Trecutul scos la vînzare

Publicat în Dilema Veche nr. 142 din 13 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La început a fost Che. Che Guevara, pe numele său adevărat Ernesto Rafael Guevara de la Serna. Şi poate că nu ar fi fost nici el, dacă nu ar fi existat Alberto Korda, un fotograf ce a intrat în istorie, la braţ cu El Commandante. Lumea capitalistă îşi descoperise, cu mult înaintea căderii comunismului, atracţia faţă de simbolurile de dincolo de Cortina de Fier. În deceniul opt, Che domina de unul singur piaţa occidentală. În deceniul nouă, americanii ascultau la radio discursurile politice ale lui Reagan, care le vorbea despre Imperiul Răului, dar continuau să traverseze magazinele în căutarea de obiecte ce aminteau de comunism. Se pune întrebarea de ce făceau asta, într-un moment în care sfîrşitul comunismului era la fel de aproape ca obţinerea unui titlu mondial la fotbal de selecţionata Mozambicului. Era, pe de o parte, un reflex de frondă la adresa lumii capitaliste, în care trăiau, şi pe de altă parte, dorinţa de a fi "altfel" într-o lume dominată de un marketing agresiv şi totodată previzibil. Unificarea celor două Germanii a deschis perspectivele unui nou tip de comerţ cu pietre din Zidul ce despărţise pentru patru decenii Lumea Liberă de statele aflate după Cortina de Fier. Noul stat german unificat s-a simţit "obligat" de piaţă să care, săptămînal, maşini întregi cu pietre, pe care turiştii le introduceau, cu teama de a nu fi văzuţi, în bagaje, cu impresia că vor duce acasă, pe o măsuţă oarecare, o parte din istoria europeană. Nemţii nu inovau nimic, ei copiau doar modelul grecesc impus pe Acropole. Destul de repede, Germania unificată a observat că, din trecutul roşu al surorii din Est, se pot scoate bani foarte mulţi. Celebra bască a soldatului din RDG a fost multiplicată, pînă la exasperare, în noile fabrici de confecţii, de această dată burgheze şi vîndute în muzeele Berlinului sau, pur şi simplu, pe stradă. Germania a dat tonul, dar procesul de scoatere la tarabă a trecutului nu s-a oprit aici. Curînd lumea est-europeană, fie că privea cu nostalgie sau cu ură faţă de trecut, a plecat în "marea căutare" a simbolurilor pierdute. Foarte repede, operele complete ale lui Marx aruncate, cu dispreţ şi cu teamă (!), la coşul de gunoi al Istoriei, au prins primele rafturi ale buchiniştilor de la Kiev, Moscova sau Budapesta. Vechile steaguri cu secera şi ciocanul, insignele cu liderii comunismului, fularele şi tricourile roşii au fost scoase din beciurile umede, pentru a umple anticariatele şi magazinele de "antichităţi". Rusia este un model aparte. Este singura ţară din Estul Europei care nu s-a sfiit, în nici un moment, de istoria recentă. După căderea Uniunii Sovietice, comerţul cu simboluri ale comunismului a continuat, de cele mai multe ori pe aceeaşi tarabă, cu matriuşcile ori icoanele ortodoxe, din trecutul mai puţin sau mai mult îndepărtat. Comerţul cu simboluri comuniste s-a bazat la Moscova, pe de o parte, pe turiştii care, odată ajunşi în capitala fostului Imperiu Roşu, nu puteau pleca fără ceva care să le amintească de faptul că au călcat pe caldarîmul pe care Lenin instiga masele la revoluţie, în octombrie 1917, dar şi pe o mare parte dintre ruşi, nostalgici ai regimului comunist. Ruşii au descoperit (chiar destul de repede!) că vodca autohtonă se vinde mult mai bine pe pieţele externe, dacă numele ei aminteşte de ororile comunismului. Astfel a apărut Stalinskaia, Leninskaia şi altele. Perspectiva de a scoate bani din ororile trecutului nu a lăsat indiferente nici statele baltice. Ceea