Trădarea, de ieri pînă azi

Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 2 - 8 aprilie 2020
Trădarea, de ieri pînă azi jpeg

„Nu există boală pe care să o disprețuiesc mai mult decît trădarea“, spune un personaj al lui Eschil. Dar lumea s-a schimbat mult în ultimii 2.500 de ani. Trădarea nu mai e o boală și nici chiar de disprețuit nu mai este. Evoluția speciei umane este un tot mai profund și sofisticat avans în relativism. Ce părea indiscutabil rău acum 2.500 de ani, azi se privește cu mii de nuanțe, se scuză, ba chiar se reevaluează – „Hm, parcă nu e chiar rău“, pare să gîndească omul modern despre ceea ce strămoșul lui socotea că este un păcat indiscutabil. 

De pildă, s-a spus că, totuși, trădarea tiranilor nu e chiar blamabilă. Ba chiar că este eroică. S-a mai spus că trădarea venită dintr-o conștiință pură sau, mă rog, în curs de purificare este și ea de lăudat. În cuplul modern, episoadele de infidelitate (o formă de trădare, desigur) devin ceva imediat scuzabil, de nu chiar recomandabil pentru sănătatea însăși a cuplului. Să treci dintr-o tabără în alta este ceva privit, astăzi, ca o dovadă de profesionalism și de neutralitate (ceea ce e mereu bine primit). Jurnalismul de investigație, care face atît de mult bine democrației, fără trădări nu ar fi posibil. În lumea luptei cu crima organizată, se știe de multe decenii că trădarea din interiorul acestui gen de organizații este esențială în combaterea acestui flagel. Se merge chiar pînă la exonerarea de răspundere a unui infractor, ascunderea lui și premierea lui dacă „își dă în gît“ tovarășii de rele. În fine, am ajuns în ziua de azi, cînd trădării i s-a dat mai mult decît o scuză: i s‑a construit un cadru legal, iar trădatul este obligat să-l protejeze pe trădător. Mă refer, firește, la noile standarde etice din lumea corporațiilor, acolo unde orice organizație trebuie să aibă un canal sigur, la dispoziția oricărui salariat, prin care acesta își poate „turna“ șeful sau colegii fără nici un risc, și o structură obligată să investigheze imediat, păstrînd anonimitatea „trădătorului“, care devine „avertizor de integritate“.  Deja, trădătorul de ieri e izvor de integritate astăzi. Frumoasă evoluție, nimic de zis!

Dosarul acesta încearcă să discute din mai multe perspective chestiunea trădării. Iar înainte de a vă dori lectură plăcută și folositoare, mai vreau să fac o precizare. Intenționat am evitat pe parcursul Dosarului expresia „Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădător“. O fi zis-o marele avocat și om politic Tache Farfuridi, dimpreună cu străbunii noștri Mihai Bravul și Ștefan cel Mare, dar mie nu-mi place. Nici expresia, nici trădarea, nici trădătorul. Vorba vine de la Plutarh, care a comentat astfel uciderea Tarpeiei de către Tatius. Or fi rostit-o și marii noștri domnitori, nu știu ce să zic; dacă așa susține dl Farfuridi, eu zic să-l credem. Dar chiar și de ei validată, mie tot nu-mi place.

Ilustrație de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.