Turnesoul

Berti BARBERA
Publicat în Dilema Veche nr. 1005 din 13 iulie – 19 iulie 2023
Charlie Parker
Charlie Parker

Foarte bună întrebarea „La ce folosește jazzul?” – aș încerca să răspund la asta, pentru că nu m-am gîndit niciodată să găsesc un folos jazzului. 

Cred că jazzul poate fi folosit ca un indicator, cum e turnesolul, pentru a detecta oamenii deschiși la minte, dornici de comunicare, pregătiți pentru surprize și sătui de tipare monotone, de șabloane care te leagănă protector fără să-ți activeze vreun simț. Pune niște jazz și ai să vezi cum reacționează fiecare. Atunci îți va fi clar cu cine ai de-a face. Unii vor zîmbi, alții vor da semne de relaxare, în timp ce unii se vor simți inconfortabil, te vor ruga să dai mai încet. Oricum, să te ferești de cei care reacționează negativ la jazz. Una e să spună că nu le place, alta e să se strîmbe ca la acrituri. Sau de cei care bat ritmul pe 1/3.

Definiția poate fi poetică, fără sens informativ sau poate fi chiar utilă celor care vor să afle. „Jazzul e tensiunea erotică eliberată prin porii dansatorului, prin ancia saxofonului sau prin fumul celui care absoarbe atmosfera încinsă a clubului, jazzul e libertate, desfrîu, sex, învăluirea enigmatică a cărnii în puls african, pierdut pe străzile din New Orleans...” Bullshit.

Jazzul a apărut la New Orleans, în Louisiana pasului dintre secole. Muncitorii de acolo aveau voie să-și folosească tobele pentru cîntec și dans. Asta a ajutat la păstrarea ritmurilor din Africa și din Caraibe, la fel și la obiceiul ornamentelor și improvizației. Cînd au ajuns să cînte în fanfare, afro-americanii au aplicat aceste obiceiuri, adăugînd și notele „blue”. Se plictiseau la lungile ceremonii și începeau să improvizeze. Doar acolo se putea forma acest creuzet, doar prin acel melanj cultural, format din marșuri stradale, „negro-spirituals” și vodevil. 

De aici extragem un element esențial de diferențiere între jazz și blues: improvizația, bazată pe starea muzicianului, pe interacțiunea cu grupul sau chiar reacția publicului. Jazzul a dezvoltat mult mai amplu acest obicei, datorită acordurilor mai complexe și vocabularului. Ritmul a trecut la rîndu-i prin spectaculoase transformări. Fanfarele aveau nevoie de doi-trei oameni pentru a completa setul de ritm. Toba mare, toba mică și cinelele erau mînuite separat, pentru că orchestrele umblau pe străzi și aveau nevoie de mobilitate. Cînd jazzul și-a găsit locul pe scene mai mici sau mai mari, în diferite locante de desfrîu și săli de concerte, tobele au devenit baterie, iar toboșarul a devenit baterist, un singur om era suficient pentru tot setul bine țintuit. Un om de bază, de altfel, care a rafinat ritmica muzicală, a devenit parte esențială și centru de atracție. 

Swingul era inițial un ritm destul de repetitiv, sincopat dar fără prea multe nuanțe. În timp, bateristul a dezvoltat acest limbaj, transformînd această pulsație particulară în cel mai elegant mod de exprimare ritmică. O altă schimbare importantă s-a petrecut după război, cînd jazzul, practic, și-a schimbat menirea, trecînd de la muzica cîntată de orchestre, dansantă și populară, la muzica destinată mai mult audiției, jazzul modern, pornit din bebop, din inspirația unor muzicieni fenomenali care se întîlneau în cluburile din Harlem. Textele s-au rărit în timp ce trupa se concentra pe improvizație și interplay. Banjoul a lăsat locul chitarei care nu mai acompania cu acorduri pe fiecare timp, clarinetul a fost înlocuit de saxofon, iar un „combo” varia ca formulă, avînd ca bază un trio de pian sau chitară completat de suflători. Bebopul s-a dezvoltat, s-a ajuns la hardbop, cool, latin și tot ce înseamnă jazzul actual. Primii pași în această aventură de-o viață îi putem face ascultînd selecțiuni, apoi albume întregi cu Miles Davis, Wes Montgomery, Louis Armstrong, John Coltrane, Duke Ellington, Dizzy Gillespie, Art Tatum, Oscar Peterson, Charlie Parker, Thelonious Monk, Dave Brubeck, Frank Sinatra, Charles Mingus, Ella Fitzgerald, Billie Holiday, Sarah Vaughn sau Emmet Cohen. Pentru jazzrock, fusion, Herbie Hancock, Bill Evans, Chick Corea sau Keith Jarrett lăsăm loc mai încolo, după ce deprindem limbajul esențial și plăcerea de a urmări relația dintre instrumente. 

Muzicianul de jazz se distinge prin imaginație și măiestrie. Cred că jazzul e cel mai bun lucru care se putea întîmpla muzicii în ultima sută de ani, prin improvizația și eleganța flexibilă a swingului adăugate la rigoarea sistemului muzical occidental cu care ne-a obișnuit muzica clasică. E o completare perfectă a unui limbaj care avea nevoie de un dram de sinceritate.

Care este discul dvs. de jazz preferat? Recunosc că am mai primit întrebarea asta și niciodată nu am reușit să răspund. Mi-e imposibil să dau un singur exemplu, nu știu de unde să apuc din miile de albume care-mi plac. De aceea o să-ți dau o listă cu albume preferate din perioada „clasică”, sub formă de recomandare și definiție a jazzului autentic, dincolo de acele foarte celebre titluri. Sper să fie de folos.

Dexter Grodon – Go!, Oliver Nelson – The Blues and the Anstract Truth, The Quintet – Jazz at Massey Hall, Stan Tracey Quartet – Jazz Suite (Inspired By Dylan Thomas’s „Under Milk Wood“), Oscar Moore – In Guitar, Cecil Payne – Patterns Of Jazz, Wayne Shorter – Speak no Evil, Nat Adderley – Work Song, Cannonball Adderley – Somethin’ Else, Donald Byrd – Royal Flush, Horace Silver – Song For My Father, Sonny Clark – My Conception, Wes Montgomery – Smokin’ at the Half Note, Miles Davis – Milestones, Ella & Louis, Dave Brubeck – Time Out, Bill Evans – Waltz for Debbie, John Coltrane & Johnny Hartman, Duke Ellington – Ellington at Newport și Milt Jackson – Bags & Wes.

Berti Barbera este muzician. Ultimul disc înregistrat: 50 and Swingin’, live, cu Big Band Radio, 2023.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni