Trei oraşe, (cam) aceleaşi lupte

Publicat în Dilema Veche nr. 217 din 13 Apr 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

AMBRUS Béla "Piticul atomic" şi zona metropolitană Emil Boc a cosit în faţa blocului, îmbrăcat într-un tricou cu 7 numere mai mari şi pantaloni de stofă. Era îndată după ce a fost ales primar. Anual însă, el şi-a luat coasa din cui şi a ieşit în faţa blocului, de îndată ce sosea presa, să arate cît este de gospodar. Sigur, ultima dată a cosit în costum, căci n-a mai avut timp să se schimbe. Şi, la fel de sigur, toată lumea a priceput că nu era vorba nici despre cositul în sine, nici despre a crede că Boc este cine ştie ce gospodar. De cosit, evident, putea cosi mai bine în satul lui din Munţii Vlădeasa, nu trebuia neapărat să bată atîta drum pînă la Cluj, oraş în care tot ce e (sau a fost) verde e definitiv condamnat să dispară sub cimentul ce izvorăşte din autorizaţiile de construire emise. Mai numeroase, aproape, decît firele de iarbă rămase prin oraş. Acum, în prag de campanie, e de aşteptat ca Boc, "Piticul atomic", cum l-au botezat clujenii, să-şi caute din nou coasa prin sufragerie sau pe unde o fi ea şi să vină cu ea din nou în faţa presei şi a cetăţenilor. Numai că, de data asta, i-ar trebui ceva mai mult. Spun că "i-ar trebui" pentru că rezultatul alegerilor se cunoaşte deja. Cel mai probabil, "Piticul atomic" va ieşi biruitor din încleştarea electorală. Că veni vorba - pe măsură ce campania se apropie, liniştea pare tot mai apăsătoare la Cluj. Şi asta dintr-un motiv cît se poate de simplu: democraţii şi liberalii - principali protagonişti - nu îndrăznesc să se atace unii pe alţii. Cel puţin deocamdată. Prea multe secrete stau ascunse prin sertare şi la unii, şi la ceilalţi. Deh, ca între foşti parteneri. Pe de altă parte, pe liberali nu-i interesează cîtuşi de puţin să cîştige Primaria Cluj, interesul lor centrîndu-se pe Consiliul Judeţean. În urmă cu patru ani, "Piticul atomic" a luat Primăria, iar liberalii - în frunte cu Marius Nicoară - şi-au adjudecat Consiliul Judeţean. S-a văzut mai pe urmă că investitorii aveau cu toţii nevoie de un lucru esenţial: de terenuri, pe care să realizeze moriştile lor de făcut bani. Aici însă cîştig de cauză a avut Consiliul Judeţean care, de bine, de rău, putea să găsească la nevoie cîteva hectare de teren într-o parte sau în alta. A se vedea investiţia Nokia. Primăria, cu resursele secătuite deja de administraţiile anterioare, nu putea decît să privească cu jind la măreţele realizări liberale. Sigur, cu ultimele eforturi, "Piticul atomic" a sacrificat orice urmă de verdeaţă din jurul Clujului, lăsînd a se naşte cîteva cartiere de locuinţe ori măcar cîteva blocuri monstruoase pe locurile odinioară ocupate "abuziv" de cîţiva copaci, de cîteva fire de iarbă. Miza alegerilor la Cluj este deci punerea în ecuaţie a zonei metropolitane. Căci bătălia nu este una administrativă, ci una cît se poate de economică. Ca atare, cel care va avea terenuri va avea şi investitori, ba chiar şi bani. Pentru că, în rest, Boc va fi primar o zi, o singură zi, la fel cum viitorul şef al CJ Cluj va fi şef tot doar o zi. În ziua alegerilor. Apoi, vor fi oameni de afaceri sadea, însetaţi de avere, corupţi, jefuitori ai banului public. Aşa îi vede lumea. Şi, ca să fie şi mai clar, viitorul administraţiei locale depinde acum strict de tîrgurile care se fac în spatele uşilor închise. Un singur "pericol" mai poate paşte PNL-ul: ca finul lui Emil Boc, fostul prefect de Cluj - Alin Păunel Tişe - să cîştige preşedinţia CJ. Şi tot un singur pericol există şi pentru PD-L: ca "Piticul atomic" să fie chemat la Bucureşti. Alexandru GRUIAN "Mai dure ca niciodată..." Din 1992, am fost mereu implicat în alegeri - locale, generale sau prezidenţiale. Ca ziarist sau consultant de campanie, la fiecare patru ani auzeam o propoziţie-tip: "Campania de acum o să fie mai dură ca niciodată!". La localele din 1992, cheia şi trandafirii s-au ciocnit pe tema comunism-anticomunism. În judeţul Hunedoara, considerat