ce au adus noi aceste state au fost muzeele-parcuri ale ororilor, în care au strîns zeci, poate chiar sute de statui, reconstituind aproape în întregime panteonul naţional şi universal al comunismului. Ucraina este de asemenea un model special. Am fost la Kiev, la aproximativ un an de la "revoluţia portocalie", cu speranţa că îmi voi putea cumpăra celebrele tricouri cu liderii Iuşcenko şi Timoşenko, despre care vorbea mai toată presa internaţională. În Piaţa Revoluţiei şi în tot centrul capitalei ucrainene nici urmă însă de revoluţia paşnică ce l-a înlăturat de la putere pe comunistul Kucima. În schimb, mai toate magazinele de suveniruri, dar şi tarabele din centrul oraşului erau ticsite cu moacele lui Lenin sau Stalin, mai mult sau mai puţin surîzători. "Simbolurile revoluţiei portocalii s-au vîndut foarte bine imediat după evenimente, dar acum nu le mai cumpără nimeni" - spunea cu năduf unul dintre vînzătorii de suveniruri, ce purta cu mîndrie un fes cu Dynamo Kiev. "În schimb, tot ce ţine de comunism se vinde foarte bine. Toţi străinii care vin la Kiev caută să cumpere fie tricouri, fie bandane ce amintesc de comunism" - îmi spune Sasha, într-o engleză aproximativă. Încerc să-l întreb dacă este mulţumit de banii pe care îi obţine din vînzarea de suveniruri, şi ce se vinde cel mai bine. "Păi, dacă nu ar fi bătrînul Lenin - şi îmi face ştrengar cu ochiul -, acum aş fi murit de foame!" În loc de un tricou cu blonda Timoşenko, mă mulţumesc cu un kaghebist care stă la un birou, încadrat de simboluri comuniste, cu sticla de vodcă pe masă, cu pistolul la îndemînă, dar şi cu veioza tocmai bună de băgat în ochii duşmanilor. La o privire mai atentă, kaghebistul citeşte Playboy, un simbol, de această dată, al lumii capitaliste. Iată că pe bani - ce-i drept, nu foarte mulţi, pe tricou am cheltuit cam 18 RON - se poate rîde de orice, cel puţin dacă "clientul" este mulţumit. Toată această poveste poate fi interpretată şi ca o ironie a istoriei. După ce a fost învins de lumea capitalistă, Estul european încearcă să se răzbune pe Occident. Nu-i mai ameninţăm cu rachete ultrasofisticate, nici măcar cu agenţi secreţi pregătiţi să arunce în aer posturile de radio care emiteau peste Cortina de Fier. De această dată, îi obligăm - şi, culmea, pe banii lor! - să ne cumpere trecutul.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.
image png
Cum să îndepărtezi, fără prea mari bătăi de cap, etichetele de pe borcane
De multe ori, atunci când vrei să reutilizezi borcanele sau sticlele, te lovești de o problemă frustrantă: etichetele care nu vor să se desprindă. Fie că sunt etichete de la borcane de zacuscă, gemuri sau miere, reziduurile lipicioase rămân adesea pe sticlă sau pe metal, iar orice tentativă de îndep
image png
Cum să ascuți foarfecele cu ajutorul foliei de aluminiu? Un truc simplu care te ajută să economisești timp și bani!
Ați încercat vreodată să tăiați ceva cu foarfece contondente? Este frustrant, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să feliezi o roșie cu un cuțit de jucărie – complet ineficient. În loc să te enervezi pentru alegerea nefericită a instrumentului sau să te grăbești să cumperi un set nou de foarfece
carmen constantin romanca austria foto arhiva personala jpeg
Româncă, despre sistemul de educație din Austria: „Profesorii n-au interesul ca tu să termini liceul”
Carmen Constantin, o jurnalistă din Piteşti stabilită de șapte ani cu familia în oraşul austriac Linz, are doi copii și a vorbit pentru „Adevărul” despre regulile stricte din sistemul de educație din Austria, total diferite față de România.