Trendul tradiţional în design

În timp ce iile încă fac furori pe Facebook, e deja tardiv să vorbim despre designul contemporan inspirat de motive tradiţionale. Discuţia era însă la gradul ei maxim de interes public, acum un an. Cît a ţinut trendul? Aproximativ un an; între 2012-2013 am avut cu toţii experienţa vizuală a versurilor: „folcloru-i oxigen pentru un popor astmatic“.

De unde a pornit totul? Întîi şi întîi a fost fashion design-ul. Designerul Adrian Oianu impusese deja acest trend: iile lui urbane şi mantourile tradiţionale erau în paginile şi wishlist-urile tuturor revistelor de lifestyle. Explozia însă a marcat-o Lana: cine nu ştie rochiile imprimate cu desenele „naive“ din Cimitirul vesel? Sau, în caz că acestea v-au scăpat, jacheta Puma, cu motive tradiţionale, semnată Lana, trebuie să vă spună ceva. În aceeaşi perioadă, la ştirile PRO TV, Andreea Esca apărea într-un tricou cu motive tradiţionale stilizate contemporan de designerul Ciprian Vrabie. România (tradiţională) era într-un fel sau altul pe buzele (chiar şi în garderoba) tuturor: pe stradă vedeai ii. Acum, nu trebuie musai să citeşti Capcanele Istoriei de Lucian Boia, ca să înţelegi că tot ce-i trend ca valul trece şi că puţini sînt cei care rămîn pe poziţie, odată cu schimbarea curentului. Singura întrebare importantă acum, cînd iureşul a trecut, este: ce a lăsat acest val în urmă, la ce a contribuit el?

Înainte de a ajunge la comparaţii şi argumente, în anul care a urmat de la apogeul acestui trend, am văzut aceleaşi motive împrumutate de la cutiile de detergent, la stickerele de Paşti de la benzinăriile Petrom şi, în final, la afişele electorale cu ocazia europarlamentarelor, menite să exprime „Mîndria de a fi roman“. Şi astfel, trendul şi-a cam dat obştescul sfîrşit: de la elită a coborît pînă la mase, iar pe oricine vei întreba acum ce e cu trendul tradiţional sau etno îţi va spune că s-a cam fumat.

Dacă fashion-ul a dat startul, designul de obiect l-a continuat. Şi aşa revenim la întrebarea noastră: la ce a contribuit acest trend? În 2012, abia începuse să se vorbească despre designul de obiect made in Romania. Designist.ro, prima platformă online dedicată designului din România, se lansase în decembrie 2011, iar spre sfîrştiul lui 2012, atît trendul tradiţional, cît şi designul de obiect din România începeau să se contureze, să capete consistenţă. Practic, acest trend a pus pe o scenă mult mai expusă publicului designul românesc de obiect. A lărgit brusc perspectiva: de la atenţia unei nişe de cunoscători la un fenomen mai cuprinzător, care ne priveşte pe toţi.

În mai 2013, tema celei de-a doua ediţii a Made in RO – Tîrg de design românesc (eveniment bianual organizat de Designist.ro) a fost chiar „Motive tradiţionale în designul contemporan“. Iar succesul tîrgului de design a fost dat, în mare măsură, de această temă: cu toţii voiau să vadă acele obiecte create în ţară, ce puteau ajunge în casele lor, care reinterpretau motivele şi elementele cu care bunicii lor crescuseră. În iunie 2013, expoziţia „Made in RO“ a mers la Institutul Cultural Român, la Noaptea Institutelor Culturale. Iar creaţiile a şapte dintre designerii români, inspirate de semne vechi şi tradiţii, au ilustrat cărţi poştale ce au călătorit în reţeaua Institutelor Culturale Româneşti din străinătate. Acelaşi succes a făcut ca această ediţie a „Made in RO – Tîrg de design românesc“ să ajungă, în septembrie 2013, la Muzeul ASTRA din Sibiu. Motivele de pe obiecte se integrau perfect şurilor şi caselor tradiţionale din complexul muzeal, iar evenimentul a fost organizat de Designist.ro şi Fundaţia DALA, în cadrul Programului Anima ASTRA. Într-un oraş ca Sibiul, unde manifestările de design sînt foarte rare, răspunsul vizitatorilor a confirmat din nou că acest trend reuşeşte să-i introducă în ceea ce a început deja să se întîmple şi la noi: designul de produs. Trendul tradiţional a apăsat acceleraţia afirmării pentru public a designului de obiect în România.

Ca în orice trend, e uşor să-l reproduci, mai greu să-l aprofundezi. Una dintre confuziile mari pe care le-a produs trendul tradiţional e că oricine aplică semne vechi unor piese contemporane e designer. În cazul unui public fără cultura designului, care abia acum îl percepe manifestîndu-se, confuzia e uşor de înţeles. Mulţi dintre creatorii afirmaţi odată cu trendul etno au mizat pe acest context drept principalul „cîrlig“ în promovarea lor – mai ales atunci cînd „demersul“ a constat doar în aplicarea semnelor vechi pe obiecte noi. Provocarea ediţiei tîrgului de design „Made in RO“ a fost tocmai aceasta: o selecţie reprezentativă pentru un demers de design, care reinterpretează coerent semnele vechi şi tradiţiile, continuă sugestiv o poveste. Dincolo de formă, interesant era fondul, motivaţia obiectului, povestea pe care o duce mai departe.