roşu, au cîştigat trandafirii, cu o excepţie, Deva, unde a cîştigat cheia. Motiv de mîndrie citadină - eram astfel în rîndul oraşelor mari! Din 1996, lupta electorală a devenit mult mai nuanţată, dar mesajele au rămas emoţionale. CDR se concentra pe oraşe, lăsînd satele PDSR-ului sau PUNR-ului, acesta din urmă bine reprezentat în zona moţilor. În 2000 şi 2004, liberalii şi democraţii au ajuns, cu mici excepţii, să domine oraşele mai mari din judeţ. Adversarul comun, PSD, a dat naştere unor alianţe liberal-democrate care au funcţionat fără prea mari defecţiuni. Dacă unul dintre cele două partide aliate avea un candidat foarte bine plasat într-o localitate, atunci celălalt accepta doar o candidatură de formă. În 2008, în judeţul Hunedoara nu mai există astfel de situaţii. Alianţele, dacă există, sînt discrete şi în nici un caz asumate pe faţă. Deşi campania electorală începe oficial după 1 mai, partidele se consideră în război şi acţionează ca atare. Nu prea există acuze reciproce de campanie prematură, pentru că toţi doresc cumva să-şi expună candidaţii sau intenţiile. Dezbaterile la televiziunile locale sînt în toi, afişele nu cer explicit votul, dar anunţă că se lansează, în cadru festiv, o candidatură sau alta. Democrat-liberalii şi liberalii recurg la lansări "americane", cu mulţi invitaţi de la centru, consideraţi aducători de vot politic. Social-democraţii sînt mai rezervaţi şi recurg la conferinţe de presă cu un aer ceva mai festiv. Din 1996, strategiile de campanie s-au profesionalizat mult. Sloganul emoţional a fost înlocuit cu cel direcţionat spre un anumit tip de electorat. Ce merge la Deva nu merge în comuna Bătrîna. La Deva se vorbeşte generic despre primar, la Bătrîna - despre "Gheorghe a lu’ cutare, ăsta de-i primar...". Subtilităţile lingvistice de la oraş sînt inoperante la ţară. Specificul local contează, aşa că partidele lucrează cu echipe care înţeleg mentalitatea localnicilor (sau cel puţin aşa se speră...). O firmă de PR "tare", angajată la Bucureşti de un partid sau altul, trebuie să-şi găsească neapărat parteneri în zonă. Aceştia vor fi interfaţa cu realitatea locului. La Hunedoara oamenii îşi doresc locuri de muncă, dar la numai 20 de kilometri, la Deva, locuitorii doresc ca oraşul lor să conteze în regiune, nu doar în judeţ. Chestie de orgoliu. Este aruncat în joc un întreg arsenal de imagine, dar cum oraşele nu depăşesc 80.000 de locuitori, campania door to door nu este neglijată. Acest "de la om la om" îmbracă şi el forme diverse - vizite ale candidatului prin cartiere, excursii, cadouri, spectacole. Iar strategiile se diversifică şi în funcţie de ceea ce vrei sau ceea ce ai. Dacă ai primar în funcţie, trebuie să-l menţii, lăudîndu-i iniţiativele. Dacă nu ai, trebuie să-i convingi pe cetăţeni că cel în funcţie e rău, iar al tău, bun. Mesajele trebuie să fie ingenioase şi, într-o oarecare măsură, duplicitare. La mai puţin de două luni pînă la alegeri, campania electorală neoficială a fost lansată. Se vorbeşte despre un consens, dictat nu de concordie inter-partinică, ci mai mult de bun-simţ. În săptămîna dinaintea Paştelui, securea războiului va fi, dacă nu îngropată, cel puţin ascunsă sub haină. După care, toţi sînt pregătiţi să tragă cu tot arsenalul din dotare, într-o campanie care va fi, bineînţeles, mai dură ca niciodată... Toni HRIŢAC Competiţie acerbă la Iaşi Niciodată n-a fost mai disputat postul de primar al Iaşiului ca în acest an electoral. Cu mult înaintea fixării datei alegerilor locale şi implicit a campaniei electorale, o parte a candidaţilor a început propaganda explicită, mascată uneori inabil de gesturi administrative, publicitare sau politice. Primarul în exerciţiu, Gheorghe Nichita (PSD), a alcătuit un buget cu aproximativ 50% mai mare decît anul trecut, în care a inclus nu mai puţin de 50 de milioane de euro, bani împrumutaţi de Primărie de la o bancă din Bruxelles, strict pentru lucrări edilitare: reparaţii la peste 100 de străzi, covoare asfaltice noi, locuinţe sociale, pasaje