Trei oraşe, (cam) aceleaşi lupte
AMBRUS Béla "Piticul atomic" şi zona metropolitană Emil Boc a cosit în faţa blocului, îmbrăcat într-un tricou cu 7 numere mai mari şi pantaloni de stofă. Era îndată după ce a fost ales primar. Anual însă, el şi-a luat coasa din cui şi a ieşit în faţa blocului, de îndată ce sosea presa, să arate cît este de gospodar. Sigur, ultima dată a cosit în costum, căci n-a mai avut timp să se schimbe. Şi, la fel de sigur, toată lumea a priceput că nu era vorba nici despre cositul în sine, nici despre a crede că Boc este cine ştie ce gospodar. De cosit, evident, putea cosi mai bine în satul lui din Munţii Vlădeasa, nu trebuia neapărat să bată atîta drum pînă la Cluj, oraş în care tot ce e (sau a fost) verde e definitiv condamnat să dispară sub cimentul ce izvorăşte din autorizaţiile de construire emise. Mai numeroase, aproape, decît firele de iarbă rămase prin oraş. Acum, în prag de campanie, e de aşteptat ca Boc, "Piticul atomic", cum l-au botezat clujenii, să-şi caute din nou coasa prin sufragerie sau pe unde o fi ea şi să vină cu ea din nou în faţa presei şi a cetăţenilor. Numai că, de data asta, i-ar trebui ceva mai mult. Spun că "i-ar trebui" pentru că rezultatul alegerilor se cunoaşte deja. Cel mai probabil, "Piticul atomic" va ieşi biruitor din încleştarea electorală. Că veni vorba - pe măsură ce campania se apropie, liniştea pare tot mai apăsătoare la Cluj. Şi asta dintr-un motiv cît se poate de simplu: democraţii şi liberalii - principali protagonişti - nu îndrăznesc să se atace unii pe alţii. Cel puţin deocamdată. Prea multe secrete stau ascunse prin sertare şi la unii, şi la ceilalţi. Deh, ca între foşti parteneri. Pe de altă parte, pe liberali nu-i interesează cîtuşi de puţin să cîştige Primaria Cluj, interesul lor centrîndu-se pe Consiliul Judeţean. În urmă cu patru ani, "Piticul atomic" a luat Primăria, iar liberalii - în frunte cu Marius Nicoară - şi-au adjudecat Consiliul Judeţean. S-a văzut mai pe urmă că investitorii aveau cu toţii nevoie de un lucru esenţial: de terenuri, pe care să realizeze moriştile lor de făcut bani. Aici însă cîştig de cauză a avut Consiliul Judeţean care, de bine, de rău, putea să găsească la nevoie cîteva hectare de teren într-o parte sau în alta. A se vedea investiţia Nokia. Primăria, cu resursele secătuite deja de administraţiile anterioare, nu putea decît să privească cu jind la măreţele realizări liberale. Sigur, cu ultimele eforturi, "Piticul atomic" a sacrificat orice urmă de verdeaţă din jurul Clujului, lăsînd a se naşte cîteva cartiere de locuinţe ori măcar cîteva blocuri monstruoase pe locurile odinioară ocupate "abuziv" de cîţiva copaci, de cîteva fire de iarbă. Miza alegerilor la Cluj este deci punerea în ecuaţie a zonei metropolitane. Căci bătălia nu este una administrativă, ci una cît se poate de economică. Ca atare, cel care va avea terenuri va avea şi investitori, ba chiar şi bani. Pentru că, în rest, Boc va fi primar o zi, o singură zi, la fel cum viitorul şef al CJ Cluj va fi şef tot doar o zi. În ziua alegerilor. Apoi, vor fi oameni de afaceri sadea, însetaţi de avere, corupţi, jefuitori ai banului public. Aşa îi vede lumea. Şi, ca să fie şi mai clar, viitorul administraţiei locale depinde acum strict de tîrgurile care se fac în spatele uşilor închise. Un singur "pericol" mai poate paşte PNL-ul: ca finul lui Emil Boc, fostul prefect de Cluj - Alin Păunel Tişe - să cîştige preşedinţia CJ. Şi tot un singur pericol există şi pentru PD-L: ca "Piticul atomic" să fie chemat la Bucureşti. Alexandru GRUIAN "Mai dure ca niciodată..." Din 1992, am fost mereu implicat în alegeri - locale, generale sau prezidenţiale. Ca ziarist sau consultant de campanie, la fiecare patru ani auzeam o propoziţie-tip: "Campania de acum o să fie mai dură ca niciodată!". La localele din 1992, cheia şi trandafirii s-au ciocnit pe tema comunism-anticomunism. În judeţul Hunedoara, considerat roşu, au cîştigat trandafirii, cu o