Toată lumea din familia noastră

Ana Maria CIOBANU şi Oana SANDU
Publicat în Dilema Veche nr. 563 din 27 noiembrie - 3 decembrie 2014
Toată lumea din familia noastră jpeg

În ultimii patru ani, în familiile din România au avut loc peste 16.000 de acte de violenţă. Numărul acesta reprezintă doar plîngerile la Poliţie pentru infracţiunea de lovire; în realitate – estimează activiştii – doar 25% dintre aceste incidente sînt reclamate. Peste 800 de oameni şi-au pierdut viaţa ca urmare a violenţei în familie în perioada 2009-2011. Aproape jumătate dintre noi cunoaştem cazuri de violenţă în familie, dar cutuma socială ne-a spus să nu ne băgăm şi să nu vorbim despre asta.

Anul trecut, instanţele din România au primit aproape 2500 de cereri de ordine de protecţie (91% aparţinînd femeilor), din care au fost admise puţin peste 1000, cele mai multe în Bucureşti, Bacău şi Vaslui. Durata medie la nivel naţional pentru soluţionarea unei cereri este de 33 de zile. În octombrie 2013, în România funcţionau 26 de centre de primire în regim de urgenţă şi 15 centre de recuperare, cu o capacitate de 590 de paturi. 14 judeţe din ţară nu aveau nici un astfel de adăpost pentru victimele violenţei în familie. 

75% dintre români cred că o femeie bătută poate să se despartă oricînd de soţul ei, deşi serviciile sociale disponibile pentru astfel de cazuri sînt de multe ori la distanţă de sute de kilometri. 21% dintre noi credem că, dacă ne-am afla într-o situaţie de violenţă în familie, nu ar trebui să intervină nimeni pentru rezolvarea situaţiei. 

Sub influenţa acestor cifre, am pornit la drum, la începutul verii, cu planul de a scrie 14 poveşti despre 14 femei care n-au supravieţuit violenţei în familie. Pe măsură ce discutam ideea asta cu activişti şi profesionişti în domeniu, ne-am dat seama că nu este suficient, că nuanţele fenomenului vin în zeci de tonuri de gri şi că ar fi nedrept să le ignorăm.  

Violenţa în familie, care nu înseamnă doar abuz fizic, este atît de răspîndită încît uneori o considerăm banală. Nu este nici banală, nici normală. Este despre familii care se destramă, parteneri care suferă şi copii care rămîn cu traume. Despre un sistem social fragil, cu arme de protecţie şi justiţie încă şubrede, care nu pot reprezenta un scut de apărare. 

Ne-am lărgit paleta şi ne-am hotărît ca, în trei luni, să acoperim violenţa fizică, verbal, psihologică şi economică. Să căutăm bărbaţi agresaţi, pentru că şi ei există, chiar dacă într-un procent mult mai mic. Să vedem cum arată viaţa într-un adăpost pentru victimele violenţei în familie. Ce înseamnă să fii copilul lovit sau agresat verbal de mama sau de tata şi ce urme lasă o astfel de copilărie. Cum ajunge o victimă să se apere tot cu violenţă? Cum arată fenomenul din perspectiva asistenţilor sociali, a Poliţiei, a coordonatorilor de adăpost? Ce faci după ce pleci? Cum scapi cînd partenerul te hărţuieşte prin SMS-uri sau te ameninţă cu moartea? Cum obţii un ordin de protecţie? Cum faci să întreţii o casă nouă şi să-ţi plăteşti şi un avocat pentru divorţ? Cum ceri ajutorul unor străini cînd nimeni din familie nu te poate ajuta? Ce viitor vor avea copiii tăi? 

Cele 12 poveşti pe care le-am scris, informaţiile din Dosarul de săptămîna aceasta şi cele de pe site-ul violenta.decatorevista.ro sînt un prim răspuns. Împreună, materialele ne arată cum ne construim familiile în România, cum iertăm şi mergem mai departe şi cum ar trebui să ne purtăm ca cetăţeni. Vom continua să documentăm online problema violenţei în familie şi, dacă aveţi o întîmplare asemănătoare în familia sau în relaţia voastră şi vreţi să o împărtăşiţi, vă invităm să intraţi pe violenta.decatorevista.ro, la rubrica „Toată Lumea din Familia Ta“, şi să o povestiţi în scris, pentru ca alţii să înveţe din ea sau să afle că nu sînt singuri. 

Singurătatea, ruşinea şi frica sînt unele dintre cele mai puternice şi mai ascunse motive care nu te lasă să vezi vreo ieşire din cercul violenţei. Aşa cum cele mai dese întrebări pe care le pun oamenii care nu au experimentat niciodată o astfel de situaţie sînt: „De ce nu pleacă?“ şi „De ce nu cere ajutorul?“ 

Aproape toate victimele cu care am stat de vorbă pentru a documenta aceste texte ne-au spus că nu ştiau că există servicii şi soluţii pentru ele, sau că le era ruşine să recunoască în faţa unor străini cu ce se confruntă. Multe nu le spuseseră prietenilor, vecinilor sau părinţilor că erau victimele violenţei. Se ascundeau de ruşine şi sufereau şi mai tare de fiecare dată cînd ţipetele, loviturile sau umilinţele se întîmplau în public. Nu concepeau să plece pentru că fuseseră ameninţate cu moartea, pentru că se temeau că o să-şi piardă copiii, pentru că toate scenariile pe care şi le făceau în minte erau scrise după parametrii în care agresorii le învăţaseră să gîndească, în ani de abuz repetat.  

Cînd ajungi să crezi că nu eşti bun(ă) de nimic, că nu eşti în stare să te descurci, că meriţi să fii înjurat(ă), lovit(ă), umilit(ă), cînd ţi s-a răpit şi ultima fărîmă de independenţă şi trebuie să te rogi de agresor pentru bani de pîine, nu te gîndeşti cum să faci să pleci, ci cum să supravieţuieşti. Cum să nu mai declanşezi valul de violenţă, cum să te porţi bine ca totul să fie bine. Este uşor să întrebi de ce victimele suportă, de ce îşi pun şi copiii să treacă prin asta, de ce îşi ascund rănile. Cînd societatea va învăţa să asculte victimele violenţei în familie fără să le judece şi să le dea curaj că pot ieşi singure din cubul care pare fără ieşire, vor cere ajutorul şi vor pleca. Aşa cum au făcut-o multe dintre personajele principale ale poveştilor pe care le veţi citi. 75% dintre victimele violenţei în familie din România încă tac. 

Decât o Revistă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.