Ultimul asediu al Ierusalimului

Fuad Karim Saliba KOKALY
Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Ultimul asediu al Ierusalimului jpeg

Sînt creștin ortodox, ca majoritatea copleșitoare a românilor, și mă simt aici ca acasă. Beit Sahour, orașul în care m-am născut, e înfrățit cu Alba Iulia, simbolul unității voastre. E un privilegiu să fiu ambasador în țara din care ne vin cei mai mulți pelerini, țara care s-a îngrijit, cu generozitate, de educația universitară a atîtor palestinieni și al cărui popor înțelege atît de bine, după decade de suferință care i-au zdruncinat ființa, vigoarea vie a rezistenței noastre. Vă mulțumesc pentru asta.   

Scriind despre Ierusalim în tihna acestei prietenii, mă simt confortabil cu propriul impuls de a face un exercițiu de sinceritate în marea de vorbe meșteșugite și a jumătăților de adevăr care ne otrăvesc zilele și ne invadează intimitatea morală. Noi, palestinienii, n-avem nevoie să țesem narative care transformă catastrofa în sărbătoare, legitmitatea în ilicit, realitatea factuală în distopie, iubirea în ură, credința în rușine. Adevărul – Ierusalimul și Palestina sînt consubstanțiale. Adevărul se află în fibra ontologică a poporului meu.  

De șapte decade, ocupantul nostru, Israel, încalcă legea internațională, ființînd fără frontiere recunoscute de Națiunile Unite și de comunitatea internațională. De șapte decade, ocupantul nostru, Israel, nu are Constituție, prin urmare n-are fundament. De șapte decade, se ridică deasupra legii internaționale și supraviețuiește, în mod miraculos, într-o tocmeală năucitoare care adună două sisteme ieșite din uz: legislația otomană și legislația ocupantului britanic. Legislația otomană îi permite guvernului israelian să confiște orice proprietate funciară, dacă proprietarul nu se îngrijește de starea imobilului, dar în același timp interzice renovarea de către proprietar. Un proces lent și dureros de desproprietărire. Pe de altă parte, legislația ocupantului britanic îi permite guvernului israelian, sub pretextul asigurării siguranței și a securității cetățeanului, să aresteze pe oricine, să demoleze orice casă, să alunge orice palestinian din casa părintească, în mod discreționar. Știați? 

De șapte decade, odată cu Rezoluția 181 a ONU, statul Israel nu poate ființa legitim fără existența unui stat palestinian, cu capitala în Ierusalimul de Est. Cu alte cuvinte, fără existența celor două state, un singur stat este ilegal. Dacă legea internațională ar fi respectată, ar exista un consens universal asupra faptului că Ierusalimul de Est este capitala țării mele, Palestina. Nici o rezoluție internațională nu a abrogat Rezoluția 181. Dimpotrivă, pînă în prezent, Consiliul de Securitate al ONU a emis rezoluții ulterioare care cer întocmai aplicarea rezoluțiilor precedente! Sîntem la granița dintre un univers absurd și o distopie în carne și oase. Numai știrea că noua administrație americană a renunțat la intenția de a-și muta misiunea diplomatică la Ierusalim ar trebui să ne pună pe gînduri. Fiindcă nici o țară de pe planeta noastră nu-și are ambasada la Ierusalim... Știați?    

În Cetatea Veche a Ierusalimului, cum spune Mahmoud Darwish, te plimbi dintr-o epocă în alta, dintr-un timp în alt timp, în interiorul aceleași geografii sacre. Geografic, geopolitic, mistic, Palestina e o inimă, o conștiință a lumii, care continuă să pulseze, deși a fost atît de adînc înjunghiată. Duceți-vă la poarta Jaffa, luați drumul Damascului și căutați piața de condimente, găsiți acolo toate aromele lumii, așa cum făceam eu cînd eram copil, de mînă cu tatăl meu. Beți un suc proaspăt de rodii, cînd vă odihniți pașii. Minunați-vă de împreună-trăirea celor trei mari religii, vă asigur că n-o veți găsi la televizor. Pătrundeți cu grijă în stratul invizibil al Ierusalimului etern, cel pe care spațiul public nu se pricepe să vi-l înfățișeze, poate pentru că e incapabil să-l redea în cuvinte și semne, dar poate și pentru că orice mijlocire ucide suflul vital. Dacă faceți asta, veți înțelege, singuri, tot. Nici o retorică a lumii, oricît de vicleană, nu poate să umilească transcendența Ierusalimului și să anuleze locul lui legitim pe harta Palestinei, mama tuturor începuturilor și sfîrșiturilor, cum tot Darwish a spus.  

După distrugeri din temelii, zeci de asedii, nenumărate capturări, rîuri de sînge și jertfe grele, Ierusalimul își va urma destinul de capitală eternă a tuturor pelerinilor care și proclamă descendența de la Avraam. Eu trăiesc cu speranța că trăim ultimul asediu al Ierusalimului și vă invit să vă alăturați.

Fuad Karim Saliba Kokaly este ambasador extraordinar și plenipotențiar al Palestinei în România.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.