Miza ediţiei a fost şi un premiu, oferit de Designist.ro şi HoneyWood: premiul Best Design Made in RO a constat într-o călătorie de design în perioada Vienna Design Week, plus cazare la un design hotel. Cîştigătorii lui au fost Arhidot Design (arhitecţii Dana şi Vlad Boştină), cu seria „Furca“, colecţia „Vatra“. Dana şi Vlad au preluat forma furcii tradiţionale şi au transformat-o într-un obiect tridimensional, ce a devenit baza unei măsuţe a şi a unor taburete: „Transpunerea formei furcii într-un obiect tridimensional aduce aminte de rotaţia acesteia în timpul toarcerii“, spun ei. Iar căucul, vas folosit pentru băut, a devenit o masă „în jurul căreia se vor aduna familia şi prietenii. De aceea am multiplicat mînerul său pentru suport, iar recipientul în sine a devenit un taburet care poate fi introdus şi în golul din mijlocul mesei.“ – povestesc Dana şi Vlad.

Tot în 2013 a apărut întrebarea: ştie cineva sensurile acestor motive tradiţionale despre care a început toată lumea să vorbească? Evident, puţini ştiau. „Responsabilul“ de propagarea lor în mai toate mediile vizuale a fost Ioana Corduneanu. Ioana este la bază arhitect şi, pentru prima oară în România, a arhivat motivele tradiţionale în format vectorial pe blogul Semne Cusute, oferindu-le designerilor ce voiau să le folosească. Ceea ce a făcut în plus Ioana Corduneanu a fost să le însoţească de explicaţiile pe care nici bunicile noastre nu le ştiau atunci cînd le aplicau – erau un dat, nimeni nu le chestiona pe atunci.

Anul trecut, tot Designist.ro, în timpul pregătirilor ediţiei a doua „Made in RO“, cu tema „Motive tradiţionale în designul contemporan“, a organizat workshop-urile „Pe firul motivelor tradiţionale,“ în care Ioana Corduneanu a explicat de unde vin aceste motive, care este limbajul lor şi cît de important e să le respectăm sensurile: asemenea unui alfabet căruia nu-i confunzi literele. Dar trendul tradiţional nu înseamnă doar motive tradiţionale: mai înseamnă şi reintroducerea în prezent a unor meşteşuguri vechi, obiecte, materiale specifice, tehnici tradiţionale. Dincolo de suprafaţa motivelor, povestea trebuie să se dezvolte în profunzime.

O tendinţă a Europei Centrale şi de Sud-Est

Fenomenul reîntoarcerii la tradiţii nu este nici pe departe unul specific românesc. Insistenţa asupra românismului ne duce, fireşte, cu gîndul spre alte vremuri (cele interbelice), de aici şi apelul la Capcanele Istoriei a lui Boia: cel mai bine e să rămînem obiectivi, pe cît posibil, în faţa „capcanelor“ trendurilor, să spunem. E foarte important să-ţi cunoşti şi să-ţi asumi tradiţiile, iar în momentul afirmării unei identităţi, întoarcerea la trecut e una dintre soluţiile fireşti, la îndemînă. Însă acelaşi lucru s-a întîmplat şi în ţările din jur, iar exemplul cel mai bun în acest sens e cel al Poloniei. Anul trecut, între 25 octombrie – 1 decembrie, la Muzeul Ţăranului Român a avut loc expoziţia „Polska Folk“ – designul tînăr din Polonia inspirat de arta populară.

Similitudinea e clar denunţată de titlul expoziţiei, iar Institutul Cultural Polonez a ţinut ca „Polska Folk“ să vină în România într-un moment în care discursul aborda acelaşi subiect în design. Diferenţa este că, aşa cum explică şi curatoarea expoziţiei, Agnieszka Jacobson-Cielecka, obiectele selectate vorbesc mai subtil şi în profunzime despre recuperarea tradiţiilor: unele nici nu o declară la prima vedere, trebuie să te apropii şi să recunoşti meşteşugul, materialul sau obiectul tradiţional recuperat, să citeşti despre intenţia designerului. În plus, demersul polonezilor e încărcat de un stop de ironie, ludic. În paranteză fie spus, designul polonez este cu mulţi ani înaintea celui românesc: datorită strategiilor de dezvoltare gîndite de stat şi implementate de la începutul anilor 2000.

Apropo de reîntoarcerea la tradiţii specifică întregului context sud-est european, tot Agnieszka Jacobson-Cielecka este şi curatoarea expoziţiei „Common Roots. Design Map of Central Europe“, ce a avut loc între 15 noiembrie 2012 – 3 martie 2013 la Muzeul Designului din Holon, aflat în apropierea Tel Aviv-ului. În expoziţie au fost prezenţi şi designeri din România, iar asemănările între pattern-urile, materialele şi formele obiectelor de design, inspirate de tradiţiile locale din ţările Europei Centrale, erau izbitoare.

Ce va urma? Greu de spus. Un alt trend coexistă deja: recuperarea memorabiliei comuniste, a obiectelor ce construiau designul anilor ’50-’70. 

Mădălina Georgescu este cofondator Designist.ro.  

Legendă fotografii: "Made in RO" - Muzeul ASTRA din Sibiu