Tînăr şi ferice
Tinereţea fără bătrîneţe pare să fie, în societatea de azi, una dintre valorile primordiale. Imaginea ei este cea care ne urmăreşte pe toate canalele media, de la reviste pentru femei sau de sănătate pînă la emisiuni de televiziune sau reclame. Ceea ce se oferă privirii noastre încîntate este, în general, o lume de oameni tineri şi frumoşi, pentru care vîrsta biologică nu prea pare să conteze. Şi, în cazul cărora, tinereţea se asociază cu fericirea: imaginarul colectiv mediu sugerează că, odată ce ai aceste atuuri biologice, nu poţi să nu duci o existenţă armonioasă. Tinereţea este excesiv valorizată, în detrimentul bătrîneţii. Pentru a o păstra, oamenii fac eforturi medicale şi estetice: îşi asigură, cît mai mult timp, un chip tînăr, prin operaţii estetice, şi un interior cît mai funcţional, prin progresele medicinii. Toate acestea, corelate cu diverse terapii pentru "un suflet tînăr", încearcă să pună în practică, pe cît se poate, dezideratul cel mai dureros al omenirii: tinereţea prelungită şi o viaţă cît mai lungă... Imaginarul şi eforturile oamenilor nu sînt lipsite de acoperire reală: speranţa de viaţă a crescut, în ultimii ani, uimitor, ea situîndu-se, cel puţin în ţările occidentale cu nivel de viaţă ridicat, între 70 şi 80 de ani. Nu numai că oamenii trăiesc mai mult, dar îşi duc şi vîrstele înaintate mai uşor, mai activ. Ceea ce nu înseamnă că bătrîneţea mai e valorizată. Noţiunea de "bătrîn înţelept" nu mai pare să fie la modă. Varianta actuală este, pur şi simplu, ignorarea ideii de bătrîneţe, amăgindu-ne cu toţii într-o tinereţe fără sfîrşit. Această utopie nu poate rămîne fără consecinţe sociale: în primul rînd, tinereţea continuă să fie un atu pentru a căpăta o slujbă bună, ca să nu mai vorbim de una vizibilă, o poziţie socială. În al doilea rînd, izgonind bătrîneţea dintre noi, alungăm şi perspectiva morţii: facem abstracţie de ea, încercînd să ne concentrăm pe prelungirea vieţii. Pentru moarte, nu mai părem foarte apţi să găsim soluţii sau explicaţii. (I. P.)
