Trei mări, douăsprezece state și o inițiativă comună

Miruna BUTNARU TRONCOTĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
Trei mări, douăsprezece state și o inițiativă comună jpeg

„Inițiativa celor Trei Mări” (I3M) este una din cele mai noi platforme regionale de cooperare politică informală ce conectează, pe aceeași axă strategică, așa cum explicit îi spune și numele, trei mări: Baltica, Adriatica și Marea Neagră. Gîndită să fie flexibilă și ușor de adaptat realităților geopolitice în mișcare, ea se întinde din nord-estul pînă în sud-estul continentului european, aducînd împreună sub același „scut stategic” douăsprezece state ale Uniunii Europene. Principiile de bază ale I3M sînt intuitive și generoase: promovarea dezvoltării economice, creșterea coeziunii la nivel european și consolidarea legăturilor transatlantice.

I3M a fost lansată în 2015, pe baza unei idei promovate de Polonia şi Croaţia, cu scopul de a opri înaintarea geopolitică a Moscovei spre centrul continentului european și crearea unei „axe de rezistență” Nord-Sud. Obiectivul asumat explicit al I3M este acela de a oferi susţinere politică pentru o mai bună cooperare şi interconectare a economiilor statelor din spaţiul geografic cuprins între cele trei mări sus-amintite, în domenii precum energia, transporturile, telecomunicaţiile sau protecţia mediului. Adoptînd un mod de lucru informal, această inițiativă funcționează pe baza unui summit anual în care toate cele douăsprezece state membre vin cu propuneri și aleg împreună o agendă strategică, bazîndu-se de altfel și pe contribuțiilor unor actori terți, cum ar fi mai ales companiile private, societatea civilă sau alte state membre și organizații internaționale sau regionale. Pînă în prezent s-au organizat șase summit-uri în marja I3M, unde statele au fost reprezentate la nivel de președinți și unde au asumat explicit proiecte de creștere a coeziunii. Cel mai recent summit al I3M a fost organizat în iulie, anul acesta, la Sofia. Un al doilea obiectiv adiacent al Inițiativei este reducerea decalajului de dezvoltare economică între diferite zone și state membre ale UE, printr-o conectare mai bună a regiunii cu precădere în domenii strategice, cruciale în următoaele decenii, cum ar fi energia, trasporturile și rețelele digitale.

De la bun început, inițiativa a stîrnit reacții contradictorii printre analiștii geopolitici. A fost văzută fie ca o încurajare suplimentară a tendințelor coezive ale UE, fie ca un format menit să divizeze, o alternativă ce ar putea slăbi coeziunea UE, duplicînd alte inițiative similare. Dincolo de criticile ce i s-au adus, I3M atrage atenția prin unicitatea sa, fiind diferită de alte formate de cooperare precum Parteneriatul Estic girat de UE în vecinătatea strategică, fiind lipsit de tradiția coezivă a Grupului de la Vișegrad sau chiar și lipsindu-i soliditatea și coerența evidentă a Procesului de Cooperare din Europa de Sud-Est (SEECP) sau a Iniţiativei Central Europene (ICE). Ideea nu este desigur complet nouă. Ea chiar a fost comentată de analiști ca o „reciclare” a ideii vehiculate de mareșalul polonez Józef Pilsudski (1867-1935), care a militat pentru crearea unei federaţii de state, de la Marea Baltică la Marea Neagră şi Marea Adriatică – un tampon între Germania şi Rusia, văzute ca posibile ameninţări. Mai apoi, prin 2010, specialistul american în geopolitică globală George Friedman a evocat nevoia realizării unui nou bloc geopolitic, clădit pe interese comune privind securitatea și dezvoltarea economică și socială, cu referire directă la proiectul numit Intermarium din perioada interbelică, care să aducă împreună țările dintre Baltica și Marea Neagră, ceea ce s-a materializat în 2015 în cadrul actualului format.

Cui prodest mai multă cooperare între Baltica, Adriatica și Marea Neagră?

Unul dintre motivele cele mai evidente ale constituirii acestui nou bloc de cooperare pentru dezvoltare și securitate este cel geopolitic. Inițiatorii săi, Andrzej Duda, președintele Poloniei, și Kolinda Grabar-Kitarovici, președinta Croației, au anunțat în mod oficial lansarea Inițiativei în septembrie 2015 la Adunarea Generală a ONU de la New York. Contextul geopolitic a jucat un rol esențial pentru acel moment, deoarece formatul a fost lansat la scurt timp după unda de șoc din 2014 provocată de anexarea Crimeei și de conflictul armat din estul Ucrainei. Al doilea motiv este desigur de ordin economic, conectat istoriei relativ comune a unsprezece dintre douăsprezece state membre I3M în lagărul comunist – ceea ce le-a determinat o dezvoltare economică asemănătoare și interese strategice comune. I3M are un obiectiv asumat de scădere a decalajelor economice din interiorul UE, avînd în vedere că ţările I3M totalizează 28% din suprafaţa UE şi aproximativ 22% din locuitorii UE, dar ele produc însumat doar 10% din PIB-ul comunitar. I3M și-a propus să dezvolte mai ales zone complementare altor instrumente de stimulare a cooperării economice. Desigur, putem pune o întrebare legitimă: din punct de vedere strategic, chiar mai era nevoie de încă o structură de cooperare în Europa? Deşi fostele ţări comuniste din Europa Centrală şi statele baltice beneficiază, de peste 15 ani, de tutela militară a NATO, acestea continuă să fie vulnerabile în faţa unui alt instrument de putere folosit de Rusia în politica externă: şantajul energetic. Nu putem omite faptul că Ucraina, ţara de tranzit a gazelor ruseşti și aflată actualmente în conflict cu Federația Rusă, continuă să reprezinte un factor determinant în arhitectura energetică europeană, iar intenţiile Rusiei de a ocoli această ţară prin realizarea celor două mari proiecte regionale (Nord Stream II şi Turkish Stream) nu fac decît să întărească dependenţa energetică a ţărilor UE. Astfel, cel de-al treilea motiv strategic din spatele I3M este precara securitate energetică a statelor din Europa Centrală şi de Est, majoritatea acestora fiind dependente de gazul rusesc. Soluția este, astfel, realizarea de conexiuni pe axa Nord-Sud de infrastructură, energetice.

