"Toate lucrurile frumoase, fizica cuantică şi dansul de societate"

Maria POPISTAŞU
Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
"Toate lucrurile frumoase, fizica cuantică şi dansul de societate" jpeg

Dacă trebuie să vorbesc despre hobby-urile mele, mă simt mai mereu datoare să pomenesc Casa pionierilor şi a şoimilor patriei. Cînd eram eu mică, aceasta era găzduită de casa unde se află acum Cărtureştiul. Ca marea majoritate a copiilor, plecam şi eu la şcoală cu cheia de gît şi, ca să mă ştie în siguranţă, ai mei mi-au inoculat importanţa activităţilor extraşcolare, cristalizate, în cazul meu, sub forma cercurilor şi cluburilor. Le-am arhivat recent pentru o prietenă şi îmi permit să le mai enumăr o dată: balet, desen, engleză, gimnastică ritmică, modelaj, gimnastică sportivă şi aerobică, franceză, clubul de geografie şi cel de ştiinţe naturale, cercul de muzică de la şcoală, cor la Casa Armatei, un club de dans ţinut la „Rapsodia“ de actriţa care o juca pe Dorothy în Vrăjitorul din Oz, o şedinţă de karate şi un club de lucru manual. Bine, de lucru manual aveam parte şi acasă unde croiam şi coseam cu mama la maşina Veronica şi tot acasă eram îndrumată serios de tata pe calea reparaţiilor cu pistolul de lipit şi sacîz sau şurubelniţe. Poate ca urmare a acestor activităţi am ales să urmez un liceu care părea să fie cel mai aproape de programul cu care mă obişnuisem. La „Tonitza“, activităţile mele extracuriculare erau incluse în programa de şcoală: două zile de atelier pe săptămînă, cîte şase ore de modelaj, desen sau pictură pe zi, ore care nu erau negociate cu nimeni pentru că nu mai erau rupte din timpul pentru teme. Facultatea va încununa acest tip de studiu, care le părea celorlalţi program neserios de pierde-vară, praful o să se aleagă de tine, din care însă a răsărit o profesie pe care mă încăpăţînez să o fac în continuare în termenii mei.

Acum că am un copil mic, am decis să îmi iau un concediu maternal. Asta înseamnă de fapt că mi-am acordat o perioadă de graţie în care să fiu mai îngăduitoare cu mine, în cazul în care nu am oferte de lucru. În mod normal, dacă trece un an fără să filmez, încep să îmi pun întrebări, să îmi descos prietenii şi să emit ipoteze legate de lipsa mea de talent şi norocul care mi-a surîs doar pînă la un punct. Tot cam în momentul ăsta încep din nou să cos, să desenez, să efectuez reparaţii şi să redecorez apartamentul, mutînd mobila din sufragerie cu un sfert de oră în sensul acelor de ceas. Anul ăsta însă, lucrurile par să fie un pic altfel. Cusutul a devenit o treabă serioasă, am angajat un colaborator care să mă ajute să îmi duc la bun sfîrşit comenzile de feţe de masă, am terminat în martie un curs de bijuterie şi mi-am achiziţionat toate cele necesare unui miniatelier de apartament. În luna mai am pus voce la cîteva piese ale prietenului Electric Brother şi l-am însoţit în două concerte, dintre care unul la BestFest, cu un public mai numeros decît credeam.

M-am dat doi paşi înapoi şi mi-am întrebat soţul: domne’, sînt într-o criză, ce mama naibii? El – care a studiat regia, dar profesează mai mult ca scenarist, face design şi colecţionează cărţi de bucate, etichete vechi româneşti, sifoane, artă naivă din talciocul de pe Valea Cascadelor, tocmai ce-a terminat un documentar şi lucrează la o carte despre ce mîncau oamenii în perioada comunistă – îmi zice în timp ce scanează poze şi sortează diapozitive, că nu. Cum pare să creadă asta din tot sufletul, stau şi mă gîndesc mai bine. Discuţia despre hobby-uri devine mai complicată decît credeam. Cred că lucrurile pe care le fac (respectiv le facem) în timpul liber se încadrează mai degrabă în ceea ce englezii definesc ca „vocation“, adică o activitate în care te angajezi cu pasiune şi dăruire, în afara ocupaţiei tale. De obicei, cuvîntul este folosit cînd vorbim despre oameni care au meserii mai puţin pasionante decît hobby-urile lor şi se spune că de-abia în aceste activităţi îşi descoperă adevărata vocaţie. Eu socotesc că, lucrînd ca actor, din moment ce asta a fost dorinţa mea cea mai arzătoare din punct de vedere profesional, nu ar trebui să mai am frustrări legate de pasiuni nealimentate. Doar că meseria mă solicită un timp limitat, iar timpul aşa-zis „liber“, dar mai corect spus „în afara profesiei“, este mult mai însemnat prin comparaţie cu media de 20 de zile de filmare, de exemplu. În aceste condiţii pot spune că hobby-urile care îmi umplu restul anului devin vocaţie, sursă de venit şi de satisfacţii. Prin comparaţie, meseria mea, destul de prost remunerată în ţară, ar putea fi socotită un hobby căruia i-am acordat ceva mai multă atenţie, din moment ce am decis totuşi să studiez pentru a mă forma ca actor.

Ştiu că pot părea împrăştiată, dar nu schimb pasiunile ca pe ciorapi şi nici nu le colecţionez, acum nu mai am nici o treabă cu geografia şi nici gimnastica ritmică nu mă mai prinde. Sînt serioasă cînd vine vorba de hobby-urile mele pentru că îmi fac bine cu adevărat, mă completează, mă disciplinează şi mă formează continuu. Operez o selecţie şi probabil că toată viaţa voi fi înclinată să urmez activităţi care implică o anume manualitate, poate pentru că mi-a plăcut foarte mult să am două zile de atelier pe săptămînă, timp de patru ani. Sigur, ştiu că asta se întîmpla cînd aveam 14 ani şi că acum nu s-ar mai putea, în ruptul capului, dar îmi place să am preocupări care se cuantifică în obiecte, îmi plac rezultatele palpabile şi mi-ar plăcea să am mai mult timp pentru asta. Mă bucur de încurajare din partea prietenilor şi a familiei şi ştiu că acum aş avea un răspuns coerent la clasica întrebare de oracol „Care sînt hobby-urile tale?“.

Maria Popistaşu este actriţă.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.