Tu eşti mulţumit ca taximetrist?

Cătălin STAVARACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Tu eşti mulţumit ca taximetrist? jpeg

Cred că ideea de mulțumire de sine e văzută ca un soi de abandon. Din ce în ce mai mulți oameni, mînați de cerințe pe care alții le au de la ei, repe­tîndu-şi pînă la a crede că, în fapt, visul lor a fost şi este să-şi dorească mai mult, mai repede, uită să se raporteze la cei din jurul lor altfel decît privind partea materială. „Tu eşti mulțumit ca taximetrist?!!! Poți face mai bine!“

Uneori, cel mai de seamă duşman al binelui e mai binele. I-am spus unui om care căuta să mă convingă că ştie el mai bine ce mi s-ar potrivi şi mi-ar plăcea mai tare: „Nu te supăra, ca să-mi ceri mie să fac altceva e ca şi cum ai lua un tablou scump, ca să-l folosești pe post de tocător în bucătărie“. Nu, mulțumesc!

Am să mă refer la meseria mea în modul cel mai personal cu putință, bazîndu mă pe propriile experiențe acumulate în timp. De reținut din capul locului un aspect foarte important, şi anume că datorită celor mulți care au ales această activitate „ca să facă bani“, eu de ceva vreme nu mă mai consider taximetrist. Prefer să cred că am un „birou galben“ cu vedere în tot oraşul. Apoi, cred cu tărie, privindu-mi clienții, că sub orice haină sau ținută se află un om şi un suflet, care suferă, speră, doreşte, se bucură…  Așa că ies din tiparul taximetristului care întîmpină clientul cu întrebarea: „Da’ unde mergeți?“, urmărind să fixeze o sumă care să-l avantajeze sau să refuze cursa, pentru varii motive. Eu întîmpin oamenii cu un „Bună ziua! Poftiți, vă rog frumos!“. Consider că e o chestiune elementară de bun-simț. Despre clienții mei, pot spune cu certitudine că în jur de 80% sînt femei. Grăbite, cele mai multe, să ajungă la serviciu ori să-şi ia copiii de la grădiniță sau şcoală. Mergînd către diferite instituții, rezolvînd probleme de serviciu. Mergînd de la serviciu spre casă. Nu de puține ori am auzit clienții vorbind la telefon: „Traficul e blocat“ sau, mai rău, de față cu mine să spună: „A greşit taximetristul drumul“. Asta e ca şi cînd mi-ar fi cîrpit o palmă zdravănă peste ochi. Şi înghit în sec, nevinovat, judecat, acuzat şi cu pedeapsa ispăşită. Graba reprezintă un motiv de stres. Foarte rar, cînd nu reuşesc altfel, închid orice discuție argumentînd: „Doamnă, circulația pe drumurile publice e reglementată prin legi, iar eu n-am nici un motiv să le încalc pentru că dvs. nu ştiți sau nu puteți să vă gestionați eficient timpul“. Atunci cînd sînt două cliente, prezența mea e mai puțin obligatorie. Discuțiile se axează pe subiecte oarecum bătute-n cuie: probleme de serviciu, relații sociale sau probleme de familie, mai delicate şi rar dezbătute cu voce tare. Relațiile sociale primează. Bunăoară, două femei, după ce şi-au trîntit corpurile lucrate la sală, bronzate la solar, unse cu toate alifiile, parfumate şi îmbrăcate astfel încît să existe un echilibru între a fi şi a exista ca arătare, au început discuția despre masculii a căror prezență o abandonaseră în club.

– Auzi, lasă-mă cu fraierul ăla, nici măcar nu e maşina lui, stă cu chirie, dă-l naibii. Am aflat eu de la…

– Păi, şi ce? Măcar să cheltuiască cu tine, că n-oi sta ca proasta de poză lîngă el în club.

– Lasă, fată, că nu mai sînt copilă, eu am nevoie de un bărbat adevărat, care să şi întrețină femeia, să plătească o masă la un restaurant, o ieşire în club, un masaj, un spa, o cosmetică… dar vezi că ăştia cu bani sînt agățați, să fiu a cincea roată la căruță nu e una dintre opțiunile mele, nu acum, cît încă pot!