SUA mai activ, dar și UE mai recent sprijină explicit proiectul, demonstrîndu-i relevanța prin prisma propriilor lor calcule strategice. Donald Trump a participat la unul dintre primele summit-uri ale I3M, la Varșovia, în 2017. În replică, în 2018, președintele de atunci al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a participat la summit-ul găzduit la București. Washington-ul sprijină I3M pentru că îl vede ca pe o modalitate de a cîștiga teren într-o zonă în care Rusia și China au făcut progrese în ultimii ani. USAID (agenția guvernamentală a Statelor Unite însărcinată cu finanțarea proiectelor de dezvoltare) a decis, la sfîrșitul anului trecut, să aprobe o investiție de 300 de milioane de dolari pentru Fondul de Investiții al I3M, ceea ce înseamnă 30% din capitalul actual al acestui fond. Acești bani au fost strînși din parteneriate între cele douăsprezece state și sectorul privat. Pentru SUA, interconectarea spaţiului dintre Adriatica, Baltica şi Marea Neagră este un proiect de pragmatism comercial: obiectivul e să contracareze investițiile chineze „17+1” și Inițiativa „One Belt and One Road” în Balcanii de Vest învecinați. Mai mult, în cadrul summit-ului recent de la Sofia, atît președintele SUA, Joe Biden, cît și președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, au transmis mesaje de susținere pentru I3M, punînd accentul pe sinergia necesară cu agenda strategică a UE, cu programul „Next Generation ЕU” și cu parteneriatul transatlantic.

Ce aduce I3M României?

Pînă în prezent, inițiativa a lansat mai multe proiecte de infrastructură, în special Via Carpatia, care se întinde de la Klaipeda, în Lituania, pînă la Salonic, în Grecia, conexiunea feroviară Rail Baltica, de la Varșovia via Riga, pînă la Tallinn, cu feribotul către Helsinki, sau conexiunea navigabilă Canalul Dunăre-Oder-Elba. România este în mod explicit interesată să beneficieze de proiectele acestei Inițiative atît la nivel economic (prin atragerea de investiții), cît mai ales strategic, bazîndu-se pe importanța pe care Bucureștiul o acordă dezvoltării și aprofundarii Parteneriatului Strategic cu SUA. Proiectul cel mai clar pentru România din formatul I3M și pentru care există deja potențiale finanțări este Via Carpatia, autostrada care va lega Marea Baltică de la Gdansk, în Polonia, pînă la Salonic, în Grecia, avînd o serie de brațe, iar unul dintre ele va merge spre Constanța, cel mai mare port al Mării Negre. Această autostradă va traversa Polonia, Slovacia, Ungaria, va trece Dunărea pe la Calafat și apoi va coborî prin Bulgaria pînă în Grecia, la Salonic. Trebuie subliniat că, în perspectiva aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen, ruta aceasta ar fi extrem de accesibilă și fără nici un fel de opriri la granițe. După criza economică determinată de pandemia de COVID-19, România are astfel garanția unor proiecte clare de investiții sub umbrela I3M. Mai mult, proiectul de modernizare și dezvoltare a căii ferate între Gdansk (Polonia) și Constanța, finanțat de SUA, în scopuri civile și militare, a fost propus de țara noastră ca urmare a summit-ului I3M din 2018 de la București. Pentru România – o ţară aproape complet deconectată de la marile rute de transport europene –, cele două proiecte din cadrul I3M sînt cruciale.

Potenţialul unei rețele la care participă aproape jumătate dintre statele membre UE, menită să stimuleze interconectivitatea pe axa celor trei mări în domenii precum transport, energie, digital, este indubitabil foarte mare. La șase ani după lansare, un astfel de format de cooperare care să dinamizeze dezvoltarea economică a celor douăsprezece state nu poate duce decît la creşterea convergenţei reale între statele membre ale UE de la nord la sud, nicidecum la divizarea sa. În ciuda unor opinii pesimiste și critice, proiectul are șanse să contribuie mai degrabă la consolidarea proiectului european, precum şi la întărirea relaţiei transatlantice decît la deteriorarea acestora. Personal, consider că impactul va trece dincolo de cele douăsprezece state membre, deoarece dezvoltarea îmbunătăţită a infrastructurii în regiunea Mării Negre poate ajuta, de asemenea, procesul de stabilizare în ţările din Balcanii de Vest şi integrarea acestora cu restul Europei.

Miruna Butnaru Troncotă este lector univ. și coordonatoarea Centrului de Studii Europene din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative.

Foto: © Google Earth

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Furtuni cu grindină și vânt puternic în mai multe zone din țară. La Tulcea, ISU a emis mesaje RO-ALERT VIDEO
ISU Delta Tulcea a emis un mesaj RO-Alert pentru atenționarea locuitorilor, din Tulcea, Nufărul, Murighiol, Sarichioi, Babadag, Kogălniceanu, Frecăței, Somova și toate localitățile din Deltă Dunării.
image
Se află omenirea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial? Ce spun specialiștii
Preocupările legate de izbucnirea unui al Treilea Război Mondial sunt crescânde, având în vedere recentele evenimente petrecute în Orientul Mijlociu, dar și situația din Ucraina.
image
Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO
Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.