Trei exerciţii morale

Publicat în Dilema Veche nr. 177 din 30 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

H.-R. PATAPIEVICI Anticomunismul de centru Anticomunismul are o presă foarte proastă. În Occident şi-a căpătat această presă proastă pentru că progresismul s-a definit, după al doilea război mondial, ca fiind de stînga, iar poziţia anticomunistă, atunci cînd nu putea fi afiliată direct "imperialiştilor americani", era taxată drept "visceral anticomunistă": anticomunismul era văzut nu ca o poziţie morală normală, ci ca un soi de streche, un fel de boală care îi apuca pe unii, condamnînd astfel o ideologie care, de altfel - şi aici apare marea mistificare - era bună în esenţa ei, întruchipa ideile generoase ale umanităţii, care fuseseră înjosite, întinate de către o practică inadecvată. Ceea ce cred că oamenii normali trebuie să revendice în spaţiul public este ca poziţia anticomunistă să fie privită nu ca o poziţie extremă, ci, dimpotrivă, ca o reacţie normală, cumpănită, a unor oameni normali faţă de un lucru care a fost el anormal, de-a dreptul criminal. Trebuie să dobîndim o anume respectabilitate pentru poziţia anticomunistă. În politică, opoziţia stînga-dreapta nu înseamnă în primul rînd a arăta cine este la stînga şi cine este la dreapta, ci a arăta cine defineşte poziţia centrală. Altfel spus, cine defineşte ceea ce este normal. Eu cred că asta trebuie să dobîndim: dreptul de a spune că poziţia anticomunistă este una a normalităţii politice, dincolo de împărţirea între stînga şi dreapta. Iar poziţia progresistă, care s-a identificat în Occident cu stînga, trebuie recuperată dinspre adevăratul centru, care este în fond judecata morală. A fi anticomunist nu ţine de poziţia politică pe care o asumi (de stînga sau de dreapta). Poziţia anticomunistă decurge din judecata simplă care spune că atunci cînd îi faci aproapelui tău rău este un lucru în sine rău. Cînd îţi ucizi aproapele, acest lucru este în sine condamnabil. Poziţia anticomunistă pleacă de la observaţia că, oriunde au cîştigat puterea, regimurile comuniste au instaurat sisteme care s-au soldat cu mormane de cadavre. Poziţia anticomunistă nu respinge anumite poziţii ideologice pe care cei care se intitulează comunişti le adoptă, nu înseamnă contestarea unor poziţii filozofice pe care stînga le adoptă, ci pleacă de la observaţia că, acolo unde au fost instaurate regimuri comuniste, legalitatea a fost distrusă, regimul proprietăţii a fost distrus, relaţiile normale dintre oameni au fost distruse şi au apărut instituţii stranii - instituţia poliţiei politice, instituţia încarcerării şi înregimentării societăţii sub un comandament ideologic. Opinia mea este că, atunci cînd anticomunismul este declarat o poziţie extremistă şi viscerală, ar trebui să răspundem: "dar dvs. acceptaţi crima?". Începutul re-centrării poziţiei anticomuniste în spaţiul public trebuie să plece de la reconsiderarea faptului simplu că nu ai dreptul să faci rău aproapelui tău. Iar comunismul întotdeauna a făcut rău aproapelui nostru. Cătălin AVRAMESCU O datorie morală faţă de noi înşine Am să vă spun o întîmplare din timpul celui de-al doilea război mondial. Finlanda, după cum ştiţi, a fost de partea Axei, dar a păstrat într-o oarecare măsură ordinea democratică şi n-a aplicat discriminări împotriva evreilor. Pe frontul de Est s-a creat o situaţie foarte ciudată: soldaţi evrei luptau în trupele finlandeze, alături de trupele germane; există şi o imagine de epocă de-a dreptul zguduitoare, în care vezi cîţiva soldaţi evrei în uniforme finlandeze, cu rabinul lîngă ei, iar în spate se văd trupele germane. Oamenii aceia trăiau o dilemă morală cum greu îmi închipui că poate trăi cineva: erau prinşi între două plăci tectonice ale răului şi trebuia să aleagă. După zeci de ani, s-a făcut un film documentar despre aceşti soldaţi evrei care au luptat în armata finlandeză alături de trupele germane. Unul dintre ei a fost întrebat: "Bine, dar nu ştiaţi ce se întîmplă în Europa, cine este Hitler, nu ştiaţi că are loc Holocaustul?". "Ba da", a răspuns el. "Ştiam că, dacă va învinge Hitler, îi va lua pe evrei şi pe ţigani; dar mai ştiam că, dacă va învinge Stalin, îi va lua pe toţi". Ce vreau să spun cu asta? Problema este una a alegerii strict individuale - o alegere care ţine de o profunzime şi de o intimitate pe care nici nu o bănuiam. Comunismul s-a dorit a fi o teorie politică, o ştiinţă, o ontologie sau o epistemologie. Dar nu a reuşit niciodată să se prezinte pe sine ca o morală. Marii moralişti au fost, într-un anumit sens, nişte aristocraţi. Nu vreau să spun prin asta că erau bogaţi şi privilegiaţi - dimpotrivă, unii erau scăpătaţi şi nefericiţi -, ci că propuneau o anumită nobleţe a sufletului, a simţirii, a expresiei, a cuvîntului. Cred că morala, în acest sens pur practicat de moralişti, în acest sens individualist, este opusă socialismului şi colectivismului tocmai pentru că priveşte sufletul omenesc, corzile interioare ale omului; în schimb, comunismul îi vede pe oameni ca pe nişte rotiţe dinţate ale unui mecanism istoric - de exemplu, al luptei de clasă. Ce aveau de făcut oamenii în viziunea comunismului? Să-şi urmeze destinul de clasă sau sentimentul naţional. Şi totuşi noi, dacă dorim să contăm ca instanţe morale, refuzăm această logică de grup, această logică a "continentului colectiv", şi ne retragem către noi înşine. Din această cauză cred că anticomunismul este o datorie morală a individului, nu este doar o doctrină politică. Noi, în singurătatea noastră, avem această datorie morală faţă de noi înşine - în măsura în care vrem să fim noi înşine. Ion VIANU "Obligaţie" - o noţiune nepedagogică Am venit la această reuniune puţin angoasat din pricina titlului: "Anticomunismul ca obligaţie morală". Pe mine, ideea unei obligaţii morale mai degrabă mă inhibă decît mă stimulează. Nu am nevoie să-mi asum o obligaţie morală pentru a fi anticomunist; sînt, pentru că am trăit, pentru că asupra mea a fost exercitată o culpabilizare intensă şi continuă o bună parte din viaţa mea şi pentru că, la un moment dat, nu ştiu cum şi în ce împrejurări, am simţit că mă pot elibera de ea. "Obligaţia" este, după părerea mea, o noţiune nepedagogică. Ca istorici, domnule Vladimir Tismăneanu şi domnule Cătălin Avramescu, am apreciat enorm ceea ce aţi spus, găsesc că este foarte convingător. Dar faptul de a însoţi argumentele dvs. de noţiunea de "obligaţie" nu creşte valoarea de cunoaştere a ceea ce afirmaţi, ci dimpotrivă, o scade. Conţinutul intrinsec al ştiinţei dvs. este suficient de puternic pentru a convinge. De aceea spun că această noţiune de "obligaţie" nu ar trebui să intre prea mult în discuţie. Nouă ni s-a spus foarte mult, pe cînd eram în liceu, că avem obligaţia să credem anumite lucruri, că avem obligaţia să urîm capitalismul şi duşmanul de clasă, ni s-a spus de foarte multe ori că trebuie să fim "anti". Eu am devenit "anti" trăind, nu pentru că mi s-a spus la şcoală, şi nu în sensul în care mi s-a recomandat. Aşa încît, pentru mine, ideea de "obligaţie morală" nu reprezintă o amintire plăcută. Iar pentru cei din generaţia tînără şi foarte tînără - căci la ei trebuie să ne gîndim mai întîi - nu cred că ideea de obligaţie reprezintă un stimul în gîndire, ci mai degrabă un îndemn la nonconformism şi la revoltă.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.