Turneul hipercaloric

Diana POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 976 din 22 decembrie – 28 decembrie 2022
image

Am fost copilul-coșmar al meselor în familie. Ani la rînd, mi-am terorizat competent părinții și, pînă să ajung la școală, preponderent bunicii de la Brăila: mămăița și tătăițu. Rugăminți, insistențe, strategii, ritualuri, farse, tertipuri, asta se-ntîmpla în fiecare zi. De trei ori pe zi. La micul dejun mai era cum mai era: de pildă, laptele fierbinte cu cacao și pîinea înmuiată în el păreau destul de prietenoase, întrucît nu necesitau cine știe ce efort masticator. Prînzul, în schimb, era un perpetuu calvar, întrucît conținea carne. Nu de puține ori s-a descoperit, la jumătate de ceas după terminarea mesei, că păstram într-o falcă o bucată de carne pe jumate mestecată. Pînă pe la vreo 10 ani, singurele chestii care-mi plăceau cu adevărat erau ouăle, aripile și pielea de pasăre, supa și icrele. Dar nici pe astea nu consideram necesar să le mănînc suficient de des încît să conteze.

Vorbeam de ritualuri: adesea, mămăița gătea supă de găină. La prînz (care se lua întotdeauna la ora 1 fix), se întîmpla după cum urmează: în fiecare dintre cele trei farfurii aterizau două polonice de supă, o ceapă și-un morcov (eram OK și cu astea, avînd deja consistență apropiată de a unui piure) și cîteva găluște. Apoi, mămăița scotea din oală, pe un platou, găina întreagă, iar eu o jupuiam cu măiestrie, înfulecînd toată pielea. Nu mai conta că biata pasăre arăta sinistru după operațiune, împrăștiasem deja fericire în jur, halind ceva. Carnea devenea, ulterior, ostropel sau alte chestiuni cu sos roșu, ceea ce mi se părea cu precădere neinteresant: mă ocupam de aripi, după care încetam colaborarea.

Pomeneam și de tertipuri: unul dintre ele era „masa în oraș”. Tătăițu mă lua la plimbare, cu bicicletele, pînă la Grădinița Mică. Pe drum, opream la măcelăria domnului Antohi, de unde cumpăra parizer feliat foarte subțire. Odată ajunși la destinația finală, parcul, ne așezam pe-o bancă, desfăcea pachetul și scotea din el cîte o felie de parizer, pe care o acceptam doar rulată în formă de „țigară”. Și, în vreme ce căscam ochii la trecători, căscam și gura la proteină. (N-am fumat niciodată. În schimb, și-acum mai rulez cîte o felie de parizer, ca-n copilărie.)

O altă stratagemă își făcea loc la gustarea de după-amiază. Bunicii mei stăteau la casă și împărțeau curtea cu alte două familii: soții Gheorghiu, de la mijloc, oameni cam de vîrsta lor, și soții Stoian – Rodica și Nelu –, cam de vîrsta părinților mei, care stăteau în spatele curții. Pe la 5 p.m., mămăița își începea, plină de speranță, preparativele. De exemplu, ungea sîrguincios felii de pîine cu unt, peste care punea brînză, iar alături, pe farfurie, roșii tăiate felii. Așeza totul pe masa de sub nucul din curte, trăgînd nădejde că s-a petrecut ceva magic și mi-e foame. Nimic magic nu se petrecea. Stăteam bosumflată cu farfuria în față și cam atît. Așa că biata de ea dădea o fugă la familia Stoian, convocînd-o la „job” pe simpatica Rodica. Venea întotdeauna în pas vioi și se oprea în dreptul meu: „Mmm, ce bine arată pîinea aia cu unt și brînză! Și roșiile... Nu le mănînci?”. Dădeam din cap că nu. „Atunci le vreau eu!” Era momentul în care zgîrcenia învingea sclifoseala și purcedeam la a hali. Mission accomplished.

Odată cu anii liceului, s-a petrecut o schimbare dramatică: am început să mănînc ca o apucată. Nu orice, să ne-nțelegem. Dar în cantități considerabile. Am o colegă de clasă care-și amintește și-acum cele șase sendvișuri cu care mă trimitea mama zilnic la școală. Probabil că subconștientul a luat atitudine: încerca să recupereze tot ce nu s-a consumat în copilărie.

Lucrurile stau la fel și-acum: mîncatul e un hobby pe care-l cultiv conștiincios și entuziast. Iar faptul că, aproape în fiecare week-end, luăm prînzul la ai mei e unul dintre obiceiurile de familie la care țin cel mai mult. Ca și la mesele festive: aniversări și, firește, Paști + Crăciun. CRĂCIUN! Cînd văd în fața ochilor tobă, jumări, șorici, cîrnați, sarmale, plus un lighean cu salată de boeuf, atunci mă străfulgeră cu adevărat spiritul sărbătorilor. Mi se citește fericirea în ochi și mă simt ca-ntr-un Disneyland al gurmanzilor.

Obiceiul crăciunistic complet e s-ajungem nu doar la ai mei, ci și la părinții lui Dragoș, ca să repetăm figura cu chiolhanul. Ba, de cînd sîntem nași de botez, pe fiecare 24 decembrie mergem să-mpodobim bradul la Andreea, fina noastră. Și, după ce inspectăm, la miezul nopții, ce-a adus Moșul, „inspectăm” și ce-au gătit părinții ei. Profesioniști se cheamă că sîntem...

Carevasăzică, de Crăciun avem tradiționalul „turneu hipercaloric”. Prin urmare, stresul principal al sărbătorilor e că n-o să reușesc să probez chiar toate nebuniile care umplu mesele. Urmat imediat de a doua grijă majoră: „Unde mă-sa înghesui într-un singur frigider toate caserolele, cutiile, găletușele și celelalte pachete pe care le-am căpătat?”. Nu vă-ngrijorați și voi: reușesc, întotdeauna, să fac loc la tot. Prin nu știu ce permutări savante, combinate cu echilibristică supranaturală, îmi iese de fiecare dată. Vă spun, abia asta e magia Crăciunului.

Diana Popescu este jurnalistă și scriitoare.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.