Tînăr student caut bunic

Zoltán ROSTÁS
Publicat în Dilema Veche nr. 99 din 8 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De ani de zile le solicit studenţilor mei jurnalişti să înregistreze interviuri de istorie de viaţă cu vîrstnici. Pretenţia mea provoacă de fiecare dată stupoare. "De unde să găsim bătrîni?" "Ce să-i întrebăm?" "Vor sta ei de vorbă cu noi?" "Cum să verificăm dacă spun adevărul?" "Îşi mai aduc oare aminte de lucrurile importante?" "Şi, la urma urmei, pe cine mai interesează părerea lor?" Şi întrebările curg şuvoi. A trecut o bună bucată de vreme pînă am reuşit să mă dumiresc că uimirea studenţilor mei nu îşi are sursa doar în înţelegerea mult prea restrînsă a investigaţiei jurnalistice propriu-zise, ci şi în motive mult mai profunde ţinînd de schimbarea radicală a statutului şi a funcţiei "bunicului" în societatea românească. Altfel spus, familia mare s-a fragmentat, şi dacă ea nu mai reprezintă o unitate economică, nu se mai păstrează nici valenţele sale educative. În acelaşi timp, scăderea prestigiului generaţiilor vîrstnice în ochii tinerilor s-a datorat şi diluării comunităţii tradiţionale. În obştea rurală veche, vîrstnicii aveau rosturi sociale dintre cele mai importante. Bunăoară, în satul devălmaş românesc, toate regulile vieţii sociale rurale au fost conservate, transmise şi impuse de sfatul bătrînilor. Totodată, dincolo de întîmplările şi situaţiile vechi, prin compunerea povestirilor de viaţă, bunicii participau efectiv la socializarea nepoţilor pentru viaţa rurală. Memoria şi povestirile bătrînilor au funcţionat, în bună măsură, ca factori de transmitere a normelor şi valorilor sociale tradiţionale, dar şi ca arhivă orală a istoriei comunităţii. Asemenea bătrîni puteau întîlni studenţii monografişti ai lui Dimitrie Gusti în toate regiunile ţării, descoperind că, dincolo de istoria oficială, de Marea Istorie, există o multitudine de Istorii Mici la fel de legitime. Nedumerirea studentului de astăzi este de înţeles. A crescut într-o lume în care grupul său de vîrstă - gaşca - a avut un prestigiu mult mai mare decît generaţia părinţilor, o lume în care bunicul pensionar este adesea tratat ca "o povară pentru populaţia activă", şi care, culmea, "ocupă locurile în autobuze, în loc să stea acasă". Şi, cine ştie, poate a fost şi comunist... În căutare de subiecţi, cel mai adesea studenţii identifică un om în vîrstă pentru care povestirea vieţii nu este o practică firească, ci o aventură, un experiment provocat de intervievator. Nu înseamnă că azi nu ar mai exista ocazii în care se deapănă amintiri, mai ales între congeneri. Dar în cazul întîlnirii dintre omul în vîrstă şi student aceste aduceri aminte au o cu totul altă funcţie. Avem de-a face cu un proces de (re)construire a propriei identităţi a subiectului, care se bazează pe întîmplări trăite, auzite, povestirea sa fiind însă semnificativ influenţată de personalitatea tînărului interlocutor. Textul povestirii de viaţă devine volens-nolens un produs comun al cuplului bunic-student. Este evident că aici nu se mai pune problema transmiterii spontane de la o generaţie la alta a istoriei, într-o manieră tradiţională. Ceea ce se transmite astăzi sînt interpretări care variază de la un interlocutor la altul, de la o perioadă la alta. Aceasta nu înseamnă, evident, că acest fel de memorie şi acest depozit oral de istorie ar fi mai puţin importante. Dar trebuie să fim conştienţi de faptul că un informator în vîrstă, cu cît este mai şcolit, cu cît a avut un statut social mai avansat, cu atît mai atent îşi selectează şi recompune amintirile. Astfel, nu este surprinzător numărul atît de mare de disidenţi apăruţi după 1989. Şi este la fel de firesc că ţăranii şi muncitorii îşi modifică discursul mult mai greu: ei nu ştiu ce statut, ce trecut "se poartă". Studentul aflat în căutare de "bunic" suferă şi un al doilea şoc. Observă că oamenii în vîrstă vorbesc detaliat de evenimente despre care el a întîlnit doar scurte notaţii în manualul de istorie: reprimarea carlistă a legionarilor, crime niciodată rezolvate, lagăre de prizonieri, retragerea din Rusia, dezertări, calamităţi uitate, chiaburizare, cote, colectivizare, vizite regale, de mareşal şi de "conducători iubiţi", amnistierea deţinuţilor politici, frica femeilor de sarcini nedorite, şi - foarte des - de "dosare". Cîte istorii de viaţă, atîtea strategii de supravieţuire. Pentru studentul bine pus la punct cu istoria socialismului, constituie o surpriză la fel de mare şi faptul că în epoca respectivă oamenii aveau şi clipe de fericire, că se îndrăgosteau, făceau nunţi şi botezuri, mergeau în concedii etc. Nu este mai puţin important pentru tînărul - bine omogenizat în liceu - faptul că, transcriind textul convorbirii, identifică maniere, culturi de exprimare, de argumentare cu particularităţi sociale, regionale, profesionale. Iată de ce mi s-a părut firesc ca aceste înregistrări să fie strînse şi păstrate, iar textele cele mai autentice să fie publicate în volumul coordonat împreună cu Sorin Stoica, Istorie la firul ierbii (Editura Tritonic, 2003). Mi se pare semnificativ faptul că, pînă la urmă, majoritatea studenţilor mei se bucură de aventura impusă a căutării unui bunic, ba mai mult, că înregistrarea interviului de istorie de viaţă le face plăcere. Asta înseamnă, în primul rînd, că memoria bunicilor, transmiterea modelelor şi a informaţiilor înmagazinate continuă să funcţioneze, chiar dacă cu rol şi motivaţie schimbate. Este la fel de evident că, pentru a înţelege prezentul, nu este suficientă cunoaşterea istoriei politicii mari a ultimilor 60 de ani, fiind neapărată nevoie de perspectiva socială profundă, oferită şi de abordarea antropologică. Istoria recentă este acceptată de tineri chiar în forma aceasta foarte subiectivă, lipsită de măreţie. Sau poate tocmai din acest motiv.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.