Uitarea memoriei

Cătălin AVRAMESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 114 din 30 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De la o vreme se întîmplă ceva în universităţile noastre. Studenţii - majoritatea, oricum - par să nu mai aibă nici un fel de ţinere de minte. Aproape tot ce au învăţat anul trecut dispare fără urmă anul acesta. Profesorii sînt nevoiţi să înceapă cursurile practic de la zero, la nivelul anului I. Este cvasi-imposibil să mai ţii astăzi un curs sau un seminar avansat în universităţile noastre, pentru că acestea presupun un fond de cunoştinţe de specialitate memorate. Nu poţi să predai, spre exemplu, un curs despre războaiele religioase din secolul al XVI-lea, dacă cei din faţa ta nu ştiu nimic despre Luther sau dacă nu au o idee precisă despre unde este Geneva. Criza memoriei a ajuns la noi la proporţii înspăimîntătoare. Am întîlnit oameni care par născuţi ieri şi care totuşi sînt în situaţia de a reclama o diplomă într-o disciplină umanistă. Personaje care nu au o idee cînd a fost Evul Mediu sau care au uitat pînă şi titlurile unor lucrări majore din domeniul lor. Ceea ce este cel mai straniu în această situaţie nu e uitarea în sine, ci seninătatea cu care ei trec prin şcoală. Pretenţia de a ţine minte ceva pare multora o cerinţă excentrică, mai deplasată decît o şedinţă de piercing sau de body-painting. Chiar şi dincolo de şcoală, avem de-a face cu aceeaşi obliterare a memoriei din rîndul facultăţilor utile. Sînt mai uituc de la natură, dar chiar şi eu nu încetez să mă minunez de cît de puţină ţinere de minte au majoritatea semenilor noştri. Dacă vorbeşti ceva cu Popescu, a doua zi e ca şi cum ai fi scris pe apă. Trebuie să îţi adaptezi stilul de viaţă pentru a reuşi să te descurci într-o societate unde cetăţenii şi instituţiile, deopotrivă, suferă de amnezie. Acest lucru este evident mai ales la politicieni. Cei care clamau ieri, cu ochii umezi, meritele socialismului, acum se bat cu pumnul în piept că sînt "conservatori". Cei care denunţaseră privilegiile castei de funcţionari de stat, au semnat să cumpere automobile noi, odată ce s-au instalat în noile birouri. Amnezia generalizată face ca gesturile presupuse normale să devină statistic improbabile. Orice societate funcţională se bazează pe un grad înalt de încredere între membrii săi. Aceasta este evident mai ales în cazul relaţiilor contractuale. Un contract este un schimb de promisiuni, care au o valoare mai ales în spirit, înainte de a avea valoarea juridică. Ar fi ridicol să chemăm portăreii pentru fiecare partener de afaceri care "uită" să plătească la timp sau să livreze produsele pe care le-am stabilit. De aceea merge economia bine, pentru că oamenii nu dau "tunuri" la prima ocazie. În ţara aceasta însă, se alege praful de orice înţelegere, imediat ce pui telefonul jos. Iar asta se întîmplă pentru că trecutul, pentru noi, e aproape nul, nu ne angajează existenţial. Dacă am susţinut ceva ieri, asta nu e un motiv să ne simţim obligaţi astăzi, nu-i aşa? Din perspectivă istorică, acest lucru are o semnificaţie profundă. Se vorbeşte mult despre epoca modernă ca despre una a raţiunii. Civilizaţia occidentală însăşi este privită ca una care privilegiază raţiunea în raport cu alte activităţi, cum ar fi contemplaţia. Dacă însă privim mai atent, observăm că memoria este, poate mai curînd decît raţiunea, o facultate centrală a civilizaţiei noastre. Încă din Antichitatea clasică, artele memoriei au fost o parte centrală a educaţiei savante, aşa cum a arătat-o, între alţii, Frances Yates. E vorba de o practică sofisticată, care presupunea exerciţii mnemotehnice susţinute, ce presupuneau vizualizări după reguli precise. În epoca modernă, această artă interioară a intrat în declin, dar locul ei a fost luat de o constelaţie de practici ale memoriei artificiale. Iată, spre exemplu, instituţia tiparului, care a permis constituirea unei memorii culturale de dimensiuni incomparabile cu cele ale oricărei alte culturi. Sau instituţiile birocratice, care devin depozitarul unei alte mari şi importante rezerve de semne ale trecutului. Există o dispută cu privire la proprietarul unui teren mărunt? Mergem la cadastru şi verificăm. Avem o îndoială cu privire la motivele care l-au făcut pe Rudolf Hess să fugă în Anglia? Deschidem o carte de istorie şi citim. Această centralitate a memoriei nu are, repet, echivalent în nici o altă cultură. Chiar şi cînd ele se bazează pe rememorarea mitică sau pe respectul tradiţiilor, volumul şi calitatea memoriei disponibile sînt patetice faţă de imensitatea datelor aflate la dispoziţia societăţilor occidentale. Cîteva inscripţii şi nişte poezii nu se pot compara cu nemărginitul practic al informaţiei despre trecut, care ne înconjoară. Goana către memorii sintetice, în tehnologia informaţiei, către medii de stocare tot mai performante, e parte a acestui proces. Telefonul din buzunarul nostru acum poate stoca tot echivalentul Enciclopediei Britanice. Or, este tot mai evident că mulţi preferă să umple această memorie cu MP3-uri cu manele. Ceea ce ne aduce la o concluzie sumbră. Există o nouă specie de primitivism care ne ameninţă şi care are potenţialul de a răsturna ceea ce au făcut secole întregi de progres. Obliterarea memoriei este un simptom al crizei unei întregi civilizaţii. O civilizaţie care s-a clădit prin apelul la memorie. Fie că este vorba de memoria savantului şi a publicului educat (cine mai recunoaşte acum pasaje dintr-o poezie anume?), fie că e vorba de memoria aceea cotidiană, care ne-a fost inculcată dimineaţa, la micul dejun ("Nu uita să-ţi iei o batistă şi să te ridici cînd intră dna Popescu"). O memorie fără de care viaţa ca cetăţeni devine o parodie.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

medic Marian Iliescu medlife deces
A murit Dr. Marian Iliescu, un apreciat medic ginecolog
MedLife anunță cu profund regret vestea încetării din viață a celui care a fost Dr. Marian Iliescu.
foto 1 luminite jpg
Primăria care sfidează criza energetică. La Craiova, luminițele de Crăciun se aprind din 11 noiembrie
Primăria Craiova a hotărât ca în acest an luminițele de Crăciun să fie aprinse cu trei săptămâni mai devreme decât în 2021. Autoritățile susțin că beculețele din oraș consumă pe lună cât 13 calorifere electrice.
cdep plen jpeg
Statutul magistraților, adoptat de Camera Deputaților. Proiectul merge la Senat pentru votul decisiv
Camera Deputaților a adoptat proiectul de Lege privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Inițiativa legislativă care face parte din legile Justiției merge la Senat pentru votul decisiv.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.