Ultimii martori ai acestui oraş

Maria PASCU
Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
Ultimii martori ai acestui oraş jpeg

Cînd s-au termoizolat blocurile în cartierul în care locuiam, s-a făcut un sondaj la scara A și la scara B, ca să se stabilească culorile în care să fie vopsit blocul după termoizolare. S-au dat trei variante, un vot pe apartament, și s a ales combinația bej cu maro. Eu mi-am zis că e destul de bine, destul de neutru, n-o să fie deranjant. Cînd culorile au devenit realitate, mi-am dat seama că nu numai blocul nostru și-a ales culori, ci și blocurile vecine, fiecare separat. Blocul de vizavi, care-mi era priveliște din apartament, acum devenise verde-deschis cu verde-închis și, de fapt, el mă afecta cel mai mult, pentru că pe-al meu îl vedeam doar cînd veneam și cînd plecam.

Probabil ar fi trebuit să ne fie evident de la început că, din moment ce nu ne-a întrebat nimeni de blocul de vizavi, acesta face parte din altă discuție. Problema e că nimeni nu s-a gîndit la existența blocului de vizavi înainte să devină verde. Mi-amintesc un mic moment de suspans cînd s-au comunicat rezultatele între scări, dar atît. Exemplul e banal, dar așa s-a produs întîlnirea dintre spațiul privat și spațiul public în tot Bucureștiul termoizolat, rezultînd o paletă bogată de culori sintetice în combinații care mai de care. Mi-am dat seama tîrziu de opacitatea mea la vecinătate și context. Cred că, în general, ea se datorează unui simț al proprietății mult timp frustrat, dar și lipsei de viziune, și nu în sensul de concepție despre lume și viață, ci de capacitate de percepție a unui cadru mai larg decît cîmpul vizual. Fără educația și exercițiul potrivite gîndim izolat spațial și temporal – peretele blocului ne pare doar peretele exterior al apartamentului nostru. Pus în context, devine peretele interior al spațiului public, locul de întîlnire dintre personalitatea noastră cu modul ei construit de expresie și privirile celorlalți.

Eu am ajuns să văd lucrurile astfel, cum spuneam, tîrziu, atunci cînd am intrat în Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate – ARCEN, am auzit și am început să și văd poveștile Bucureștiului. Am fost impresionată de observația că marchizele de deasupra intrărilor de la Capșa imită pălăriile doamnelor cu cercei, semn că ele rămîneau în afara localului exclusiv masculin. Am privit cu încîntare de fiecare dată cînd Edmond Niculușcă sau Alberto Groșescu arătau cum cîte un bloc modernist construit într-un cartier de case și vile se pliază pe linia unduioasă a străzii și răspunde cu linii noi celor vechi, ale arhitecturii vecine. Mulți dintre cei care au lucrat sau doar au participat la tururile ARCEN au încercat această preschimbare a privirii. Am început cu toții să căutăm dialoguri între clădirile orașului, ele între ele, dar și între ele și oameni.

Din păcate, situațiile fericite sînt foarte puține în rîndul construcțiilor noi. Cel mai adesea, dacă există un dialog între nou și vechi, este un dialog agresiv. În perspectiva străzii Popa Tatu, arteră principală într-o zonă cu țesut tradițional, cu curți adînci în spatele caselor mici aliniate la stradă, apare acum un turn de peste 20 de etaje care rupe intimitatea zonei pe unde pășește simplul trecător. Orașul istoric e privit de sus, cu dispreț, se dialoghează cu el ca prin megafon, ca în scena cu casa bătrînelului din filmul de animație Up (Pete Docter, Disney-Pixar, 2009), înconjurată de zgîrie-nori. Alte mostre de dialog eșuat sînt clădirile îngroșate cu polistiren (sau „polistirenizate“, un termen foarte folosit în cadrul ARCEN), care ies din rîndul caselor vecine cu o palmă două, ca și cum s-ar fi îngrășat peste măsură. Ferestrele caselor vechi, cu forme atît de diverse și detalii atît de frumoase altădată, nu mai participă nici ele la dialog în variantele noi, standardizate, cu tîmplărie PVC.

Exemple ca acestea și multe altele am început să cunoaștem cu prisosință prin proiectul „Catalog București“, pe care ARCEN l-a început în martie 2017, pentru că ne-am dat seama că orașul care ne place ne scapă printre degete. Poveștile se scurg prin fisurile tot mai adînci, iar în curînd nu vor mai fi în picioare ziduri care să le țină împreună sau care să ne-aducă aminte de ele. „Sîntem ultimii martori ai acestui oraș“, a zis Edmond într-un moment de inspirație, exprimînd motivația sub care, paradoxal, stă proiectul nostru. Vrem să inventariem toate imobilele din zonele construite protejate din București pentru că nu vrem să fim ultimii martori, dar, zi de zi, ne dăm seama că deja am fost ultimii martori ai unei clădiri, ferestre sau uși, distruse sau mutilate peste noapte. „Catalog București“ este într-o competiție cu timpul. O fotografie făcută azi s-ar putea să nu mai reflecte realitatea de mîine. Datele tehnice de tip „înălțime“, „stare de conservare“ sau „stil arhitectural“ nu mai au nici ele vreo relevanță cînd se intervine prin supraînălțări, renovări „de fațadă“ și îngroșări la tot pasul.

Totuși, avem încredere că acest demers deschide ochii multor oameni și că ritmul cu care se distrug și se mutilează acum zonele istorice din București ar putea fi încetinit. Catalogul Bucureștiului, atunci cînd va deveni public în forma hărții interactive la care lucrăm, va oferi un context vizual lărgit pentru proiectele urbane mai mici sau mai mari. Ca și în alte orașe unde planificarea urbană s-a deschis către cetățeni prin instrumente online de vizualizare a datelor despre oraș, de informare și consultare a locuitorilor, „Catalog București“ ar putea deveni un portal de dialog care să recreeze legătura naturală dintre loc și locuitori, pe baza căreia s-a construit orașul de demult. Platforma „Catalog București“ ne va oferi perspective contextuale diverse care ne vor ajuta să înțelegem orașul și ne vor educa să-i apreciem valorile și să nu-l distrugem. Vom găsi acolo o hartă cu toate imobilele georeferențiate, însoțite de fotografii și de date despre perioada de construcție, gradul de protecție, arhitectură, starea de conservare, funcțiune, autorizații de construcție, gradul de risc seismic, impactul estetic și măsura în care imobilul se încadrează în regulamentul zonal. Fișele fiecărui imobil puse la un loc vor genera straturi de informații despre oraș pe care le vom putea analiza în voie, pe zona sau străzile care ne interesează.

Cum platforma „Catalog București“ se adresează și autorităților, și cetățenilor – proprietari, rezidenți, trecători, specialiști în construcții, arhitecți, urbaniști, restauratori, dezvoltatori imobiliari –, demersul ne-a deschis ochii și urechile și într-un sens interuman și interprofesional. Proiectul se bucură de susținerea Institutului Național al Patrimoniului, Ordinului Arhitecților București, Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“, BASF și Partnership for the Arts, instituții și organizații diferite ca scop și abordare, dar care își doresc un oraș în dialog cu el însuși și cu locuitorii săi. În perioada următoare, vom fi împreună cu ochii pe Axa Est-Vest a Bucureștiului (Piața Operei – Piața Iancului), unde fotografiem și colectăm date pînă în aprilie, iar odată ce se lansează platforma (www.catalogbucuresti.info), vă așteptăm să ne spuneți cum se vede dialogul orașului de sus! 

Maria Pascu este membră ARCEN. A studiat Filologie (engleză și rusă) în cadrul Universității din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, și al Universității din Lund.

Foto: Ema Cojocaru

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Elvetia referendum vot alegeri FOTO Shutterstock
Referendum în Elveția. Crește vârsta de pensionare a femeilor
Elveţienii au votat la limită în favoarea creşterii vârstei de pensionare a femeilor la 65 de ani, potrivit proiecţiilor publicate de institutul gsf.bern şi de alte media, relatează AFP.
Mobilizare in Rusia FOTO Profimedia jpg
După „referendumuri”, bărbaților cu vârste de mobilizare li se va interzice să părăsească Rusia
Autoritățile ruse vor închide frontierele pentru bărbații care au vârstă de mobilizare, dar va exista o aparentă „viză de ieșire” pe care trebuie să p obțină de la biroul de înregistrare și înrolare militară.
Giorgia Meloni FOTO EPA EFE jpg
Alegeri în Italia. Giorgia Meloni, favorită să devină prim-ministru, dar votanții rămân divizați
Italienii votează duminică în cadrul unui scrutin care are mari şanse să ducă la instituirea celui mai de dreapta guvern de la Roma de la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial şi la desemnarea primei femei prim-ministru, Giorgia Meloni, relatează Reuters.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?