Turist în artă. Caut ghid

Publicat în Dilema Veche nr. 93 din 27 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă arta este o călătorie - după cum o asemăna filosoful american Elbert Hubbard - consumatorului îi revine, automat, statutul de turist, iar criticului - cel de călăuză. Cine şi de ce îşi tocmeşte ghid? Cum îţi alegi ghidul? Cine se încrede în propriile instincte şi abilităţi de explorator şi cine se lasă pe mîinile călăuzelor? "Consider necesară critica literară." Primul răspuns a venit prompt dintr-o ceainărie bucureşteană (la ora la care ceaiul primeşte încă o reducere de 20%), de la o doamnă cu un poncho viu colorat. "Nu neapărat pentru descifrarea unor simboluri - am totuşi pretenţia că măcar atît reuşesc şi eu de una singură, dar pentru că nu-mi permit să citesc tot ce apare... şi aici nu vorbesc numai de buzunar. Timpul este cel care nu îmi permite să alerg eu să descopăr valoarea. Pentru asta spun că trebuie să existe criticul. Cînd îmi cumpăr o carte, o aleg în primul rînd după faimă." (Într-adevăr, o domnişoară vînzătoare din Romană îmi schiţase mai de mult şi dintr-o singură propoziţie, importanţa criticului, spunîndu-mi că "se caută mai ales cărţile la care se face publicitate".) Dar dacă alegi cartea după faimă, cum alegi faima? În cuvîntul cui te încrezi? Un alt "turist" într-ale artei împarte "ghizii" în două categorii: Inumanii "pe care trebuie să îi asculţi cu dicţionarul lîngă tine", cei care se pot referi şi la un basm de Creangă ca fiind "ceva exhaustiv şi meta-mai-ştiu-eu-cum...", şi Umanii, cei care "vor într-adevăr să ofere nişte informaţii despre carte sau spectacol şi nu să-şi impună neapărat cultul propriei personalităţi". Cine sînt însă, concret, "umanii" şi "inumanii"? Întorcîndu-mă la ceainărie, dau doar de răspunsuri evazive. Cronicile se citesc, se folosesc ideile şi teoriile, nu se cunosc însă şi numele proprii, cei care le semnează, nu se cunoaşte şi nu se urmăreşte o anumită semnătură. O doamnă profesoară universitară şi o doamnă bibliotecară, amîndouă "călătoare" împătimite, se încred, de fiecare dată, în alte călăuze. Ale căror nume, îmi spun încurcate, "momentan", le scapă. Cel mult îmi pot spune ziarele în care citesc cronicile. Dar atît. "...Citesc, în general, părerile cuiva despre o carte sau un spectacol de teatru. Îmi place să mă uit şi pe la emisiunile de la televizor în care se comentează diferite manifestări culturale. Ca să ştiu în ce direcţie merg. Recunosc, pînă la urmă aleg cartea sau spectacolul despre care se vorbeşte cel mai mult. Cît despre încrederea în gusturile şi în indicaţiile unui critic... Accept părerile cuiva avizat doar ca direcţie, dar nu neapărat mi le şi însuşesc." "...Cred că un critic bun trebuie să fixeze doar nişte puncte de reper. Nu trebuie să vină, să te ia de guler şi să te zgîlţîie, impunîndu-ţi ce să înţelegi. Şi în nici un caz să nu te facă să te simţi ca unul care, de fapt, n-a înţeles nimic. El trebuie doar să semnaleze anumite puncte, pe care un neavizat le-ar putea scăpa." Bineînţeles, în căutarea trăsăturilor "ghidului" perfect, am dat şi peste "turişti" cu un simţ propriu de orientare mult prea dezvoltat pentru a mai tocmi călăuză. De pildă, un student la Filosofie în primul an îmi spune destul de violent că dacă "un critic literar laudă o lucrare, mai mult ca sigur, o voi ocoli. Mă feresc şi de bestseller-uri şi de cărţile prea lăudate. Cum mi se întîmplă acum cu Dan Brown. Toţi amicii mei l-au citit şi mi-l recomandă..." Un alt tînăr, care lucrează în mediul bancar, îmi răspunde întrebării "vă încredeţi în critici?" prin întrebarea "care este utilitatea criticilor?". După care îmi spune că este o fire uşor influenţabilă şi tocmai de aceea încearcă să ocolească critica înainte de spectacol. "Dacă, înainte să văd un spectacol sau să citesc o carte, aud comentarii despre..., mă duc acolo cu o părere deja formată. Mai de mult o prietenă m-a tîrît la Colivia cu nebune, la Teatrul de Comedie. Îmi spusese că citise numai cronici bune... Am tot încercat, pe parcursul celor trei ore de spectacol, să mă conving că văd o piesă spumoasă şi de bună calitate. La finele piesei eram deja epuizat şi frustrat. Nu reuşisem decît să mă enervez că nu am înţeles nici spuma, nici calitatea..." În acelaşi ton, într-un mic anticariat de la Universitate, o domnişoară "înnebunită" după Heinrich Böll căuta cu înverşunare, printre mormane de cărţi vechi, încă un roman de acelaşi autor... "citesc dacă simt că mă interesează subiectul... nu ştiu cum îmi dau seama, e ceva care ţine - cred - de instinct... un titlu, un autor... ceva să mă inspire... o regie sau actorii... indiferent dacă este un comentariu favorabil sau nefavorabil eu citesc cartea sau mă duc la spectacol". Tînăra îmi spune cu mîndrie cum l-a descoperit, "de una singură", pe Böll: "Iniţial m-a atras titlul unei cărţi - Poză de grup cu doamne - şi, fără să ştiu nimic despre el, m-am apucat să-i citesc toate cărţile. De abia după aia m-am apucat să citesc despre el... aşa am aflat că este, de fapt, un scriitor cunoscut... pe care l-au descoperit şi alţii înaintea mea şi că a primit şi premiul Nobel pentru literatură..." Una peste alta, fie că serviciile le sînt solicitate la începutul ori la finele călătoriei, chiar dacă numele le sînt "momentan" scăpate şi chiar dacă au parte şi de cei care le refuză "din principiu" şi "cu totul" serviciile, "ghizii" călătoriilor în artă sînt totuşi căutaţi.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.