– Aşa e, fată! Numai puşti figuranți care fără banii părinților nici la McDonald’s n ar mînca. Nu mai există bărbați adevărați! Nu-i aşa, domnu’ taximetrist?

„Nu ştiu“, răspund, chiar nu am „ochiul format“ pentru bărbați.

Bărbații se lamentează însă mai mult decît femeile. Despre orice, începînd cu vremea. Un ditamai omul, tînăr, vine fuga la maşină: „Bîîrrr!!!… Ce frig e afară!!!“, cînd sînt 18 grade Cel­sius și cer senin. Le dau dreptate femeilor care susțin că au dispărut bărbații adevărați, care dansau în ploaie. Răspund că nu-mi pare aşa de frig, iar în mintea mea ştiu că orice ar voi să-mi spună, nu contează.

„Zeii“! Ăştia sînt rari. Ei văd în mine o slugă, care trebuie să facă fix şi la timp ceea ce i se cere, să nu aibă puncte de vedere diferite, să asculte şi să fie întru totul de acord. Apoi, el e stăpîn, că doar plăteşte! Mă detaşez şi las omul să-şi practice credința. Evident, în universul guvernat de un asemenea specimen nu sînt decît proşti, hoți, prostituate, toți mint şi fură mai mult decît el, iar din poziția în care se află nimeni nu poate fi stăpînit, pentru că nu mai există credință.

Am făcut o greşeală, încălcînd o lege nescrisă a taximetriştilor, anume că, dacă un coleg aruncă clientul beat jos din maşină, sub nici o formă să nu-l accept. În secunda aceea am gîndit că au şi bețivanii Dumnezeul lor. Faptul că era decent îmbrăcat a ajutat, faptul că venea spre mine ca şi cînd ar fi mers ca tramvaiul pe şine nu a contat. „Bună seara, poftiți, vă rog!“

„Auzi tu! Jigodia aia de om m-a dat jos doar pentru că am îndrăznit să-i spun că e prost dacă a votat cu Iliescu. A zis că sînt beat şi are dreptate! Ageamiul! Eu mîine îmi revin, ăla niciodată!“ Unde voia să ajungă n-am aflat imediat, căci nu ştia să spună exact, dar am convenit să mă ghideze el cu „stînga“, „dreapta“. Am tot umblat în zigzag pînă cînd, obosit să tot aibă dreptate, îi face semn unuia aflat la volanul unui Audi Q6, în dreptul geamului său:

– Auzi, moşule, unde sîntem aici?

– Întreabă-ți taximetristul. Sau v-ați ratăcit amîndoi? – răspunde omul, aplecîndu-se cît să mă vadă întreg. Io zic să l duci în capăt la Militari şi să-l laşi pe-acolo, că ăsta îți dă țeapă! – a continuat.

– Auzi, mă, ce maşină tare ai tu! Și e nouă. Mie nu-mi trebuie, că am băut! Da’… pă blonda din dreapta ta nu mi-o dai şi mie să te ajut cu rodaju’?

În secunda următoare avea un pistol la tîmplă şi se uita mut, în nemișcare, pierdut în filmul vieții lui, cel mai probabil. Am sărit în dreptul portbagajului şi i-am zis ăluia, peste capotă: „Auzi, amîndoi aveți dreptate. Dar el n-are pistol. Lasă-mă, Doamne, iartă-mă, să-l duc naibii acasă, că şi-aşa mă-nvîrt cu el de-o oră, şi nici nu cred că e din Bucureşti!“ A plecat în trombă. Zeul a devenit brusc pămîntean, știind precis unde anume cei dragi îl aşteptau acasă.

Clienții mei sînt oameni cu tot felul de probleme. Mulți și le expun „la cald“, sincer şi fără ocolișuri, sperînd că, datorită faptului că am „de-a face“ cu foarte mulți oameni, de toate categoriile, le pot oferi o soluție sau măcar să le povestesc despre un altul care a pățit-o şi mai rău, drept alinare. Atîta timp cît pot, am să încerc să fiu de folos oricui. Pentru că în asta constă frumusețea serviciului meu. În fiecare om găsesc cîte o poveste.

Cătălin Stavarache este taximetrist.

Foto: wikimedia commons

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.