Tunuri fără afet

Alexandra GHEORGHIAŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
Tunuri fără afet jpeg

Este absolut normal ca muzica să apuce pe drumul urmat de societate. Într-o lume bazată tot mai mult pe concentrarea capitalului, proiectele, inclusiv cele muzicale, se derulează din ce în ce mai repede, pentru ca rulajul să se producă în cicluri cît mai scurte şi mai dese. Automatizat. E doar o constatare, nu şi o acceptare a stării de fapt...

Am avut privilegiul de a trăi muzicile anilor ’90 chiar acolo, în miezul lor încins. La Radio Contact. De la începuturile modeste, pe o frecvenţă din bandă est care se auzea doar prin Bucureşti, pînă la reţeaua naţională de la sfîrşit de mileniu. De la animatorul căruia i se spunea să nu introducă în program doar melodiile preferate şi care trebuia să pună single-urile difuzate într-o anumită ordine în cutie, pentru a nu fi repetate de cel care venea după el, pînă la foaia numită playlist, care te aştepta pe masa de mixaj şi pe care era trecut inclusiv locul unde trebuia să ai intervenţia. De la mix-urile efectuate pe pick-up, cu viniluri catifelate, şi de pe casete întoarse cu derulare rapidă pînă la cue, apoi scoase din deck şi potrivite cu degetul, pentru a porni corect, pînă la CD-ROM-ul care, odată introdus în calculator, te transforma în simplu executant.

Desigur, totul trebuie să evolueze. Să se automatizeze. Să fie eficient. Dar este valabilă această teorie economică în artă? În muzică? Producătorii care au împrumutat sample-uri din deceniile anterioare, pentru a broda în jurul lor diverse aranjamente simpliste, vor spune că tot ce s-a putut compune s-a compus şi că nu mai există loc pentru originalitate. Un pretext pentru a scuza, în cel mai bun caz, lipsa propriului apetit pentru expresie.

De aceea, începînd cu 1993, Mariah Carey şi-a clădit succesul pe teme preluate din repertoriul altor artişti, apărute în deceniile anterioare. De aceea, după excepţionalul material discografic de debut solo apărut în 1987, George Michael nu a mai ajuns niciodată la bogăţia albumului Faith, în ciuda contractului fabulos încheiat cu casa de discuri Columbia.

Bunăstarea este perfectă, însă în cazul artistului nu mai are darul de a-i stimula sinapsele imposibil de mapat ale creaţiei. Iar căutarea profitului cu orice preţ, a tunurilor pe termen scurt şi cu proiectile detonate cît mai departe, în teritorii virgine, nu produce decît o combustie şi mai rapidă a operei. Rămase fără afet. Fără bază.

Şi încă era bine, în acel ultim deceniu al mileniului trecut. Pentru că mai aveai cîte o temă interesantă, potenţial fredonabilă. Pentru că încă mai existau armonii vocale. Deoarece nu apăruse într-atît de virulent acest house impertinent. Lavabou de creiere. Dar, cine ştie, poate că aşa au gîndit şi părinţii copiilor care ascultau şi vedeau pentru prima dată The Beatles sau The Rolling Stones.

Încă era bine în acei ani ’90, într-atît de îndepărtaţi acum, pentru că producătorii trăiseră la prima mînă experienţa originalului. Cel mai bun exemplu este (r)evoluţia lui Fatboy Slim. Puţini sunt cei care ştiu că artistul, pe numele său adevărat Norman Cook, a fost basist la The Housemartins, grupul din Hull care ajungea pe primul loc în topul britanic cu o piesă acapella – „Caravan of Love“. Şi tot el a dezvoltat un proiect interesant, „Beats International“, cu care a urcat din nou în fruntea ierarhiei muzicale din Marea Britanie. Tot cu un cover, revestimentat sonor. Ulterior, a explodat pe scena rave, luînd în siajul său nenumăraţi alţi DJ epigoni.

Voi încheia cu una dintre viziunile regretatului Ray Bradbury. Efectul fluture. Povestea este simplă şi se bazează pe existenţa tehnologiei care permitea excursiile în timp. Pentru a-i vîna pe cei mai feroce dintre dinozauri. T Rex. Însă doar acele specimene care oricum urmau să dispară, în mod natural, la scurt timp după răpunerea lor de către vajnicul plătitor, doritor de senzaţii tari. Tocmai pentru ca nimic să nu se schimbe în progresia normală a Istoriei.

Într-una dintre aceste incursiuni, unul dintre clienţi se sperie şi calcă în afara potecii obligatorii. La întoarcere, în noroiul desprins de pe cizmă se află un fluture superb. Mort. Iar societatea acelui prezent paralel se schimbă. Nu neapărat în rău, ci mai degrabă în urît. Devine afonă. Agramată. Grobiană.

De aceea, trăiesc prezentul cu o viziune care nu-mi dă pace. Mă bîntuie, de-a dreptul. Nu se poate ca în anii ’90 să nu fi existat măcar un producător care să nu fi pornit la vînătoare de muzici prin trecut. Şi să nu fi ucis, într-unul din aranjamentele sale, cel dintîi exemplar de Lepidoptera Euterpe.

Alexandru Gheorghiaş este jurnalist.

Foto: L. Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Cel mai enervant lucru pe care îl fac pasagerii în avion, conform unui însoțitor de zbor VIDEO
Meseria de însoțitor de bord nu este atât de fascinantă pe cât ar putea crede mulți. De fapt, există câteva lucruri care îi enervează cu adevărat pe aceștia, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii