„Tupilaţi prin iarbă / Cinci sute cu barbă...“

Marius VINTILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 675 din 26 ianuarie – 1 februarie 2017
„Tupilaţi prin iarbă / Cinci sute cu barbă   “ jpeg

Multe dintre comentariile ce însoțeau documentarele de la Teleenciclopedia începeau cu sintagma „Încă din cele mai vechi timpuri, omul…“, după care putea urma aproape orice. Era un clișeu ce purta cu sine siguranța – de transmis telespectatorului – că ceea ce urmează să vadă și să afle, oricît i se va părea de ciudat, a trecut proba timpului, cu alte cuvinte nu e de ieri, de azi. E verificat, e sigur, rugăm nu vă cruciți, nu se cade.

Vorbesc despre Teleenciclopedia fiindcă acest strămoș (pentru români) al lui Discovery sau National Geographic se adresa maselor, deci se presupunea că acestea nu adormeau la auzul zîmbetului vocii din off cînd vorbea despre Erich von Däniken și desenele de la Nazca. Sau, ca să ne apropiem de subiectul de azi, despre antichitatea aceea care știa că apa nu dăunează grav sănătății și trata bărbatul ca pe un egal al femeii cînd venea vorba despre igienă și îngrijire.

Cei care au băgat de seamă cu cîtă generozitate i-au înzestrat zeii pe greci dacă ne referim fie și strict la pilozitate, probabil că și-au pus ceva întrebări cînd au văzut cît de precis sînt desenate bărbile atleților de pe vasele antice și cît de puțin păr se află în imagine în raport cu cît ar fi putut fi. Cît despre referirile la baia tradițională pe care gazda o oferea picioarelor călătorului ce îi călca pragul, ele sînt numeroase. Bărbații romani au mers și mai departe, renunțînd la bărbi, ceea ce reprezenta un pas într-o direcție pe atunci nouă, fără să facem alte aprecieri vizavi de ea. Și dacă e să mergem pe aceeași direcție, atît la greci, cît și la romani era apreciat bărbatul care își epila corpul complet (sau cît mai aproape). Asta fiindcă traiul foarte aproape de natură a arătat omului antic că, în general, păr puțin înseamnă mai multă curățenie.

De altfel, întregul meu demers e lipsit de judecăți dincolo de ceea ce înseamnă curățenie în sine, pe care o acceptăm toți ca necesară și sănătoasă. Fiindcă, pînă la urmă, odată curățenia asumată, restul e strict legat de formă, de ce se mai poartă și de ce vrei să transmiți printr un gest ce se încadrează în diverse registre ale aceleiași idei (de la neîngrijire intenționată, cu mesaj, la întoarcerea la natură). Părul lăsat să crească la întîmplare, al celor ce au fost tineri în America anilor ’60, a fost, inițial, felul lor de a critica o societate ce ajunsese periculos de rigidă și, pentru ei, de plictisitoare, dar și de a arăta că vor să se apropie din nou de natură în orice fel le permitea traiul în marele oraș. La noi, în aceeași perioadă, părul lăsat lung reprezenta o opoziție față de sistemul politic și printr-un soi de solidaritate cu tinerii de „dincolo“. Cinci elevi de la liceul unde am învățat au fost exmatriculați fiindcă s-au ras pe cap în aceeași zi, iar conducerea liceului a presupus că vor să își afirme nesupunerea față de… ceva, orice. Faptul ca Rousseau „uita“ să se bărbierească uneori cînd era invitat în diverse saloane era un gest de frondă.

Recenta modă a bărbilor, pretext al unei emisiuni radio la care am invitat un critic de modă, poate fi, mai degrabă decît neglijență, dorința de exprimare gregară a unei compensări prin formă a unei lipse în fond, cu atît mai mult cu cît se manifestă la o categorie de bărbați în general educată. Unii psihologi au curajul să afirme că, în zilele noastre, uneori barba crește unde bărbăția scade, iar posesorii simt nevoia afirmării masculinității în acest fel. Însă recunosc că barba, fie ea și exagerată prin dimensiuni (dar, desigur, îngrijită), prinde bine pe un trup de bărbat cu o prezență fizică mai puțin pregnantă, care, altfel, nu prea are ce să ofere privirii. Dar fiindcă, statistic vorbind, România are un record negativ și cînd vine vorba despre igienă, măsurată, firesc, în tuburi de pastă de dinți și bucăți de săpun consumate pe an, apare suspiciunea că părul urmărește să acopere lipsa curățeniei.

În ceea ce privește epilarea corpului (că tot găseam deunăzi online suspine ale unei blogărițe căreia i se încurcau degetele de la picioare prin părul de pe coapsele partenerului), aici mi-e că de vină este și teama, prezentă la mulți bărbați, că îngrijirea corporală exprimată astfel este un atribut feminin sau chiar efeminant. Iar într-o țară ca a noastră, cam homofobă (o spun, cu tristețe, statisticile), mai mulți bărbați vor mai degrabă să fie fotografiați ieșind de la un club de striptease decît de la un salon de manichiură.

Probabil că adevărul este, ca de fiecare dată, undeva între fronda bărbii lui Rousseau, primul intelectual hirsut, și sprîncenele lui Ronaldo, primul deținător al Balonului de Aur pensat la sînge și cu capul îngreunat de cîte două tuburi de gel pe meci.

Titlul articolului este un fragment al unei poezii cu autor foarte puțin cunoscut, din care îmi cita un bun prieten cîndva la începutul anilor ’90, iar ea continua aproximativ așa: „…deasupra e poza / lui Baruch Spinoza“. Poetul foarte puțin cunoscut punea, carevasăzică, în opoziție apucăturile ce țin de un comportament soldățesc al celor ce poartă barbă (o prejudecată) cu imaginea simbol a iluminismului, reprezentată de portretul filozofului olandez (nepurtător de barbă). 

Marius Vintilă este realizator de emisiuni la Radio 7.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.