excepţie, Deva, unde a cîştigat cheia. Motiv de mîndrie citadină - eram astfel în rîndul oraşelor mari! Din 1996, lupta electorală a devenit mult mai nuanţată, dar mesajele au rămas emoţionale. CDR se concentra pe oraşe, lăsînd satele PDSR-ului sau PUNR-ului, acesta din urmă bine reprezentat în zona moţilor. În 2000 şi 2004, liberalii şi democraţii au ajuns, cu mici excepţii, să domine oraşele mai mari din judeţ. Adversarul comun, PSD, a dat naştere unor alianţe liberal-democrate care au funcţionat fără prea mari defecţiuni. Dacă unul dintre cele două partide aliate avea un candidat foarte bine plasat într-o localitate, atunci celălalt accepta doar o candidatură de formă. În 2008, în judeţul Hunedoara nu mai există astfel de situaţii. Alianţele, dacă există, sînt discrete şi în nici un caz asumate pe faţă. Deşi campania electorală începe oficial după 1 mai, partidele se consideră în război şi acţionează ca atare. Nu prea există acuze reciproce de campanie prematură, pentru că toţi doresc cumva să-şi expună candidaţii sau intenţiile. Dezbaterile la televiziunile locale sînt în toi, afişele nu cer explicit votul, dar anunţă că se lansează, în cadru festiv, o candidatură sau alta. Democrat-liberalii şi liberalii recurg la lansări "americane", cu mulţi invitaţi de la centru, consideraţi aducători de vot politic. Social-democraţii sînt mai rezervaţi şi recurg la conferinţe de presă cu un aer ceva mai festiv. Din 1996, strategiile de campanie s-au profesionalizat mult. Sloganul emoţional a fost înlocuit cu cel direcţionat spre un anumit tip de electorat. Ce merge la Deva nu merge în comuna Bătrîna. La Deva se vorbeşte generic despre primar, la Bătrîna - despre "Gheorghe a luâ cutare, ăsta de-i primar...". Subtilităţile lingvistice de la oraş sînt inoperante la ţară. Specificul local contează, aşa că partidele lucrează cu echipe care înţeleg mentalitatea localnicilor (sau cel puţin aşa se speră...). O firmă de PR "tare", angajată la Bucureşti de un partid sau altul, trebuie să-şi găsească neapărat parteneri în zonă. Aceştia vor fi interfaţa cu realitatea locului. La Hunedoara oamenii îşi doresc locuri de muncă, dar la numai 20 de kilometri, la Deva, locuitorii doresc ca oraşul lor să conteze în regiune, nu doar în judeţ. Chestie de orgoliu. Este aruncat în joc un întreg arsenal de imagine, dar cum oraşele nu depăşesc 80.000 de locuitori, campania door to door nu este neglijată. Acest "de la om la om" îmbracă şi el forme diverse - vizite ale candidatului prin cartiere, excursii, cadouri, spectacole. Iar strategiile se diversifică şi în funcţie de ceea ce vrei sau ceea ce ai. Dacă ai primar în funcţie, trebuie să-l menţii, lăudîndu-i iniţiativele. Dacă nu ai, trebuie să-i convingi pe cetăţeni că cel în funcţie e rău, iar al tău, bun. Mesajele trebuie să fie ingenioase şi, într-o oarecare măsură, duplicitare. La mai puţin de două luni pînă la alegeri, campania electorală neoficială a fost lansată. Se vorbeşte despre un consens, dictat nu de concordie inter-partinică, ci mai mult de bun-simţ. În săptămîna dinaintea Paştelui, securea războiului va fi, dacă nu îngropată, cel puţin ascunsă sub haină. După care, toţi sînt pregătiţi să tragă cu tot arsenalul din dotare, într-o campanie care va fi, bineînţeles, mai dură ca niciodată... Toni HRIŢAC Competiţie acerbă la Iaşi Niciodată n-a fost mai disputat postul de primar al Iaşiului ca în acest an electoral. Cu mult înaintea fixării datei alegerilor locale şi implicit a campaniei electorale, o parte a candidaţilor a început propaganda explicită, mascată uneori inabil de gesturi administrative, publicitare sau politice. Primarul în exerciţiu, Gheorghe Nichita (PSD), a alcătuit un buget cu aproximativ 50% mai mare decît anul trecut, în care a inclus nu mai puţin de 50 de milioane de euro, bani împrumutaţi de Primărie de la o bancă din Bruxelles, strict pentru lucrări edilitare: reparaţii la peste 100 de străzi, covoare asfaltice noi, locuinţe sociale, pasaje