pietonale, fîntîni arteziene etc. Suma depăşeşte totalul investiţiilor de acest gen din ultimii cinci ani. Vîntul prielnic în pînzele finanţelor locale l-a determinat pe primar să facă rectificări, la nici o lună de la adoptarea bugetului, în sensul de a acorda tichete de sărbători profesorilor, gratuităţi pentru transportul local tuturor pensionarilor, teren gratuit şi asistenţă la construcţia locuinţelor pentru tinerii sub 35 de ani. Gheorghe Nichita l-a adus în echipa de campanie pe fostul primar Constantin Simirad - de la care a preluat postul în toamna anului 2003 - pe care l-a propus candidat din partea PSD la şefia Consiliului Judeţean. Desemnarea lui a stîrnit nemulţumiri în PSD, iar actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, care viza un nou mandat, a ameninţat public că va candida pentru un alt partid. De altfel, se discută mult despre situaţia nu tocmai confortabilă în care ar fi doi poli de putere în judeţ - primarul municipiului şi preşedintele Consiliului Judeţean - de orientări politice diferite, ambii legitimaţi prin alegeri directe. Teama cea mare a primarului are drept cauză scorul mic pe care l-a avut partidul în oraş la europarlamentare (20%) şi faptul că rivalii săi, PD şi PLD, au avut atunci, însumat, 51%. Rivalii de atunci şi-au propus să-l învingă şi acum, la alegerile locale. Candidatul PD-L, europarlamentarul Dumitru Oprea, rector pînă acum o lună al Universităţii "Al.I. Cuza", are însă o uşoară întîrziere a prezenţei electorale. El este al treilea desemnat la candidatură, după ce democraţii au încercat să-şi impună propriul reprezentant. La Iaşi, uniunea celor două partide este văduvită de efuziunile publice ale liderilor. Echipa PLD, în special Dumitru Oprea, nu se simte confortabil în noul partid. Liderii PD reproşează acestora răceala de care dau dovadă, sărăcia zestrei financiare cu care au venit de la PLD şi faptul că nu participă la viaţa de partid. Dumitru Oprea cere întregii infrastructuri a PD să-l susţină, dar încă nu a fost acceptat drept lider al acesteia. Speranţa simpatizanţilor stă în mobilizarea din campanie şi în scorul foarte bun de la europarlamentare. De departe, cel mai vehement adversar al primarului în funcţie este creatoarea de modă Irina Schrotter. Fostă susţinătoare a lui Gheorghe Nichita în campania din 2004, ea se întoarce acum împotriva acestuia, cu o virulenţă aproape de boxer. Irina Schrotter a împînzit oraşul, de mai bine de o lună, cu panouri publicitare care îi prezintă chipul, prevalîndu-se de faptul că numele ei este marcă înregistrată. Ea spune că îşi promovează interesele comerciale, şi nu ambiţiile electorale. Irina Schrotter a reuşit să atragă în rîndul simpatizanţilor şi în echipa de campanie, coordonată de soţii Săftoiu, nume importante din societatea civilă din oraş, cărora le cere să o susţină în postura de candidat independent. În tabăra liberală lucrurile sînt oarecum atipice. Dacă la celelalte partide sînt mai mulţi pretendenţi la onoarea de candidat la Primărie, liderii liberalilor din Iaşi caută argumente ca să evite confruntarea electorală. Relu Fenechiu nu a vrut să candideze şi l-a propus pe Varujan Vosganian. Ministrul Finanţelor nu a fost de acord şi l-a indicat pe ministrul Educaţiei. Cristian Adomniţei s-a opus, spunînd că liberalismul la Iaşi este un proiect al deputatului Fenechiu, care trebuie să şi-l asume public. Disputa centrifugă a fost tranşată de premier, care i-a cerut lui Adomniţei să reprezinte partidul la alegerile locale. Campania din acest an, cea mai vie de pînă acum, are două coordonate care motivează competitorii. Pentru prima oară în ultimii 15 ani, nimeni nu este favorit indubitabil. Toţi candidaţii din top 4 speră la un rezultat bun, iar sondajele de opinie oferă fiecăruia motive de optimism. Şi tot pentru prima oară, Iaşiul este o miză nu doar simbolică. Bugetul local este impresionant, iar investiţiile publice şi private, în special cele imobiliare, sînt ameţitoare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.