m-am întîlnit pentru prima dată cu o carte a lui Mircea Horia Simionescu, Bibliografia generală, cred că am avut figura uluită și fericită a copilului care se uită în apa limpede a gîrlei și exclamă spontan: „Uite șușuleți!“ O literatură pe cît de ingenioasă și sofisticată, pe-atît de la îndemînă de iubit.

● Dora PAVEL

„Da, doamnă, trebuie să vă spun că eu – n-aş vrea să fiu melodramatic –, eu sînt pe cale de a-mi tăia venele. Eu ar trebui să termin cu viaţa, pentru că nu pot scrie. Şi ştiţi cînd am fost cel mai iritat? Atunci cînd am citit o carte mare. Şi l-am dat exemplu adineauri pe Saramago. Nobelul de acum cîţiva ani pentru frazare. Care şi pe mine mă interesează… Şi am avut şi nişte aventuri cu domnul Cortázar, pentru că am scris prin ’58 o proză, în care, la un moment dat, nişte copii făceau un joc al mimei, erau mimi şi căutau personajul care nu exista… Ca să descopăr după un timp proza lui. Pe urmă am avut ideea unei biblioteci a unor cărţi care nu există şi care formează o altă bibliotecă şi o altă realitate şi o dublură a lumii în care trăim. Ca, pe urmă, în ’66, să mă aflu la Belgrad şi să-i povestesc unui prieten, care-mi spune: Dar pe Borges îl cunoşti? Nu, habar n-am… Iar cu cartea lui Saramago am dat de pămînt şi am strigat prin casă: Nu se poate! Nu se poate! Nu, n-are rost să mai vin eu cu bibiluri, pentru că uite cum scrie ăsta…“ Ce „principiu al autonomiei artei literare“, ce „estetică“ a Şcolii de la Tîrgovişte!? Îl aud, îl văd şi acum, ca în acel 3 ianuarie 2002, cînd am purtat conversaţia asta, tezaurizată apoi în cărţile mele de dialoguri. Mă prinsese şi pe mine într-o fază cortázariană, în care devorasem şi memorasem tot. Omul abandonase subiectul pentru a huli destinul care le hărăzise celor trei invocaţi o altă limbă, o altă şansă. Era furibund, disperat, copilăros. Alintat şi tragic. Se căina, implora, ar fi vrut să dilate acel timp, pentru a mi se destăinui pînă la capăt: în sfîrşit, cineva îi asculta amarul. A fost, pentru mai bine de o oră, fratele meu mai mare.

● Răzvan PETRESCU

Din tot ce citisem pînă la Bibliografia generală (urmată de celelalte trei ale ingeniosului flamboaiant) şi din tot ce am citit după, nici o altă carte nu mi-a arătat atît de clar posibilităţile imense şi libertatea pe care-o poate avea literatura. Scriitorul. Dublat de un om extraordinar, ce părea desprins din propriile scrieri – o spun pentru c-am avut norocul chior de-a mă număra printre bunii lui prieteni. A reuşit să aducă jocul în prim-planul literar, dar e un joc dificil, contrapunctic, cu nenumărate conexiuni care pun cititorul la încercare (şi trebuie pus la încercare, zguduit, maltratat psihic şi sufleteşte mai ales în zilele noastre), un joc de-o inventivitate debordantă şi, pe cît de solicitant, tot pe-atît de plin de-o ironie şi un umor ce sar printre pagini şi reîntorc textul în el însuşi. Cu lectorul prins definitiv acolo.

anchetă realizată de Marius CHIVU

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

paris fashion week profimedia 0726338599 jpg
Paris Fashion Week: protejatul lui Jean Paul Gaultier a deschis evenimentul cu o colecție incitantă
Săptămâna Modei de la Paris a început luni cu show-ul lui Victor Weinsanto, un fost dansator care a studiat cu Jean Paul Gaultier.
Furie in Rusia FOTO Captura video jpg
Furie în Rusia din cauza mobilizării. Mamă îndurerată: „Nu faceți asta! Nu vreau să omoare!” VIDEO
După decretarea mobilizării parțiale pentru războiul din Ucraina, o femeie de origine rusă le solicita oficialilor să-și trimită ei pe front copiii, nu ea pe al ei.
WhatsApp Image 2022 09 27 at 16 41 53 jpeg
Presa maghiară, despre retrogradarea României. Ungurii nu râd de noi, deși au făcut furori în Liga Națiunilor
Ungaria a fost la un pas de câștigarea unei grupe infernale, cu Italia, Anglia și Germania pe post de adversari. Deși au bătut granzii Europei, vecinii noștri au rămas cu picioarele pe pământ și nu ne-au luat la mișto.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.