pietonale, fîntîni arteziene etc. Suma depăşeşte totalul investiţiilor de acest gen din ultimii cinci ani. Vîntul prielnic în pînzele finanţelor locale l-a determinat pe primar să facă rectificări, la nici o lună de la adoptarea bugetului, în sensul de a acorda tichete de sărbători profesorilor, gratuităţi pentru transportul local tuturor pensionarilor, teren gratuit şi asistenţă la construcţia locuinţelor pentru tinerii sub 35 de ani. Gheorghe Nichita l-a adus în echipa de campanie pe fostul primar Constantin Simirad - de la care a preluat postul în toamna anului 2003 - pe care l-a propus candidat din partea PSD la şefia Consiliului Judeţean. Desemnarea lui a stîrnit nemulţumiri în PSD, iar actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, care viza un nou mandat, a ameninţat public că va candida pentru un alt partid. De altfel, se discută mult despre situaţia nu tocmai confortabilă în care ar fi doi poli de putere în judeţ - primarul municipiului şi preşedintele Consiliului Judeţean - de orientări politice diferite, ambii legitimaţi prin alegeri directe. Teama cea mare a primarului are drept cauză scorul mic pe care l-a avut partidul în oraş la europarlamentare (20%) şi faptul că rivalii săi, PD şi PLD, au avut atunci, însumat, 51%. Rivalii de atunci şi-au propus să-l învingă şi acum, la alegerile locale. Candidatul PD-L, europarlamentarul Dumitru Oprea, rector pînă acum o lună al Universităţii "Al.I. Cuza", are însă o uşoară întîrziere a prezenţei electorale. El este al treilea desemnat la candidatură, după ce democraţii au încercat să-şi impună propriul reprezentant. La Iaşi, uniunea celor două partide este văduvită de efuziunile publice ale liderilor. Echipa PLD, în special Dumitru Oprea, nu se simte confortabil în noul partid. Liderii PD reproşează acestora răceala de care dau dovadă, sărăcia zestrei financiare cu care au venit de la PLD şi faptul că nu participă la viaţa de partid. Dumitru Oprea cere întregii infrastructuri a PD să-l susţină, dar încă nu a fost acceptat drept lider al acesteia. Speranţa simpatizanţilor stă în mobilizarea din campanie şi în scorul foarte bun de la europarlamentare. De departe, cel mai vehement adversar al primarului în funcţie este creatoarea de modă Irina Schrotter. Fostă susţinătoare a lui Gheorghe Nichita în campania din 2004, ea se întoarce acum împotriva acestuia, cu o virulenţă aproape de boxer. Irina Schrotter a împînzit oraşul, de mai bine de o lună, cu panouri publicitare care îi prezintă chipul, prevalîndu-se de faptul că numele ei este marcă înregistrată. Ea spune că îşi promovează interesele comerciale, şi nu ambiţiile electorale. Irina Schrotter a reuşit să atragă în rîndul simpatizanţilor şi în echipa de campanie, coordonată de soţii Săftoiu, nume importante din societatea civilă din oraş, cărora le cere să o susţină în postura de candidat independent. În tabăra liberală lucrurile sînt oarecum atipice. Dacă la celelalte partide sînt mai mulţi pretendenţi la onoarea de candidat la Primărie, liderii liberalilor din Iaşi caută argumente ca să evite confruntarea electorală. Relu Fenechiu nu a vrut să candideze şi l-a propus pe Varujan Vosganian. Ministrul Finanţelor nu a fost de acord şi l-a indicat pe ministrul Educaţiei. Cristian Adomniţei s-a opus, spunînd că liberalismul la Iaşi este un proiect al deputatului Fenechiu, care trebuie să şi-l asume public. Disputa centrifugă a fost tranşată de premier, care i-a cerut lui Adomniţei să reprezinte partidul la alegerile locale. Campania din acest an, cea mai vie de pînă acum, are două coordonate care motivează competitorii. Pentru prima oară în ultimii 15 ani, nimeni nu este favorit indubitabil. Toţi candidaţii din top 4 speră la un rezultat bun, iar sondajele de opinie oferă fiecăruia motive de optimism. Şi tot pentru prima oară, Iaşiul este o miză nu doar simbolică. Bugetul local este impresionant, iar investiţiile publice şi private, în special cele imobiliare, sînt ameţitoare.
