Trei neîntoarceri

Paul BALOGH
Publicat în Dilema Veche nr. 964 din 29 septembrie – 5 octombrie 2022
image

România este trauma noastră colectivă, universul nostru strîmt în care performăm ca victime și călăi deopotrivă, ținuți împreună de un sindrom Stockholm național. Pe oriunde ne regăsim noi. românii, prin plecările sau revenirile noastre, avem acel ceva în priviri de ținte colective ale unei țări care te îmbrățișează toxic, în timp ce-ți refuză un viitor previzibil în care lucrurile vor intra într-o binemeritată normalitate. Sîntem națiunea unde 20 de milioane de oameni purtăm în buzunar o permanentă balanță: pe un taler scrie „De ce-aș pleca?”, pe altul scrie „De ce-aș mai fi rămas?”. Imigrantul neamț, francez sau australian nu are aceeași balanță în buzunar. El pleacă dinspre un bine cunoscut spre un alt fel de bine prezumtiv. Noi plecăm dinspre un prezent dezamăgitor spre un bine viitor și ipotetic. 

În rîndurile următoare, voi picta trei tablouri care sînt tot atîtea priviri înapoi și din afară ale celui care a emigrat.

Evadarea

Nimeni nu pleacă din România dacă nu a plecat deja de mai multe ori: cu fiecare contact exasperant cu administrația, cu fiecare instalare a vreunui nou primar corupt, cu fiecare antenă care-ți smintește vreo rudă, cu fiecare prieten mort care putea fi viu dacă se năștea într-o altă țară unde regulile nu sînt zădărnicite de minciună și corupție. Acel bilet de avion „doar dus” este un ghem sufocant de angoasă și o vinovată ușurare a evadării. Nu pleci pur și simplu într-o altă țară, ci lași oameni în urmă. Nu emigrezi, ci scapi. Pentru unii prieteni nu vei fi doar plecat, ci dispărut fără urmă, mort. Nu te vor ierta. Alții te vor încuraja în planurile tale, dar sentimentul că îi trădezi, că îi lași pradă unui mare azil de nebuni este irepresibil. „Cînd te întorci?” sună ca o întrebare, dar o primești ca pe o acuză. 

În acest prim tablou al plecării, odată ce ai pășit în noua ta viață, vei picta chipul României în negativ: noua ta țară, iată, face lucrurile mai bine. Le face cu mai multă grijă, cu mai multă atenție, cu mai multă convingere. Observi, șocat, cum arată o administrație funcțională a cărei menire nu este să te strivească, ci să te ajute. Un sistem de sănătate care te ascultă și te crede și conlucrează cu tine (nu împotriva ta) pentru a te face bine. Te obișnuiești cu concepte noi precum „concierge” sau „inspector de siguranță pentru locurile publice de joacă”. Poșta funcționează. Inconvenientele sau chiar absurditățile sînt trecute cu vederea. În fond, tu le știi pe astea deja, ai trăit cu ele o viață (anterioară) întreagă. Ești călit. Le poți face față. Te simți rezilient ca o nouă specie de tardigrad altoit pe ADN românesc. 

România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.

Manierele est-europene

Odată cu așezarea, începi să descoperi, cu o surprindere neplăcută, chipul României din interiorul tău. Parcă ai totuși un fel anume, mai opărit, de a face față adversității. Parcă ridici tonul cam repede cînd ți se face o nedreptate. Te bucuri că sistemul funcționează, dar vechi instincte se activează în tine cînd ceva nu merge ca la carte: te iriți instantaneu, ridici tonul, îți ceri dreptatea, te exprimi apăsat. Orice accident devine ocazie de retraumatizare. Faptul că instalarea Internetului durează cu două-trei săptămîni mai mult decît estimarea inițială îți sună, alarmant, a „ca în România”. Acționezi prin insistență, presiune, anxietate. Ele, doar ele, rezolvau situația „acasă”. 

Un prieten american a rezumat ironic și cu compasiune situația: „Oh yes, East-European manners”. Apucase să observe în firmele mari în care lucrase o manieră de comportament prevalentă la cei proaspăt veniți din țările din estul Europei. Un fel anume de a acționa isteric și escaladant în orice situație potențial conflictuală, provenit dintr-o fundamentală neîncredere în sisteme.

Cu timpul, acest chip al României din tine dispare sau măcar se atenuează. Înveți să ai încredere în faptul că vorba bună, calmul și umorul detensionează și rezolvă mai mult decît iritarea și clamarea drepturilor. Și mai ales te încrezi în faptul că cineva, undeva, a mai dat de această problemă și există întotdeauna o procedură, un mecanism prin care ordinea lucrurilor va fi restaurată. Lucrurile „se rezolvă”. 

România este aici chipul tău interior, ghemul din stomac care învață să se destindă și să accepte că „se poate și altfel”. Te relaxezi. Începi să-ți consumi timpul, vorba aceea, și cu altele. Trăiești, respiri, te bucuri. Ești european acum, ai învins „estul” manierelor tale.

Dincolo de bune și rele

Al treilea tablou este incomplet, work-in-progress. Este tabloul în care faci pace cu România exterioară și România interioară, internalizînd distanța și relativizarea pe care ți le dă frecventarea zilnică a unei alte culturi. Așa ajungi să observi cum țările, precum oamenii, nu sînt de fapt contemporane, că există clivaje istorice greu de traversat și că România decontează încă, zilnic, drama istorică a 42 de ani de comunism. Ce înseamnă acest lucru:  România încă are de parcurs discuțiile mari, structurante, care au scris istoria valorilor moderne în Vest, enumăr cîteva: discuția despre trecutul său istoric, discuția despre rasism, discuția despre egalitate și discuția despre separația stat/religie. Toate acestea, însă, au început deja în România și traumele naționale precum Colectiv au accelerat, întrucîtva, acest dialog constitutiv. 

Distanța înseamnă și puterea de a înfrunta realitatea că imigrantul are, dintr-odată, două seturi de probleme. Nu doar că nu a „depășit” sau „uitat” țara din care a plecat, dar a primit la pachet și setul nou de probleme ale țării de destinație: Brexit, monarhie, colonialism printre altele. Și mai înseamnă ceva: că începi să poți vedea că tabloul României nu e un tablou, fixat în timp, ci e fluid, dinamic, într-o mișcare greu de perceput din interior („nimic nu se schimbă”), dar ușor de sesizat printr-o privire episodică. România recuperează.

Paul Balogh este antreprenor în tehnologie (Hypersay Events). Locuiește la Londra de șapte ani.

Foto: wikimedia commons

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

GYORPLUSZ jpg
Presa maghiară, cucerită de fanii Rapidului la meciul cu Gyor. Cum i-a comparat cu fanii Japoniei de la Mondial
Presa maghiară a fost impresionată de comportamentul fanilor giuleșteni din timpul partidei dintre Gyor și Rapid, încheiată cu scorul de 32-30, în grupa B a Ligii Campionilor la handbal feminin.
7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.