Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt

Diana GEACĂR
Publicat în Dilema Veche nr. 958 din 18 august – 24 august 2022
image

Îmi petreceam fiecare vacanță la țară, unde bunicii mei aveau multe animale: vacă, oi, porci, găini, rațe, bibilici, cîini, iepuri. Cînd ajungeam acolo, bunica îmi spunea că Rex mă așteptase cu nerăbdare să vin în vacanță, și eu o credeam. Nici ea, nici el nu mai trăiesc de mult. Îmi dădea o bucată de mămăligă, sau resturi de la masă, iar eu mă duceam la el bucuroasă și nu mi se părea nicicum faptul că era legat cu un lanț, lucru pe care nu suport să-l mai văd acum. O altă sarcină a noastră, a nepoților, era să ducem seara oile la păscut. Îmi luam o carte și o verișoară, stăteam pe pătură și, în funcție de verișoara care mă însoțea, citeam sau vorbeam despre serialele de la televizor. Într-o zi, tot vorbind noi despre viața unor personaje, am pierdut oile. Primul lucru pe care l-am auzit a fost tăcerea. Nu se mai auzea rumegatul oilor, nici foșnetul tufișurilor. Le-am căutat disperate. Ne-am întors dărîmate, hotărîte să mărturisim bunicilor ce se întmplase, dar am descoperit oile în vîlcea. Poate că se plimbaseră puțin prin lăstăriș și se întorseseră apoi cu burta plină. Sau poate că fuseseră dintotdeauna acolo, iar disperarea ne luase simțurile.

Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau. Vorbea cu vaca dimineața, cînd o conducea la poartă, către văcarul de pe uliță, vorbea cu ea seara, cînd se întorcea de la păscut, și o mîngîia pe grumaz, vorbea cu ea cînd o mulgea. Prindea cîte o găină prin obor, curtea cu animale din spatele casei, o mîngîia și-i vorbea drăgăstos. Apoi, cînd mă întorceam toamna acasă, la oraș, prindeam pisicile care se cuibăreau prin jurul blocului, le țineam la piept și le vorbeam. Le dădeam de mîncare cățelușilor abandonați și le vorbeam. Tare mîndră am fost odată cînd am reușit să îmblînzesc o pisică de care nu se putea apropia nici un copil. I-am tot vorbit pînă am reușit să o prind și s-o bag în sîn, la căldură. Așa am stat cu ea mult timp, pe bancă. Nu m-am mai jucat cu copiii, am stat cu pisica, pentru că adormise lipită de pielea mea. Eram convinsă că eu și animalele avem o relație cu totul specială.

Acum știu că înțeleg animalele și că animalele din jurul meu mă înțeleg și ele pe mine. Vorbesc cu orice pisică sau cîine care-mi iese în cale, vorbesc cu veverițele din jurul blocului sau cu cele din parc, vorbesc cu pițigoii care vin iarna la semințele de pe pervazul bucătăriei. Nu știu dacă mă înțeleg ei, nu am avut nici o experiență de apropiere cu o pasăre. Sau nu cu o pasăre vie. În copilărie, în toiul iernii, am găsit în spatele blocului o vrabie – pe atunci iernile erau geroase, ceva care pare SF acum. Cineva, sau poate că a fost doar un gînd al meu, mi-a spus că poate e amorțită de frig, așa că am luat-o în casă. Am ținut-o o noapte întreagă înfășurată într-o bluză de trening, ținînd urechile ciulite, nu cumva să-i ratez ciripitul. Dar bineînțeles că nu a scos nici un sunet. Dimineața am dus-o afară. Îmi amintesc mirosul bluzei mele de trening.

Mă gîndesc adesea că oamenii de știință vorbesc despre universuri paralele, cînd noi, de fapt, trăim într-un multivers aici, pe Pămînt. Păsările au propriul univers, oamenii altul, insectele altul și tot așa. Fiecare specie are un set de legi, un timp propriu, o viteză de viață proprie – pentru noi, de exemplu, furnicile se mișcă repede, dar poate că ele percep altfel viteza, poate că se mișcă la o viteză normală, iar pe noi ne văd super-lenți. Doar spațiul îl împărțim, sau anumite părți din el, dar nici aici nu e chiar așa, pentru că altul e spațiul pentru noi, și cu totul altceva poate însemna pentru o altă specie. Dintre păsări, poate că cele mai fascinante mi se par drepnele. Ele trăiesc doar în aer, la o super-viteză, nu aterizează absolut niciodată pe pămînt. Se hrănesc în aer, dorm în aer, se împerechează în aer. Doar în perioada de cuibărit stau ele locului, cît de cît. Helen McDonald, în eseul Vesper Flights din cartea cu același titlu, numește drepnele the closest things to aliens on Earth.

Și acum îmi vine în minte sfîșietoarea proză scurtă a lui Ted Chiang, The Great Silence, în care personajul, un papagal vorbitor, spune că oamenii sînt porniți să găsească semne de viață inteligentă în spațiu, dar nu aud vocile speciilor inteligente care trăiesc cu ei aici, pe Pămînt.

Și, bineînțeles, vorbesc zilnic cu animalele noastre. Eu, soțul și fiul meu trăim împreună cu trei pisici și o cățelușă în vîrstă de 12 ani. Pe motanul Washington l-a adus soțul meu, Mircea, acum mulți ani, pe Tobe am găsit-o eu aruncată pe scara blocului, pe Ato, mezinul pisicesc, l-au găsit soțul și fiul meu sau, mai bine zis, el i-a găsit pe ei, pe cînd se întorceau de la școală. Din prietenia cu cîinii am învățat că nu poți avea o relație echilibrată dacă nu ești un om echilibrat. Liniștit, calm, stăpîn pe tine. Altfel, cîinele nu o să te asculte. De la pisici am învățat detașarea și să-mi țin trează curiozitatea.

De cîțiva ani, de cînd ies cu Filip la joacă, îi arăt fiecare gîză, pasăre, animal care-mi apare în față, iar de ceva timp a început să-mi arate și el. În parc, îmi arată copacii – pe care îi văd cu totul altfel după ce am citit Viața secretă a copacilor, de Peter Wohlleben – și-mi citește de pe plăcuțele lor ce specie sînt. Oriunde ne-am afla, fiul meu îmi arată tot felul de plante și de insecte, iar eu deschid pe telefon o aplicație, ca să le identific. Vorbim și cu ele. Nu poți iubi o lume dacă nu o cunoști.

Diana Geacăr este scriitoare, traducătoare și pasionată de birdwatching.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Coreea de Nord FOTO Shutterstock
Dezertorii nord-coreeni, despre viața sub regimul lui Kim Jong-un: „Mai bine mori”
Viața din interiorul regimului totalitar al lui Kim Jong Un diferă drastic de fațada puterii pe care autoritățile o proiectează în lumea exterioară. Mai multți dezertori din Coreea de Nord au povestit ce înseamnă să trăiești într-o astfel de țară.
oi jpg
„Vara lui Mioi”, două săptămâni cu vreme estivală, la mijlocul toamnei. Legenda cărăușului sărac și foarte harnic
Pe 29 septembrie începe „Vara lui Mioi” sau „Năpustitul berbecilor”, când se așteaptă o încălzire trecătoare a vremii până în 14 octombrie. Mioi este un personaj de legendă, cărăuș sărac și foarte harnic, de care Dumnezeu s-a îndurat dându-i câteva zile de vară la sfârșit de septembrie.
Avion spion jpg
Zburând deasupra României, Aliații supraveghează mișcările arsenalului balistic nuclear al Moscovei
După ce Putin a amenințat cu folosirea armei nucleare, Aliații au trimis deasupra României avioane spion care au acum ca principală misiune supravegherea sistemelor de rachete balistice din subordinea Kremlinului

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.